Prin sentinta civila nr. 935/5.06.2006 pronuntata de Judecatoria Tecuci a fost admisa actiunea reclamantei I.R. si in parte cererea de chemare in garantie formulata de paratul R.P. constatandu-se nulitatea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1174/14.03.2002.
Au fost obligati paratii C.D si C.M sa restituie paratului R.P. pretul platit pentru bunul vandut, cat si cheltuielile ocazionate de incheierea acestui contract.
A fost respinsa cererea pentru plata cheltuielilor necesare, utile si voluptuorii efectuate la imobil.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta I.R. a fost casatorita cu numitul C.A. si din cauza unor neintelegeri s-au despartit la data de 27.10.2001, iar cu banii obtinuti de la nunta au cumparat apartamentul situat in localitatea Tecuci, judetul Galati, vanzatoare fiind numita J.M. Apoi prin instigarea notarului public la comiterea infractiunii de fals, numitul C.A. l-a determinat pe acesta sa incheie contract de vanzare-cumparare a acestui imobil, iar la vanzator l-a trecut pe tatal lui, C.D., care a si semnat in fals, lucru constatat prin sentinta penala care astfel a anulat contractul de vanzare-cumparare dintre C.D. si J.M., dar semnat in fals de C.A.
Inainte de a se formula plangere penala impotriva lui C.A. numitul C.D. a vandut acest apartament lui R.A.P., fara ca acesta sa depuna un minim de diligenta pentru a observa succesiunea rapida a actelor juridice, ce au un scop ascuns, cu atat mai mult cu cat vanzatorii nu aveau ca profesie afaceri imobiliare.
Impotriva acestei sentinte civile au declarat apel in termen legal numitii R.P. si R.A., in calitate de parati, precum si chematii in garantie C.D. si C.M.
In motivarea apelurilor formulate, apelantii considera hotararea instantei de fond ca nelegala si netemeinica, pe motivul ca in mod gresit instanta a respins exceptiile invocate, respectiv lipsa de interes, a calitatii procesuale active a reclamantei cat si a prescriptiei dreptului la actiune, deoarece reclamanta nu a fost parte contractanta la contractul de vanzare-cumparare dintre C.D. si R.A.P., neputand invoca vreun motiv de nulitate absoluta a acestui contract de vanzare-cumparare intervenit.
Tot in motivarea apelurilor, se arata ca instanta de fond nu a facut dovada relei-credinte a paratului R.P. la incheierea acestui act juridic, stiind ca buna-credinta se prezuma. De asemenea, din probe nu rezulta ca apartamentul pe care numitul C.D. l-a vandut provine din banii obtinuti ca dar de nunta dintre reclamanta I.R. si fostul sot C.A.
Tot in motivarea apelurilor, se mai arata ca numita I.R. nu are nici un interes in anularea contractului de vanzare-cumparare dintre J.M. si C.D., ca fiind terta persoana de contract si nu are calitatea de a invoca vreun drept asupra imobilului prin anularea acestui contract.
Tot in motivarea apelurilor se mai arata ca intre numitii I.R. si C.A. a existat un proces de partaj, iar reclamanta stie de existenta acestor contracte de vanzare-cumparare si nu a facut obiectiuni in acest sens, acceptand in mod tacit aceasta situatie.
Fata de aceste motive s-au solicitat admiterea apelurilor, desfiintarea sentintei civile apelate si rejudecand sa se dispuna respingerea actiunii reclamantei pentru lipsa calitatii procesuale active a reclamantei, iar cererea de chemare in garantie sa fie respinsa ca ramasa fara obiect.
In urma analizarii motivelor invocate cat si a probelor administrate, tribunalul, prin decizia civila nr. 501/7.12.2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de paratii R.P. si R.A. si apelurile chematilor in garantie C.D. si C.M.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut in esenta aplicabilitatea principiului caruia anularea actului principal conduce si la anularea actelor subsecvente.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii R.P. si R.A. si paratii chemati in garantie C.D. si C.M. care au invocat nelegalitatea hotararii instantei de apel cat si a instantei de fond, mentionand ca in mod eronat a fost retinuta reaua credinta a cumparatorului R.P..
Analizand recursurile de fata prin prisma motivelor invocate, a disp. art. 304 din cod proc.civ., dar si a probelor administrate, Curtea le considera intemeiate pentru motivele pe care le vom arata in continuare.
Pe scurt situatia de fapt se prezinta in felul urmator;
I.R. a fost casatorita cu numitul C.A. si datorita neintelegerilor acestia
s-au despartit la data de 27.10.2001.
C.A., la data de 27.10.2001 cumpara de la numita J.M. apartamentul in litigiu, dar in actul de vanzare cumparare incheiat in fata notarului este trecut la cumparator tatal lui C.A., respectiv numitul C.D., care este si semnat in fals de fiul sau.
Inainte de a se descoperi infractiunea de fals si a se face plangere penala, C.A. vinde imobilul paratului R.P. insa la vanzator este trecut tot tatal acestuia si anume C.D.
Pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual, C.A. a fost condamnat definitiv, ocazie cu care s-a constatat nul primul contract de vanzare cumparare.
Asa cum am aratat mai sus, R.P. a cumparat apartamentul inainte de a se descoperi manopera infractionala desfasurata de C.A., acesta fiind convins ca a achizitionat bunul de la adevaratul proprietar.
Potrivit disp. art. 1899 din codul civil, buna credinta se presupune totdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invoca reaua credinta.
Consideram ca in cauza de fata paratul R.P. nu poate fi acuzat de rea credinta in conditiile in care incheierea actului de vanzare cumparare a fost facuta in fata unui notar public, iar din extrasul de carte funciara nr. 207/2002 rezulta ca imobilul nu se afla in litigiu si nici nu este grevat de sarcini.
Asa cum aratam mai sus reaua credinta trebuie dovedita, insa din nici o proba administrata de reclamanta nu rezulta ca paratul a cunoscut de manoperele infractionale ale lui C.A.
In atare situatie recursurile de fata sunt intemeiate motiv pentru care, Curtea vazand si disp. art. 312 in ref. la art. 304 pct.9 cod proc.civ. le va admite.
Ca o consecinta a admiterii recursurilor va fi modificata decizia tribunalului in sensul admiterii apelului paratilor si schimbandu-se in tot hotararea instantei de fond, va fi respinsa ca nefondata actiunea reclamantei. (G.P.)
Buna credinta prevazuta de art.1899 cod civil.
Decizie nr. 557 din data de 25.10.2007
pronunțată de Curtea de Apel Galati
Sursa: Portal.just.ro