Infractiunea de violare de domiciliu este absorbita de furtul savarsit prin efractie, deoarece acest furt nu putea fi savarsit decat printr-o patrundere fara drept in curte si apoi in locuinta. Tentativa la furtul prin efractie din locuinta partii vatamate implica si patrunderea fara drept a autorului in locuinta respectiva, aceasta din urma infractiune incadrandu-se in continutul infractiunii complexe prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen, cu referire la art. 20 C. pen. ca atare, este vorba de o infractiune unica, si nu de un concurs real intre tentativa la infractiunea de furt calificat si violarea de domiciliu.
Prin sentinta penala nr. 364/20.12.2012 pronuntata de Judecatoria Reghin, s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 192 al. 2 Cod penal, cu retinerea dispozitiilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul H. N. C., fiul lui xxxxxx la pedeapsa de 2 ani si sase luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 20 Cod penal si art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g si I Cod penal, cu retinerea dispozitiilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul H. N. C., la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele doua pedepse principale mentionate mai sus si i s-a aplicat inculpatului H. N. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si sase luni inchisoare.
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 192 al. 2 Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit. a Cod penal, cu retinerea dispozitiilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul M. C., fiul lui xxxx, recidivist la pedeapsa de 2 ani si opt luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu.
In baza art. 345 alin. 2 Cod procedura penala, raportat la art. 20 Cod penal si art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. a, g si I Cod penal, cu aplicarea dispozitiilor art. 37 lit. a Cod penal, cu retinerea dispozitiilor art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, l-a condamnat pe inculpatul M. C., la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele doua pedepse principale mentionate mai sus si aplica inculpatului M. C. pedeapsa cea mai grea de 2 ani si opt luni inchisoare.
In temeiul art. 346 Cod procedura penala, art. 161 Cod procedura penala rap. la art. 1349 noul Cod civil, a obligat, in solidar inculpatii H.N. C. si M. C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de despagubiri civile catre partea civila R. L. L.
In temeiul art. 191 alin. 2 din Codul de procedura penala, a obligat inculpatii la plata cheltuielilor judiciare avansate de catre stat in cauza in cuantum total de 800 lei, din care suma de 400 lei este aferenta fazei de urmarire penala. Suma de 300 lei reprezentand onorariul avocatului din oficiu s-a dispus a fi avansata din fondurile Ministerului de Justitie catre Baroul Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In noaptea de 05.06.2012, in jurul orelor 0200, inculpatii H. N. C. si M. C., dupa o prealabila intelegere, au patruns impreuna, fara drept, pe poarta descuiata in curtea locuintei partii vatamate R. L. L. din satul xxx, jud. xxx si prin dislocarea cu o ranga din fier a geamului de la camara ,au patruns in locuinta, unde au impachetat in doua geamantane mai multe bunuri in scopul sustragerii - o combina muzicala, un set de cutite, lenjerie, incaltaminte, o foarfeca, un patent, un capsator, un uscator de par, pensule pentru vopsit, doua paturi, un prelungitor electric, o plosca din argint, o sticla cu tuica, o pereche de papuci, sosete, caciuli, CD-uri, insa fiind surprinsi de catre martorul N. L., au abandonat bunurile impachetate in locuinta si si-au asigurat scaparea prin fuga. Martorul i-a vazut si i-a recunoscut cu certitudine pe cei doi autori atunci cand acestia in fuga lor au trecut printr-o zona bine iluminata de pe strada.
S-a conchis ca in drept, fapta inculpatilor H.N. C. si M. C. de a au patrunde impreuna, pe timpul noptii, fara drept, pe poarta descuiata in curtea locuintei partii vatamate R. L. L. si de a incerca prin efractie pentru sustragerea mai multor obiecte din acea locuinta, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de violare de domiciliu si tentativa la furt calificat, prev. si ped. de art. 192, alin.2 din C.p. si art. 20 rap. la art. 208, alin.1, art.209, alin.1 lit. a, g, i din C.p. cu aplic. art. 33, lit.a din C.p. si cu aplicarea art. 37, lit.a din C.p. pentru M. C.
Astfel, din punct de vedere al laturii obiective, infractiunea de furt s-a realizat prin luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia fara consimtamantul acestuia.
Sub aspectul laturii obiective, infractiunea, elementul material al infractiunii de violare de domiciliu s-a realizat la momentul patrunderii in orice mod a inculpatului in locul imprejmuit tinand de o locuinta, fara consimtamantul persoanei care o foloseste.
Locul imprejmuit este locul separat printr-o ingraditura de locurile invecinate care, ca si dependinta, intregeste folosinta locuintei, cum ar fi, de exemplu, o curte, o gradina etc., astfel incat sa rezulte vointa titularului ca nimeni sa nu patrunda in acel loc fara voia sa. In caz contrar, chiar daca locul era separat printr-o ingraditura nu constituie un loc imprejmuit in intelesul textului, daca de acel loc viata privata a persoanei nu este legata in nici un fel.
Cat priveste lipsa consimtamantului, s-a retinut ca aceasta poate rezulta si implicit dintr-o anu¬mita imprejurare, cum ar fi de exemplu atunci cand persoana, plecand de acasa, incuie usa. Prin aceasta, ea si-a manifestat implicit vointa ca, in lipsa ei, sa nu patrunda nimeni in locuinta. In toate cazurile cand lipseste o interdictie expresa din partea victimei, lipsa consimtamantului se prezuma pana la proba contrarie, adica pana cand faptuitorul dovedeste ca a patruns in locuinta cu consim¬tamantul acesteia.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanta a dedus, avand in vedere circumstantele reale ale savarsirii faptei, ca aceasta a fost savarsita de inculpati cu intentie directa in conditiile art. 19 alin. 1 lit. a Cod penal.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta s-a intemeiat pe toate probele administrate in cauza.
In ce priveste judecarea acuzatiilor penale aduse inculpatilor pe calea procedurii simplificate de judecata in cazul recunoasterii vinovatiei, prevazuta de art. 3201 alin. 7 si 8 Cod de procedura penala, s-a retinut ca aceasta ofera posibilitatea inculpatului ca inainte de inceperea cercetarii judecatoresti in cauza sa incheie o tranzactie judiciara cu statul, avand ca si continut renuntarea acestuia la dreptul de a solicita si a obtine audierea martorilor acuzarii sau si citarea si audierea de martori in aparare, cumulativ cu declaratia de recunoastere integrala a acuzei, facute de inculpat in schimbul obtinerii unei reduceri cu o treime a limitelor de pedeapsa in cazul inchisorii si cu o patrime in cazul amenzii penale, in cazul in care va fi gasit vinovat in conformitate cu acuza.
In concret, instanta a apreciat indeplinite conditiile procedurale prevazute de art. 3201 alin. 1, 2, 3 Cod de procedura penala, pentru ca inculpatii au declarat formal ca recunosc acuzatiile aduse, ca solicita judecarea in baza probelor administrate in faza de urmarire penala si ca isi insusesc respectivele probe.
Din perspectiva temeiniciei cererii de aplicare de procedurii simplificate de judecata, instanta a apreciat indeplinite cerintele prevazute in mod cumulativ de art. 3201 alin. 4 si al. 8 Cod de procedura penala.
S-a aratat ca, atunci cand au fost audiati, inculpatii au recunoscut pe fondul cauzei comiterea faptelor imputate prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin, nerezultand niciun dubiu asupra sensului vointei exprimate de acesta de a tranzactiona cu statul si, pe cale de consecinta, a respectarii dreptului acestuia la aparare prin aplicarea procedurii simplificate.
S-a retinut de asemenea ca, in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, instanta a stabilit dincolo de orice dubiu identitatea faptuitorilor, situatia de fapt si incadrarea juridica a acesteia.
In final, instanta a apreciat ca toate actele si masurile dispuse de organele judiciare in faza de urmarire penala au fost indeplinite cu respectarea conditiilor prevazute de lege pentru efectuarea valabila a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal si cu respectarea drepturilor legale ale inculpatilor, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpati.
Pentru motivele aratate, fiind indeplinite in mod cumulativ toate conditiile legale procedurale si de fond, instanta a considerat judecarea cauzei pe calea procedurii simplificate de judecata solicitata de inculpati ca admisibila si intemeiata.
Sintetizand, in conditiile in care art. 3201 alin. 7 Cod de procedura penala trimite implicit prin continutul sau la art. 345 alin. 1 teza I-a si alin.2 Cod de procedura penala, instanta a retinut din coroborarea tuturor probelor administrate ca faptele in urma savarsirii carora inculpatii au fost trimisi in judecata in prezenta cauza, constituie infractiunea de tentativa la furt calificat si violare de domiciliu.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatilor, instanta v avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal, retinand in acest sens urmatoarele: gradul de pericol social concret al faptei deduse judecatii, determinat de urmarile imediate produse si circumstantele personale ale inculpatului.
Astfel, instanta a retinut faptul ca ambii inculpati au antecedente penale, iar inculpatul M. C. a comis fapte in stare de recidiva postcondamnatorie.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul H. N. C., solicitand reducerea pedepselor stabilite de prima instanta, astfel incat pedeapsa rezultanta sa nu depaseasca 2 ani inchisoare, pentru a putea fi suspendata conditionat. In subsidiar, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei.
Examinand recursul promovat, din prisma dispozitiilor art. 3858, art. 3856 alin. 3, art. 3859 alin. 1 pct. 17 rap. la art. 52 si art. 62-68 C. pr. pen, instanta de control judiciar il gaseste fondat, pentru urmatoarele considerente:
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta - pornind de la continutul materialului probator administrat pe parcursul desfasurarii procesului penal - hotararea primei instante nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit judecatorul fondului, respectiv la condamnarea inculpatului la pedeapsa inchisorii si la stabilirea modalitatii de executare a pedepsei in regim de detentie.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanta de control judiciar considera ca din continutul materialului probator administrat, rezulta fara putinta de tagada faptul ca inculpatul se face vinovat de comiterea faptei penale, in modalitatea descrisa. Dealtfel, situatia de fapt nici nu a fost contestata de inculpat.
Aceasta este dovedita mai presus de orice dubiu, prin probele administrate in cursul urmaririi penale, care se coroboreaza cu declaratia de recnoastere data de inculpat in fata primei instante, in cadrul procedurii prev. de art. 3201 C. pr. pen.
Hotararea este insa criticabila sub aspectul incadrarii juridice data faptei, precum si a omisiunii deducerii perioadei retinerii de 24 ore din data de 06.06.2012.
S-a dovedit mai presus de orice dubiu ca inculpatii H. N. C. si M. C. au patruns impreuna, pe timpul noptii, fara drept, pe poarta descuiata in curtea locuintei partii vatamate R. L. L. si prin efractie, au incercat sa sustraga mai multe obiecte din locuinta, asigurandu-si scaparea prin fuga.
Prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni, respectiv violare de domiciliu si tentativa la furt calificat, prev. de art. 192 alin. 2 si art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen, cu aplic. art. 33 lit. a C. pen.
Ori, in cazul savarsirii furtului prin efractie, exista o singura infractiune complexa de furt calificat, violarea de domiciliu absorbindu-se in mod natural in continutul acesteia. Efractia ca mijloc de savarsire a furtului presupune o actiune care invinge obstacolele si ale carei consecinte pot consta uneori in lezarea substantei lucrului, iar alteori in inlaturarea unui obstacol sau dispozitiv de inchidere.
In situatia inculpatilor, infractiunea de violare de domiciliu este absorbita de furtul (sub forma tentativei) savarsit prin efractie, deoarece acest furt nu putea fi savarsit decat printro patrundere fara drept in curte si apoi in locuinta (absorbtie naturala). Tentativa la furtul prin efractie din locuinta partii vatamate a implicat si patrunderea fara drept a inculpatilor in locuinta respectiva, aceasta din urma infractiune incadrandu-se in continutul infractiunii complexe prev. de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen, cu referire la art. 20 C. pen. ca atare, este vorba de o infractiune unica, si nu de un concurs real intre infractiunea de tentativa la furt calificat si violare de domiciliu.
Curtea a dispus schimbarea incadrarii juridice, asa cum a fost invocata din oficiu si pusa in discutia partilor.
Analizand criteriile prevazute de art. 72 C. pen, s-a retinut mai intai ca inculpatul a uzat de procedura simplificata, prev. de art. 3201 C. pr. pen, ceea ce inseamna ca limitele de pedeapsa prev. de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen se reduc cu o treime, adica pedeapsa va fi stabilita de la 1 la 5 ani.
Fapta inculpatului reprezinta un grad mediu de pericol social, care rezulta atat din formale agravante ale infractiunii (savarsirea faptei impreuna cu inca o persoana, in timpul noptii, respectiv in jurul orelor 02,00, precum si prin escaladare, dislocand geamul de la camara casei cu o ranga metalica). Hotararea infractionala a inculpatilor a fost una ferma si rezulta, pe langa modalitatea concreta in care au actionat, si din numarul mare al bunurilor care urmau a fi sustrase (puse in doua geamantane), dar mai ales din diversitatea acestor bunuri, respectiv de la o pereche de sosete si pana la o combina muzicala, de la o sticla de tuica si pana la o plosca de argint, de la CD-uri si pana la o ranga de fier, cutite, lenjerie, incaltaminte, foarfece, patent, capsator, uscator de par, pensule, paturi, prelungitor etc. actiunea inculpatilor a fost intrerupta, fiind surprinsi de martorul N.L., iar acestia si-au asigurat scaparea prin fuga.
Antecedentele penale inlatura retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen. Desi a precizat in fata primei instante ca este de acord cu pretentiile partii civile, inculpatul nu a facut dovada achitarii acestora in intregime sau in parte, si nici macar ca ar fi depus eforturi pentru acoperirea prejudiciului, astfel incat nu pot fi retinute circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. b C. pen. Nici pretinsa recunoastere si regretare a savarsirii faptelor nu poate conduce la retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen, deoarece pe parcursul urmaririi penale inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptei, iar recunoasterea manifestata in fata primei instante se regaseste in reducerea limitelor de pedeapsa, conform art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.
Inculpatul a facut dovada ca in prezent este angajat si are familie.
Din referatul de evaluare, rezulta ca, potrivit adresei intocmite de politia locala, comportamentul inculpatului in comunitate este unul "neadecvat", fiind sanctionat contraventional de cinci ori pentru fapte savarsite pe fondul consumului de alcool, fiind cercetat in anul 2011 si pentru loviri sau alte violente.
Este adevarat ca antecedenta penala a inculpatului nu atrage starea de recidiva, insa trebuie observat ca inculpatul a beneficiat anterior de doua ori de clementa instantelor de judecata, dar tot de doua ori a luat contact cu regimul arestului preventiv, respectiv cel de detentie. Cu toate acestea, inculpatul a savarsit acelasi gen de infractiune, respectiv furt calificat.
Pentru aceste considerente, respectiv in lipsa oricaror circumstante atenuante, tinand seama de modalitatea concreta in care a savarsit fapta, Curtea i-a aplicat inculpatului o pedeapsa orientata inspre minimul special rezultat in urma aplicarii disp. art. 20 C. pen si art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.
Pedeapsa de 1,3 ani inchisoare este una necesara dar si suficienta pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen.
Ca modalitate de executare, pentru criteriile aratate mai sus, precum si cele retinute de prima instanta, Curtea a apreciat ca se impune executarea pedepsei in regim de detentie, doar aceasta modalitate fiind in masura sa duca la atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen, respectiv sa-i atraga atentia inculpatului atat asupra gravitatii faptei comise de el, cat si asupra comportamentului pe care-l va manifesta in viitor.
Asadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, in temeiul art. 38515 alin. 2 lit. d C. pr. pen, vom admite recursul declarat de inculpatul H. N. C. impotriva sentintei penale nr. 364/20.12.2012 pronuntata de Judecatoria Reghin.
A fost casata partial partial sentinta atacata si rejudecand cauza pe latura penala:
In baza art. 334 C. pr. pen, vom schimba incadrarea juridica a faptelor din doua infractiuni in stare de concurs real, de violare de domiciliu si tentativa la furt calificat, prev. de art. 192 alin. 2 C. pen si art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen, cu aplic. art. 33 lit. a C. pen, intro singura infractiune de tentativa la furt calificat, prev. de art. art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen
In baza art. 345 alin. 1, 2 C. pr. pen, vom condamna pe inculpatul H.N. C. la pedeapsa de 1,3 ani (un an si tri luni) inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la furt calificat, prev. de art. art. 20 rap. la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i C. pen, cu aplic. art. 3201 alin. 7 C. pr. pen.
In baza art. 88 C. pen, vom deduce din pedeapsa aplicata prin prezenta decizie durata retinerii de 24 ore din data de 06.06.2012.
S-a facut aplic. art. 71 - art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b C. pen.
S-a inlaturat din sentinta atacata aplicarea disp. art. 34 lit. b si art. 33 lit. a C. pen cu privire la acest inculpat.
S-au mentine celelalte dispozitii din hotararea atacata care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 192 alin. 3 C. pr. pen, cheltuielile judiciare in recurs au ramas in sarcina statului.