Partile, ambele asistate de avocat, nu au inteles sa formuleze cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru si nici nu si-au indeplinit obligatia de a achita sumele stabilite de instanta cu acest titlu.
Cererea de reexaminare prevazuta de textul legal mentionat anterior este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, partile interesate neavand un drept de optiune intre a formula o cerere de reexaminare si a exercita apel sau recurs, dupa caz.
Prin urmare, devreme ce legea pune la indemna partii o cale de atac clara, precisa si previzibila, exclusiva pentru solutionarea acestor incidente procedurale, astfel de critici vizand existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei de timbru nu mai pot fi sustinute prin intermediul cailor de atac, nici in situatia in care partea nu a facut uz de exercitarea reexaminarii si in cauza nu s-a pronuntat o incheiere irevocabila. Prin insusi faptul neatacarii cu calea de atac prevazuta de lege, masura stabilirii taxei judiciare de timbru a devenit irevocabila.
Legea nr. 146/1997: art. 20 alin. 5, art. 18
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 223 din 22.05.2014 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 718/308/2011 s-au anulat ca netimbrate apelurile declarate de reclamanta S. R. si de parata C. F. M. impotriva sentintei civile nr. 1014 din 28.06.2013 pronuntate de Judecatoria Sighisoara si s-a dispus obligarea apelantei C. F. M. sa plateasca suma de 3545,82 lei, cu titlu de taxa judiciara de timbru datorata in prima instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca desi s-a pus in vedere partilor sa achite taxele judiciare de timbru aferente cailor de atac promovate, acestea nu au inteles sa se conformeze, fiind aplicabile dispozitiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, instanta a mai retinut ca sunt incidente prevederile art. 20 alin. 5 din acelasi act normativ, constatand ca in etapa judecarii cauzei in prima instanta taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantum legal de catre reclamanta parata C. F. M..
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs ambele parti, solicitand casarea deciziei si trimiterea cauzei la Tribunalul Mures pentru rejudecarea apelurilor.
In sustinerea caii de atac promovate, reclamanta S. R. a aratat ca nu datora nicio taxa judiciara de timbru pentru apelul promovat, cererea fiind scutita de la plata taxei judiciare de timbru.
In drept, reclamanta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 din Codul de procedura civila.
Parata reclamanta C. F. M. a aratat ca cererea reconventionala pe care a formulat-o este scutita de la plata taxei judiciare de timbru, in conformitate cu dispozitiile art. 50 din Legea nr. 10/2001 raportat la art. 15 lit. p si r din Legea nr. 146/1997, astfel ca tribunalul a facut o aplicare gresita a prevederilor art. 20 din acest act normativ.
S-a mai aratat in recursul promovat ca tribunalul a aplicat gresit si dispozitiile art. 20 alin. 5 din legea taxelor de timbru in contextul in care a stabilit in sarcina paratei-reclamante obligatia de a achita taxa judiciara de timbru datorata la fond, desi prin sentinta pronuntata de Judecatoria Sighisoara s-a admis cererea reconventionala, iar sub acest aspect reclamanta cazuse in pretentii, astfel ca aceasta din urma trebuia obligata sa plateasca taxa de timbru.
Recurenta a mai invocat faptul ca i s-a creat o situatie mai grea in propria cale de atac, instanta de apel incalcand dispozitiile art. 296 din Codul de procedura civila si ca instanta de apel nu a analizat fondul dreptului apreciind in mod eronat obiectul si natura pretentiilor formulate.
In drept, recurenta C. F. M. a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 303 alin. 6, art. 312, art. 274 din Codul de procedura civila si Legea nr. 146/1997.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca recursurile promovate sunt neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Ambele parti au declarat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Sighisoara, iar instanta de apel a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de a achita o taxa judiciara de timbru in cuantum de 5 lei, iar in sarcina paratei o taxa in cuantum de 1772,91 lei, citand apelantele, pentru primul termen de judecata, cu mentiunea achitarii taxelor de timbru stabilite, sub sanctiunea anularii apelurilor ca netimbrate, conform dovezilor de indeplinire a procedurilor de citare de la filele 8-9 din dosarul tribunalului.
Partile, ambele asistate de avocat, nu au inteles sa formuleze cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru si nici nu si-au indeplinit obligatia de a achita sumele stabilite de instanta cu acest titlu.
Astfel cum rezulta din practicaua deciziei atacate, in fata Tribunalului Mures s-au purtat discutii cu privire la aceste aspecte, reprezentantul paratei - reclamante indicand expres ca nu intelege sa formuleze cerere de reexaminare si, desi instanta a dat posibilitatea partilor sa achite taxa de timbru, lasand cauza la a treia strigare, acestea nu si-au indeplinit aceasta obligatie.
Potrivit dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997 determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de catre instanta de judecata, iar impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru partea poate face cerere de reexaminare, care se solutioneaza de un alt complet de judecata prin incheiere irevocabila.
Astfel, cererea de reexaminare prevazuta de textul legal mentionat anterior este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, partile interesate neavand un drept de optiune intre a formula o cerere de reexaminare si a exercita apel sau recurs, dupa caz.
Prin urmare, devreme ce legea pune la indemna partii o cale de atac clara, precisa si previzibila, exclusiva pentru solutionarea acestor incidente procedurale, astfel de critici vizand existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei de timbru nu mai pot fi sustinute prin intermediul cailor de atac, nici in situatia in care partea nu a facut uz de exercitarea reexaminarii si in cauza nu s-a pronuntat o incheiere irevocabila. Prin insusi faptul neatacarii cu calea de atac prevazuta de lege, masura stabilirii taxei judiciare de timbru a devenit irevocabila. Intr-o astfel de situatie, prin motivele de apel sau recurs, dupa caz, nu pot fi invocate decat aspecte de ordin formal privind solutionarea exceptiei de netimbrare, cum ar fi faptul ca dovada achitarii taxei de timbru se afla la dosar iar instanta nu a observat-o.
Prin dispozitiile art. 18 din Legea nr. 146/197 legiuitorul a stabilit o cale de atac, in fata unui alt complet al aceleiasi instante, ceea ce nu este de natura a afecta caracterul echitabil al procedurii, in conditiile in care partea poate supune contestatia sa unui tribunal independent si impartial, care nu trebuie sa functioneze neaparat la nivelul unei jurisdictii superioare celei care a adoptat solutia, avand in vedere ca art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu garanteaza dreptul la un dublu grad de jurisdictie.
Fata de considerentele expuse, Curtea a constatat ca nu pot fi primite criticile recurentelor referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru de catre instanta de apel.
Cu privire la imprejurarea ca tribunalul a stabilit in sarcina paratei-reclamante obligatia de a achita taxa judiciara de timbru datorata in prima instanta pentru cererea reconventionala formulata, instanta a constatat ca in cauza s-a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, instanta a constatat ca nu sunt intemeiate nici criticile referitoare la inrautatirea situatiei in propria cale de atac, in contextul in care ambele parti au declarat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Sighisoara.
Cat priveste sustinerea potrivit careia instanta trebuia sa puna in sarcina reclamantei-parate obligatia de a achita taxa de timbru pentru cererea reconventionala, intrucat aceasta cerere a fost admisa, iar reclamanta a cazut in pretentii, Curtea a aratat ca instanta nu putea proceda la schimbarea hotararii primei instante cu privire la dispozitia de compensare a cheltuielilor de judecata, in contextul in care apelul paratei reclamante a fost anulat ca netimbrat. Prevederile art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997 sunt de stricta interpretare, iar instanta de apel a facut o aplicare corecta a acestora.
Fata de aceste considerente, Curtea a constatat ca nu este incident in cauza motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, astfel ca in temeiul prevederilor art. 312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondate recursurile promovate impotriva deciziei civile nr. 223/22.05.2014 a Tribunalului Mures.