Programul de vizitare stabilit de catre instanta de fond este suficient pentru a pune bazele relatiei ce se va dezvolta mai tarziu intre tata si fiica, urmand ca pe parcursul evolutiei fizice si intelectuale a minorei, odata cu inceperea activitatii de educare si invatatura, programul de vizitare sa fie adaptat.
Prin cererea inregistrata la data de 07.06.2012, reclamanta G. I. G. a solicitat instantei, ca in contradictoriu cu paratul V. C. A., sa stabileasca domiciliul minorei V. D.-D. la reclamanta, obligatia de intretinere datorata de parat, un program de vizitare a minorei de catre tatal acesteia si plata alocatiei de stat pentru minora.
Reclamanta nu a motivat cererile sale.
Paratul V. C.A. a formulat intampinare, dar si cerere reconventionala aratand ca este de acord ca domiciliul minorei sa fie stabilit la reclamanta, insa a cerut ca programul de vizitare a minorei sa fie stabilit astfel: in prima si a treia saptamana a lunii, de vineri pana duminica, cu preluarea minorei de la domiciliul mamei sale. De asemenea, s-a solicitat ca minora sa fie luata de catre tatal sau timp de o luna in timpul vacantei de vara, precum si o saptamana pe perioada celorlalte vacante.
Judecatoria Toplita, prin Sentinta civila nr. 1401 din 04.10.2012, a admis in parte cererea reclamantei, precum si cererea reconventionala a paratului si drept consecinta a stabilit ca reclamanta si paratul sa exercite in comun autoritatea parinteasca fata de minora V. D.-D., a stabilit ca paratul sa plateasca pentru minora 150 lei lunar cu titlu de obligatie de intretinere, a luat act de renuntarea la judecata a reclamantei cu privire la capatul de cerere vizand plata alocatiei si, in fine, a stabilit un program de vizitare a minorei de catre parat astfel: in prima si a treia saptamana a lunii, de sambata de la ora 10,00 pana duminica la ora 16,00, cu posibilitatea preluarii minorei de la domiciliul reclamantei, cu recomandarea de a se tine seama de programul specific varstei minorei.
In motivarea hotararii, Judecatoria Toplita a retinut urmatoarele:
Din relatia de concubinaj a partilor s-a nascut, la data de 01.08.2011, minora V. D.-D. Cele doua parti au locuit o perioada de timp impreuna, in comuna Sarmas, judetul Harghita, insa, din cauza neintelegerilor dintre parti, reclamanta s-a mutat la parintii sai, in municipiul Toplita, judetul Harghita.
Potrivit dispozitiilor Legii nr. 272/2004, toate masurile ce privesc minorii se subordoneaza cu prioritate principiului interesului superior al copilului, care se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt varsta copilului, conduita fiecarui parinte, situatia lor materiala, posibilitatile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil, legatura dintre parinti si copii fiind un element fundamental al vietii de familie, relatia acestora putand fi exercitata printr-o multitudine de cai.
Autoritatea parinteasca reprezinta ansamblul de drepturi si indatoriri pe care un parinte le are cu privire la copilul sau, putand fi definita ca o putere atribuita parintilor prin care li se permite acestora sa decida in privinta intretinerii, supravegherii si educatiei sale, minorul fiind considerat de lege sub autoritatea parintilor pana atinge varsta majoratului.
In conformitate cu prevederile art. 505 alin. 1 Cod civil, "in cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita concomitent sau, dupa caz, succesiv fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita in comun si in mod egal de catre parinti, daca acestia convietuiesc", iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, "daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta de tutela, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort."
Din intregul material administrat rezulta ca ambii parinti pot sa exercite toate drepturile care il privesc pe copil, pentru niciunul dintre ei nedovedindu-se existenta unui comportament care sa constituie un risc pentru minor, ambii putand fi investiti cu aceasta autoritate.
Potrivit art. 496 din Noul cod civil, "(1)Copilul minor locuieste la parintii sai. (2) Daca parintii nu locuiesc impreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului. (3) In caz de neintelegere intre parinti, instanta de tutela hotaraste, luand in considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultandu-i pe parinti si pe copil, daca a implinit varsta de 10 ani."
Din probele administrate, respectiv inscrisurile existente la dosar, raportat la concluziile anchetelor psihosociale efectuate in cauza de catre autoritatile tutelare, rezulta ca reclamanta poate asigura conditii optime pentru intretinerea, cresterea si educarea minorei.
Din intregul complex de imprejurari rezultat, vazand varsta minorei si atasamentul acesteia fata de mama, precum si posibilitatile reclamantei de crestere si educare, s-a apreciat de catre instanta ca fiind in interesul superior al minorei de a avea locuinta statornica la mama.
Potrivit art. 524 din Noul Cod civil, "are drept la intretinere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale", iar potrivit art. 525 alin. 1 din acelasi cod, "minorul care cere intretinere de la parintii sai se afla in nevoie daca nu se poate intretine din munca sa, chiar daca ar avea bunuri".
In intelesul art. 527 din noul Cod civil, "poate fi obligat la intretinere numai cel care are mijloace pentru a o plati sau are posibilitatea de a dobandi aceste mijloace", iar la stabilirea mijloacelor celui care datoreaza intretinere, urmeaza a se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitatile de realizare a acestora, avandu-se in vedere si celelalte obligatii ale debitorului intretinerii, starea de nevoie a persoanei indreptatite la intretinere, precum si mijloacele celui care o datoreaza, putand fi dovedite prin orice mijloc de proba.
Cuantumul intretinerii, conform art. 529 din noul Cod civil, se stabileste in raport cu nevoia celui ce o solicita si cu mijloacele de plata ale debitorului intretinerii, astfel, cand intretinerea este datorata de parinte, aceasta se stabileste pana la o patrime din venitul sau lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii, cuantumul intretinerii datorate copiilor, impreuna cu intretinerea datorata altor persoane, neputand depasi jumatate din venitul net lunar al celui obligat.
Constatand ca paratul nu are calitatea de angajat si nu are alte persoane in intretinere, fiind apt de munca si vazand intelegerea dintre parti, instanta a obligat paratul sa plateasca pe seama minorei pensie de intretinere in cuantum lunar de 150 lei, incepand cu data pronuntarii hotararii si pana la implinirea varstei majoratului minorei.
Potrivit art. 16 alin. 1 si 2 din Legea nr. 272/2004, ,,copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, ca rezultat a unei masuri judiciare, are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiilor cand aceasta contravine interesului superior al copilului.’’
In ce priveste capatul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorei, instanta a stabilit ca paratul sa aiba legaturi personale cu minora D.-D. sub forma unui program de vizita in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de sambata ora 10,00 pana duminica ora 16,00, cu posibilitatea preluarii la domiciliul paratului, cu recomandarea de a se tine seama de programul minorei, specific varstei sale.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel paratul-reclamant reconventional solicitand schimbarea in parte a hotararii atacate in sensul admiterii in tot a actiunii reconventionale, respectiv stabilirea unui program de vizitare a copilului minor in prima si a treia saptamana a fiecarei luni, de vineri pana duminica, cu preluarea copilului de la domiciliul reclamantei, precum si in fiecare vacanta de vara, timp de o luna, iar in celelalte vacante, timp de o saptamana.
In motivarea apelului, paratul-reclamant reconventional a aratat ca este tatal minorei si, in conformitate cu dispozitiile art. 496 pct. 5 din Codul civil, este indreptatit sa-si petreaca mai mult timp cu fiica sa.
Prin Decizia civila nr. 19 din 05.02.2013, Tribunalul Harghita a respins apelul ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin hotararea instantei de fond s-a stabilit ca paratul-reclamant reconventional sa aiba legaturi personale cu fiica sa, D.-D., nascuta la 01.08.2011, sub forma unui program de vizitare de doua ori pe luna, de sambata de la ora 10,00 pana duminica la ora 16,00, cu posibilitatea preluarii minorei de la domiciliul mamei.
Paratul-reclamant reconventional s-a aratat nemultumit de durata programului de vizitare, insa tinand cont de varsta frageda a minorei, de doar un an si jumatate, si necesitatile speciale ale acesteia, este in interesul superior al minorei ca relatiile dintre tata si fiica sa se desfasoare fara a-i afecta programul zilnic al acesteia din urma.
In ceea ce priveste solicitarea privind preluarea minorei pe timpul vacantelor, acest lucru nu este potrivit in raport cu varsta mica a minorei. Minora are nevoie de stabilitate, de un sentiment de siguranta, iar un program de vizitare prelungit, in absenta mamei, i-ar afecta dezvoltarea.
In concluzie, hotararea instantei de fond este in consens cu principiul interesului superior al minorului reglementat de prevederile art. 263 din Codul civil.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul-reclamant reconventional, solicitand modificarea deciziei atacate in sensul admiterii in intregime a cererii reconventionale.
In recurs, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, apreciindu-se faptul ca instanta de fond si cea de apel au aplicat gresit prevederile art. 496 pct. 5 Cod civil, stabilind un program de vizitare mai scurt decat cel solicitat.
Paratul-reclamant reconventional a apreciat ca are dreptul de a-si petrece timpul alaturi de fiica sa, de care este foarte atasat, iar relatiile tensionate dintre parti impiedica desfasurarea programului de vizitare la domiciliul reclamantei-parate reconventionale.
In concluziile scrise depuse la termenul de judecata din 18.04.2013, paratul-reclamant reconventional a reiterat argumentele din declaratia de recurs.
Reclamanta-parata reconventionala nu a formulat intampinare.
Verificand decizia atacata, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
In fapt, cele doua parti au un copil, V. D.-D., nascut la data de 01.08.2011 si in prezent nu mai locuiesc impreuna.
Prin cererea reconventionala, V. C.-A., numit in continuare parat, a cerut in contradictoriu cu G. I.-G., numita in continuare reclamanta, sa se stabileasca un program de vizitare a minorei, program care sa-i permita sa aiba relatii personale cu propriul copil pe tot parcursul anului, de doua ori pe luna, dar si in perioada vacantelor.
Instanta de fond a admis in parte cererea paratului, iar instanta de apel a mentinut aceasta solutie constatand ca un program flexibil cuprins intre ora 10,00, sambata si pana duminica la ora 16,00 este in masura sa satisfaca nevoia paratului de a avea legaturi personale cu fiica sa.
Instanta de apel a subliniat in motivarea deciziei sale ca acest program de vizitare este in concordanta cu varsta minorei, de doar un an si jumatate, cu nevoile ei speciale.
Desi paratul apreciaza ca programul de vizitare al minorei este un drept al sau, in realitate, acesta are o dubla conotatie in sensul ca legaturile personale dintre tata si fiica sunt dezvoltate nu doar in interesul tatalui, dar si al minorei. Reglementarile in materie si anume dispozitiile art. 262, 263 Cod civil arata ca relatiile dintre parinti si copii trebuie sa aiba la baza interesul superior al copilului.
Asa cum a subliniat instanta de apel, minora D.-D. avea la data solutionarii cauzei de catre instanta de fond doar un an si jumatate. Stadiul incipient al dezvoltarii ei presupune nevoi speciale ce tin de hrana, odihna, sanatate, etc., o legatura mai stransa cu mama sa.
Instanta de fond a apreciat ca programul de vizitare a minorei se poate efectua si in afara domiciliului reclamantei, dand astfel posibilitatea paratului sa-si ia fiica de doua ori pe luna, de sambata de la ora 10,00 pana duminica la ora 16,00.
Raportat la varsta minorei, programul de vizitare permite paratului sa-si dezvolte relatii personale cu fiica sa, fara ca prin aceasta sa-i afecteze viata cotidiana. Oricum, faptul ca minora este luata de la domiciliul mamei timp de mai bine de 24 de ore poate afecta stabilitatea din viata minorei, insa, pe de alta parte, acest program ii permite minorei si paratului, pe cat posibil, dezvoltarea unor relatii copil-parinte.
Curtea a apreciat ca acest program de vizitare stabilit de catre instanta de fond este suficient pentru a pune bazele relatiei ce se va dezvolta mai tarziu intre tata si fiica, urmand ca pe parcursul evolutiei fizice si intelectuale a minorei, odata cu inceperea activitatii de educare si invatatura, programul de vizitare sa fie adaptat.
Pe langa argumentele oferite de instanta de apel referitor la programul de vizitare pe timpul vacantelor, Curtea a apreciat ca, la momentul de fata, acest program nu este necesar in conditiile in care minora nu este implicata intr-un regim de educatie si invatatura. In practica instantelor de judecata, in mod frecvent se stabilesc programe de vizitare la care se face trimitere la vacante, insa pentru copiii care sunt deja implicati in programele de educare prescolara sau scolara.
In concluzie, instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiile art. 262, 263 Cod civil, iar recursul paratului este nefondat, fiind respins in temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedura civila.