Admisibilitatea recursului impotriva hotararii prin care instanta dispune, in temeiul art. 300 alin. 2 din Codul de procedura penala, restituirea dosarului la organul care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
Prin sentinta penala nr. 159/17.03.2005, Tribunalul Galati a dispus, conform dispozitiilor art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, trimiterea dosarului la Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, pentru refacerea urmaririi penale si a rechizitoriului, privind pe inculpatii P.F. si P.D.D.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut, in esenta, ca impotriva inculpatilor nu s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru unele dintre actele materiale ale infractiunii prevazute de art. 215 alin. 1,2,3,4 si 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru care au fost trimisi in judecata. De asemenea, s-a retinut ca unele dintre actele materiale sunt prezentate confuz si ca nu au fost efectuate activitati de urmarire penala esentiale pentru stabilirea laturii obiective si subiective a infractiunii.
Impotriva sentintei penale nr. 159/17.03.2005 a Tribunalului Galati a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Galati, criticand ca nelegala solutia de restituire a dosarului in vederea refacerii urmaririi penale si a actului de sesizare.
Inculpatii P.F. si P.D.D. au invocat exceptia de inadmisibilitate a recursului declarat de Parchet, sustinand ca hotararea prin care se dispune, in temeiul art. 300 alin. 2 Cod procedura penala, restituirea dosarului la organul de urmarire penala, nu face parte din categoria hotararilor care pot fi atacate cu recurs, prevazute expres si limitativ de dispozitiile art. 3851 alin. 1 Cod procedura penala.
Prin decizia penala nr. 50/R/25.01.2006, Curtea de Apel Galati a respins exceptia de inadmisibilitate a recursului pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 300 alin. 1 si 2 Potrivit dispozitiilor art.300 alin.1 si 2 Cod procedura penala, instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea actului de sesizare. In cazul in care constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de sesizare, in vederea refacerii acestuia.
In speta, se retine ca exista o contradictie vadita intre dispozitivul sentintei - din care rezulta ca instanta a dispus restituirea cauzei la parchet, in temeiul art.300 alin.2 Cod procedura penala, pentru neregularitatea actului de sesizare - si considerentele sentintei, din care rezulta ca, pe langa neregularitatea actului de sesizare, instanta a avut in vedere si caracterul incomplet al urmaririi penale, atat in ceea ce priveste latura penala a cauzei, cat si latura civila.
Or, restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmaririi penale este o institutie distincta, reglementata de dispozitiile art.333 Cod procedura penala, care prevad, in aliniatul 3, cu referire la art.332 alin.3 Cod procedura penala, posibilitatea atacarii cu recurs a hotararii de desesizare, de catre procuror si de catre orice persoana ale carei interese au fost vatamate prin hotarare.
Indicarea incompleta de catre instanta a textelor de lege in baza carora a dispus restituirea cauzei la procuror- respectiv omisiunea de a face referire la dispozitiile art.333 Cod procedura penala - nu este de natura sa impiedice exercitarea impotriva hotararii pronuntate a caii de atac prevazute de lege.
Pe de alta parte, data fiind similititudinea dintre cele doua texte care reglementeaza restituirea cauzei la procuror - respectiv dispozitiile art.300 alin.2 Cod procedura penala si cele ale art.333 Cod procedura penala - este cert ca neprevederea de catre legiuitor a unei cai de atac impotriva hotararii de restiutuire a cauzei la procuror pentru neregularitatea actului de sesizare constituie o lacuna a legii, care trebuie complinita, recurgand, prin analogie, la dispozitiile art.333 alin.3 cu referire la art.332 alin.3 Cod procedura penala.