Actiune in anulare. Valoarea obiectului cererii. Legalitatea caii de atac Decizie nr. 1238/R din data de 26.09.2013
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Exceptia inadmisibilitatii caii de atac, invocata de intimati in cadrul concluziilor scrise si oral in fata instantei este nefondata, avand in vedere motivele de recurs, care vizeaza tocmai legalitatea compunerii completului de judecata din perspectiva faptului ca sentinta pronuntata de instanta de fond era susceptibila de a fi atacata cu apel si cu recurs.
In vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.
Prin sentinta civila nr. 3661 din 04.05.2012 Judecatoria Tg. Mures a respins ca neintemeiata exceptia tardivitatii invocarii exceptiei prescriptiei, invocata de reclamanta, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de catre parati, a respins ca fiind prescrisa cererea formulata de reclamanta H. M., in contradictoriu cu paratii B. M. si B. E. si a obligat parata la plata diferentei onorariului expert in cuantum de 830,90 lei in favoarea expertului G. R. si la plata catre paratul B. M. a sumei de 4480 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca exceptia invocata in cauza a inceput sa curga anterior datei de 01.10.2011, cand a intrat in vigoare noul Cod Civil. Instanta a conchis ca prescriptiile incepute sub imperiul Decretului-Lege nr. 167/1958, indiferent daca au fost sau nu inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil sunt guvernate de Decretul-Lege nr. 167/1958 iar nu de prevederile noului Cod Civil, fiind astfel o exceptie absoluta, de fond si peremptorie, ce a putut fi invocata in orice faza a judecatii, astfel ca a respins exceptia tardivitatii invocarii exceptiei prescriptiei.
Asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune invocata de parati, instanta de fond a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 628/23.03.2004 de BNP N. G., reclamanta H. M. si defunctul sau sot H. L., in calitate de vanzatori, au instrainat paratilor B. M. si B. E., in calitate de cumparatori, nuda proprietate asupra imobilului situat in xxx, inscris in CF nr. xxx, cu nr. top. xxx, pretul vanzarii stabilit de comun acord fiind de 350.000.000 lei. Prin contractul mentionat, in favoarea vanzatorilor a fost stipulat dreptul de uzufruct viager asupra imobilului in discutie.
Prin actiunea ce formeaza obiectul prezentului dosar reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 628/23.03.2004 autentificat de BNP N. G., pentru pret neserios.
Instanta a calificat cauzele de nulitate invocate in speta ca fiind cauze de nulitate relativa iar nu absoluta. Astfel, nulitatea contractului de vanzare-cumparare isi are ca fundament pretul neserios sub doua aspecte: in primul rand ca urmare a unui viciu de consimtamant al vanzatorilor, datorita faptului ca acestia, oameni in varsta si bolnavi, au fost pacaliti cu ocazia incheierii contractului, semnand fara sa verifice un contract cu un pret ce nu corespunde intelegerii anterioare si ca urmare a unei disproportii vadite intre cele doua prestatii, respectiv intre imobilul instrainat si pretul acestuia. Or, atat dolul cat si leziunea nu constituie cauze de nulitate absoluta ci relativa.
Instanta a considerat ca in cauza e aplicabil art. 19 din Decretul-Lege nr. 167/1958, apreciind ca in speta au trecut 18 luni de la data perfectarii contractului si a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Apelul declarat de reclamanta impotriva acestei hotarari a fost respins de catre Tribunalul Mures, prin decizia nr. 89/31.01.2013.
In considerentele acestei hotarari s-a retinut ca in mod intemeiat instanta de fond, analizand succesiunea in timp a normelor ce reglementeaza institutia prescriptiei dreptului material la actiune a calificat exceptia in cauza ca fiind o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, care se putea invoca oricand in cursul judecatii, in raport de dispozitiile art. 18 din Decretul-Lege nr. 167/1958, Legea nr. 287/2009 si Legea nr. 71/2011.
Instanta de fond a calificat in mod corect nulitatea invocata ca fiind una relativa, avand in vedere motivarea in fapt a actiunii formulate, retinand ca reclamanta a invocat vicierea consimtamantului sau la incheierea contractului sub doua aspecte: dolul si leziunea si ca atare in mod corect a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei pentru rejudecare Tribunalului Mures, ca instanta de apel, obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata, constand in taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
In motivarea recursului a aratat ca Tribunalul Mures a solutionat calea de atac cu incalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 1 Codul de Procedura Civila. Chiar in cadrul caii de atac declarate, respectiv apelul, a precizat faptul ca, in privinta caii de atac care poate fi exercitata impotriva sentintei primei instante, potrivit concluziilor raportului de expertiza existent la dosarul cauzei, valoarea obiectului litigiului de fata depaseste pragul valoric reglementat de art. 282 ind. 1 Codul de Procedura Civila, motiv pentru care sentinta Judecatoriei Tg. Mures a devenit atacabila cu apel si nu cum gresit s-a apreciat.
Expertul a evaluat casa de locuit in litigiu la suma de 219.323 lei iar terenul aferent la suma de 123.,277 lei, respectiv un total de 342.600 lei.
Caracterul evaluabil in bani al unei actiuni de natura celei promovate de ea este evidenta, fata de dispozitiile art. 2 alin. 1 si 1 ind. 1 din Legea nr. 146/1997.
Intimatii nu au formulat intampinare dar au depus la ultimul termen de judecata concluzii scrise, prin care au aratat ca prezenta cale de atac a recursului este inadmisibila. Competenta primei instante a fost stabilita raportat la valoarea din contract, valoarea care nu a fost contestata.
Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a constatat ca recursul este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Referitor la exceptia inadmisibilitatii prezentei cai de atac, invocata de intimati in cadrul concluziilor scrise si oral in fata instantei, Curtea a apreciat ca aceasta este nefondata, avand in vedere motivele de recurs, care vizeaza tocmai legalitatea compunerii completului de judecata din perspectiva faptului ca sentinta pronuntata de instanta de fond era susceptibila de a fi atacata cu apel si cu recurs. Ca atare, prezentul recurs nu este inadmisibil hotararea pronuntata nebeneficiind de atributul irevocabilitatii.
Obiectul cererii de chemare in judecata l-a constituit constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 628/23.03.20004, autentificat de BNP N. G., pentru pret neserios, restabilirea situatiei anterioare incheierii contractului, in sensul reintroducerii imobilului ce a facut obiectul contractului mentionat in proprietatea personala a reclamantei, cu efectuarea cuvenitelor mentiuni in cartea funciara.
Potrivit prevederilor Deciziei nr. 32/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 282 ind. 1 alin. 1 Codul de Procedura Civila se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare.
Raportat la aceste prevederi si la obiectul cauzei deduse judecatii, prezentul litigiu este evaluabil in bani, valoarea imobilului in litigiu fiind de 342.600 lei, astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza. Tinand cont de aceasta valoare, sentinta pronuntata de Judecatoria Tg. Mures era susceptibila a fi atacata cu apel si recurs, in conformitate cu dispozitiile art. 282 si art. 282 ind. 1 Cod procedura civila.
Curtea a constatat ca Tribunalul a solutionat calea de atac intr-un complet compus din 3 judecatori, in loc de doi, corespunzator solutionarii caii de atac a apelului, conform dispozitiilor art. 54 din Legea nr. 304/204 privind organizarea judiciara.
Fata de toate cele retinute mai sus, Curtea, in baza art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 3 Codul de Procedura Civila, a admis recursul declarat de reclamanta, a casat integral decizia atacata si a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Mures, ca instanta de apel.