Fond Funciar. Refuzul punerii in posesie in conditiile in care reconstituirea dreptului de proprietate s-a facut fara stabilirea amplasamentului.Incalcarea art.1 din Protocolul 1 aditional la CEDO. Decizie nr. 371 din data de 03.05.2011
pronunțată de Tribunalul Bacau

Prin sentinta civila nr. 371/03.05.2011, Judecatoria Moinesti a respins ca nefondata cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost completata, formulata de reclamantii :D.A., P.I., P.G., N.M., D.E., C.E., B.G., D.V. in contradictoriu cu paratii Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia Judeteana B. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Primarul comunei A., jud. B..
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
„Prin cererea inregistrata sub nr.1428/260/2009 pe rolul Judecatoriei Moinesti, reclamantii: D.A., P.I., P.G., N.M., D.E., C.E., B.G.si D.V., au chemat in judecata paratii Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si Comisia Judeteana B. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, solicitand obligarea paratelor la eliberarea titlului de proprietate si punerea in posesie pe suprafata de 4.28 ha teren forestier, situat in com.A., sat P., zona paraului B., pe vechiul amplasament, in continuarea suprafetei de 0,72 ha teren, identificata topografic in tarlaua 28, parcela 1223/4, avand urmatoarele vecinatati: N, E si S-Ocolul Silvic, V-paraul B., suprafata pentru care a fost deja emis TP nr. 1129/4.10.1993.
In motivarea cererii se arata in esenta urmatoarele:
In calitatea lor de mostenitori ai defunctului P.I., au solicitat Comsiei locale A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, prin cererea din 19.08.2005, reconstituirea dreptului de proprietate privata pentru suprafata de 4.28 ha teren forestier, situat in com.A., sat P., zona paraului B., pe vechiul amplasament. Prin Hotararea nr. 7459/15.04.3005 a Comisiei Judetene B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a fost validata propunerea Comisiei Locale A. de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafetei de 4,28 ha teren in favoarea reclamantilor, insa, nici la acest moment cele doua comisii de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nu au procedat la punerea in posesie si eliberarea titlului de proprietate pe numele reclamantilor, Comisia Locala A. solicitandu-le reclamantilor sa faca dovada vechiului amplasament al terenului.
Reclamantii mai arata ca au facut demersuri in acest sens la institutiile abilitate, respectiv la A.N.R-Directia Judeteana a Arhivelor Nationale B., de unde au obtinut un extras de pe lista definitiva a improprietaritilor din anul 1945, precum si la Regia Nationala a Padurilor Romsilva care nu a raspuns insa solicitarii; ca parata Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor avea obligatia legala de a face verificari in fapt, sa stabileasca marimea si amplasamentul suprafetei de teren planurile parcelare si schitele terenului, obligatie pe care nu a adus-o la indeplinire, ca terenul pentru care solicita reconstituirea dreptului de proprietate este situat in com.A., sat P., zona paraului B., pe vechiul amplasament, in continuarea suprafetei de 0,72 ha teren, identificata topografic in tarlaua 28, parcela 1223/4, avand urmatoarele vecinatati: N, E si S-Ocolul Silvic, V-paraul B., aspect care rezulta din faptul ca pentru suprafata de 0,72 ha teren a fost deja emis TP nr. 1129/4.10.1993.
Cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art. 64 din Legea 18/1991, Legea 169/1997, Legea 1/2000, Legea 400/2002, Legea 212/2008, Legea 247/2005, HG 850/2005.
In dovedirea cererii au fost anexate inscrisuri-filele 13-51 dosarul cauzei.
Cererea este scutita de plata taxei judiciare de timbru.
Parata Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a formulat Intampinare, depusa la dosarul cauzei prin serviciul registratura la data de 21.05.2009, prin care a invederat instantei urmatoarele: Comisia locala nu dispune de plan de delimitare si parcelare, intrucat improprietarirea la nivelul anului 1845 a fost efectuata in baza tabelelor nominale de improprietarire , fara a exista astfel de planuri; ca asa cum rezulta din adresa nr. 7219/10.11.2008 a Ocolului Silvic C., amplasamentul solicitat de reclamanti face parte, la nivelul anului 1848 din mosia N.D. G. C.; ca punerea in posesie a fost suspendata in anul 2005 ca urmare a adresei nr. 5947/9.09.2005 a Inspectoratului Teritorial Silvic si de Vanatoare S.; ca a promovat actiune prin care a solicitat obligarea Directiei Silvice B. sa puna la dispozitia sa, suprafetele necesare in vederea finalizarii actiunii de punere in posesei, actiune care face obiectul dosarului nr. 4735/260/2007 aflat pe rolul Judecatoriei Moinesti, in prezent suspendat conform art. 244 pct. 1 C.pr.civ. De asemenea, parata a solicitat introducerea in cauza a R.N.P-Directia Silvica B., in calitate de gestionar si administrator al fondului forestier.
La Intampinare au fost anexate inscrisuri doveditoare-filele 56-58 dosarul cauzei.
La primul termen de judecata din 26.05.2009, reclamantii si-au completat cererea solicitand, in contradictoriu cu paratul Primarul com. A., obligarea acestuia la plata de daune cominatorii in cuantum de 150 lei pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 64 alin 2 din Legea 18/1991.
Prin Intampinarea formulata fata de completarea actiunii de catre reclamanti, depusa la dosarul cauzei prin serviciul registratura, la data de 4.06.2009, parata Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Primarului comunei A., jud. B..
Cu adresa de inaintare nr. 9148/29.06.2009, depusa la dosarul cauzei prin serviciul registratura la data de 2.07.2009, parata Comisia Judeteana B. a inaintat la dosarul cauzei documentatia care stat la baza emiterii Hotararii nr. 7459/15.04.2003, aflata la filele 90-115 dosarul cauzei.
Prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 30.10.2009, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a primarului com. A., exceptia invocata de parata Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
Prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 13.11.2009, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu expertiza tehnica topo, raportul de expertiza efectuat de expert A.G. fiind depus la dosarul cauzei la termenul din 12.07.2010-filele 215-222.
RNP-Directia Silvica B. a raspus cererii de introducere in cauza prin adresa nr.11833/27.11.2009-fila 178 dosarul cauzei.
Prin Incheierea pronunata in sedinta publica din 14.09.2010, instanta a respins cererea de introducere in cauza a RNP-Directia Silvica B., pentru motivele expuse in considerentele Incheierii.
Analizand actele si lucararile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Reclamantii sunt mostenitorii numitului P.I., asa cum rezulta din actele de stare civila aflate la filele 128-140 dosarul cauzei, precum si din sentinta civila nr. 1881/28.01.1999 a Judecatoriei Moinesti, aflata la fila 47 dosarul cauzei.
In favoarea autorului lor, P.I., in baza Legii 18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafata de 0,72 ha teren vegetatie forestiera, terenul fiind situat in sat Apa A., com. A., jud. B., in tarla 28, parcela 1233/4, cu vecinii: N, E, S-Ocolul Silvic, V-Paraul B., asa cum rezulta din TP nr. 1129/4.10.1993-fila 127 dosar.
In data de 27.02.1998, prin cererea inregistrata sub nr. 1323, mostenitorii defunctului P.I., avand calitatea de reclamanti in prezenta cauza, au solicitat, in conformitate cu dispozitiile Legii 169/1997, reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenta dintre 5 ha teren cu care a fost improprietarit autorul lor in anul 1945 si 0,72 ha teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin emiterea TP nr. 1129/4.10.1993.
Prin Referatul nr. 1323/25.09.2002 al Comisiei Locale A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, fila 123, s-a propus validarea cererii reclamantilor prin inscrierea acestora in anexa 53, conform Regulamentului privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 1172/2001, act normativ in vigoare la data solutionarii cererii reclamantilor, cu suprafata de 4,28 ha teren cu vegetatie forestiera.
Prin Hotararea nr. 7459/15.04.2003, Comisia Judeteana B. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a validat propunerea Comisiei Locale A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, autorul reclamantilor fiind inscris in tabelul cuprinzand fostii proprietari carora li se reconstituie dreptul de proprietate asupra terenurilor cu vegetatie forestiera, la pozitia 662, cu suprafata de 4,28 ha-filele 118-122 dosarul cauzei.
De la data emiterii Hotararii Comisiei Judetene B., care nu a fost anulata, nefiind contestata, cele doua comisii de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor nu au procedat la reconsituirea efectiva a dreptului de proprietate pentru suprafata de 4,28 ha teren, prin emiterea Titlului de proprietate si punerea in posesie a reclamantilor.
Prin concluziile orale si scrise formulate de catre parata Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, aceasta arata ca Extrasul de pe Lista definitiva a improprietaritilor din anul 1945 eliberat de Arhivele Nationale-Directia Judeteana B., reclamantilor din prezenta cauza, aflat la fila 14 dosarul cauzei, atesta atribuirea in proprietatea autorului reclamantilor a suprafetei de 5 ha teren categoria pasune si islaz si nu teren cu vegetatie forestiera, insa, nici una din persoanele care ar avea, potrivit legii, calitate procesuala activa in promovarea unei actiuni intemaita pe dispozitiile Legii 169/1997, nu au solicitat instantei anularea Hotararii Comisiei Judetene B., emisa la propunerea de validare chiar a paratei, astfel ca instanta nu poate verifica legalitatea si temeinicia acestei hotarari cu privire la aspectul invocat de parata.
Instanta retine ca, in conformitate cu acelasi extras de pe lista definitiva a improprietaritilor eliberat de Arhivele Nationale, Directia Judeteana B., autorul reclamantilor a fost improprietarit cu suprafata de 5 ha teren pasune si izlaz, care a apartinut fostei razesii rapita de Ghica.
Reclamantii solicita obligarea paratei Comisia Locala A. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, la punerea in posesie pe suprafata validata, in continuarea amplasamentului suprafetei de 0,72 ha teren cu vegetatie forestiera, pentru care s-a emis deja TP nr. 1129/4.10.1993 pe numele autorului acestuia.
Parata justifica refuzul sau de punere in posesie prin faptul ca reclamantii nu au facut dovada vechiului amplasament, in conditiile art. 39 din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005, reclamantilor fiindu-le solicitata aceasta dovada prin adresele nr. 6612 din 16.09.2008-fila 16 dosar si 5133 din 26.08.2008, fila 18 dosar, precum si prin faptul ca activitatea de punere in posesie a fost suspendata ca urmare a adresei nr. 5947/9.09.2005 a Inspectoratului Teritorial Silvic si de Vanatoare S.;
Mai arata parata ca la mostenitorul N.D. G., Elie Vlad Sturza a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe acelasi amplasament, in acest moment, pe rolul Judecatoriei Sf. Gheorghe aflandu-se dosarul nr.2165/270/2009 avand ca obiect revizuirea sentintei civile nr.1161/28.04.2010 a Judecatoriei Sf. Gheorghe- conform deciziei civile nr. 364/R/22.06.2010 pronuntata in dosar nr. 2165/260/2007 al Tribunalului Covasna, astfel ca acelasi teren face obiectul si a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate din partea lui E.V.S., instanta retinand insa ca nu este incidenta la acest moment exceptia de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, prevazuta de art. 2 alin 1 din Legea 1/2000.
Avand in vedere ca reclamantii solicita obligarea paratelor la eliberarea titlului de proprietate si punerea in posesie pe un amplasament strict indicat, in cauza a fost efectuata o expertiza tehnica topo de catre expertul A.G., la cererea reclamantei, expertul topo identificand amplasamentul solicitat in UP V A., ua 18 A, cu vecinii: N,S,V-padure ocolul silvic C., E-paraul B.l Sarat.
Desi in cuprinsul raportului de expertiza tehnica se arata ca parata Comisia Locala A. a precizat ca pentru amplasamentul identificat nu au fost formulate cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de catre alte pesoane, instanta retine ca simpla mentiune facuta de expert cu privire la sustinerile paratei nu are valoare probatorie, parata sustinand contrariul prin toate precizarile depuse la dosarul cauzei si formuland si obiectiuni cu privire la acest aspect la raportul de expertiza, instanta calificand aceste obiectiuni ca fiind aparari de fond, avand in vedere ca mentiunea expertului nu exprima opinia lui motivata de specialist cu privire la o problema tenhica de specialitate.
Retinand asadar ca amplasamentul solicitat de reclamanti este identificat prin raportul de expertiza tehnica topo si ca la acest moment nu este atribuit legal altor persoane desi exista un litigiu pe rol cu privire la acelasi teren, asa cum a aratat parata Comisia Locala A., instanta umeaza a analiza in ce masura este intemeiata cererea reclamantilor de reconstituire a dreptului de proprietate pe acel amplasament, asa cum au solicitat expres acestia.
Analizand aceasta problema prin prisma dispozitiilor legale incidente in materie, instanta constata urmatoarele:
In conformitate cu dispozitiile art. 39 din Regulamentul privind procedura de constituire, atributiile si functionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum si punerea in posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 890/2005: “Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, daca acestea nu au fost atribuite legal altor persoane. In acest scop, se va solicita persoanelor care au depus cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate in termen legal, schita amplasamentului cu terenul detinut sau oricare alte informatii din care sa rezulte identificarea vechiului amplasament solicitat. “
De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 5 lit c din acelasi Regulament, revine comisiei locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenului, sarcina de a stabili marimea si amplasamentul suprafetei de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate.
Instanta retine din coroborarea acestor dispozitii legale, ca revine comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor obligatia legala de identificare a amplasamentului terenului solicitat, insa, sarcina dovedirii amplasamentului apartine persoanei solicitante. De astfel, Comisia locala, in lipsa unor dovezi pe baza carora sa poata identifica in concret terenul la care sunt indreptatiti reclamantii, nu pot stabili marimea si amplasamentul acestui teren, dispozitia legala neputand fi interpretata in sensul in care, in lipsa oricaror dovezi depuse de catre reclamanti cu privire la indreptatirea lor de a fi pusi in posesie pe o suprafata de teren, Comisia Locala are obligatia legala de a stabili ea amplasamentul acestui teren, o astfel de interpretare echivaland cu a stabili o sarcina imposibila, sustinerile reclamantilor in acest sens fiind neintemeiate.
In acest sens sunt si prevederile art. 27 alin 1 din Legea 18/1991 care prevede ca operatiunea de efectuare a punerii in posesie presupune realizarea in prealabil a delimitarilor necesare pentru efectuarea de masuratori, stabilirea vecinatatilor, pe temeiul schitei si determinarea amplasamantului stabilit. Daca punerea in posesie urmeaza a se face pe fostul amplasament, comisia de fond funciar va lua act de recunoasterea reciproca a limitelor proprietatii, atunci cand proprietarii vecini cunosc limitele proprietatii solicitantului, pe toate laturile. Inca o data rezulta si din interpretarea acestor dispozitii legale ca identificarea terenului pe care se solicita punerea in posesei se face pe baza schitei depusa de solicitant, schita care face dovada vechiului amplasament, stabilirea marimii amplasamentului putand fi facuta de catre Comisia Locala si pe baza declaratiilor proprietarilor vecini, pe toate laturile.
Instanta retine in cauza ca reclamantii nu au facut nici o dovada cu privire la amplasamentul terenului pe care au fost improprietariti la nivelul anului 1945, Extrasul de pe Lista definitiva a improprietaritilor din anul 1945 eliberat de Arhivele Nationale-Directia Judeteana B., reclamantilor din prezenta cauza, aflat la fila 14 dosarul cauzei, atestand doar atribuirea in proprietatea autorului reclamantilor a suprafetei de 5 ha teren categoria pasune si islaz din fosta razesie rapita de Ghica. Nici unul din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de catre reclamanti nu fac dovada amplasamentului acestui teren pe raza localitatii A..
Este adevarat ca reclamantii au facut demersuri la institutiile statului privind obtinerea unei schite a amplasamentului terenului primit ca efect al Legii reformei agrare, Arhivele Nationale Romane-Directia Judeteana B. comunicandu-le ca nu detin o astfel de schita, iar Regia Nationala a Padurilor, Directia Silvica B. necomunicandu-le nici un raspuns, insa, inexistenta unei astfel de schite nu poate justifica cererea reclamantilor de punere in posesie pe amplasamentul solicitat de ei, fara nici o dovada ca autorii lor a fi fost improprietariti efectiv cu teren in acel loc, emiterea anterioara a titlului de proprietate de care se prevaleaza reclamantii, pe o suprafata de 0,72 ha teren pe un anumit amplasament nejustificand in nici un caz cererea reclamantilor de a primi diferenta de teren in continuarea acelui amplasament, procesul verbal de punere in posesie eliberat de Comisia Locala A. pentru acea suprafata de teren fiind un act individual al acesteia, nesupus controlului judecatoresc al instantei in acest cadru procesual si care nu constituie temei legal pentru obligarea comisiei locale la punerea in posesie si pentru diferenta de teren solicitata in prezenta cauza in continuarea amplasamentului suprafetei de 0, 72 ha teren.
De altfel, lipsa oricarei dovezi cu privire la amplasamentul terenului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea reclamantilor ar putea fi justificata de faptul ca autorului reclamantilor, improprietarit prin aplicarea Legii 187/1945, nu i s-a atribuit efectiv terenul la care avea dreptul, caz in care devin aplicabile dispozitiile art. 36 din Legea 1/2000 cu privire la acordarea terenurilor in limita suprafetelor disponibile sau despagubiri.
Instanta retine insa ca singura cerere a reclamantilor a fost aceea de a fi pusi in posesie pe un aplasament anume precizat, apreciat de acestia ca fiind vechiul amplasament al terenului cu care a fost improprietarit autorul lor, astfel ca instanta nu poate analiza indreptatirea acestora de a primi suprafata de teren cu care au fost validati, din terenurile libere aflate la dispozitia Comisiei locale sau despagubiri, nefiind investita cu o astfel de cerere.
Pentru toate aceste considerente, instanta va respinge cererea reclamantilor de obligare a Comisiei Locale A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, la punerea in posesie pe amplasamentul solicitat de reclamanti si pe cale de consecinta va respinge si cererea de obligare a paratei Comisia Judeteana B. de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor la eliberarea titlului de proprietate pe suprafata validata, pe acelasi amplasament, avand in vedere ca eliberarea titlului de proprietate presupune stabilirea anterioara a amplasamentului terenului cu precizarea parcelei, suprafetei, vecinatatilor, etc.
Cu privire la cererea reclamantilor de obligare a paratului Primarul com. A. la plata de daune cominatorii in cuantum de 150 lei pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii si pana la executarea acesteia, in conformitate cu dispozitiile art. 64 alin 2 din Legea 18/1991, instanta o va respinge avand in vedere ca pentru admisibilitatea acestei cereri este necesar ca refuzul paratului sa fie nejustificat, insa asa cum a retinut instanta in paragrafele de mai sus, refuzul Comisiei Locale A. de punere in posesie a reclamantilor pe amplasamentul solicit nu este un refuz nejustificat.”
Impotriva acestei sentinte, reclamantii au declarat in termen legal recurs, motivat prin cerere si legal scutit de la plata taxelor de timbru, prin care au aratat, in esenta, urmatoarele:
Instanta de fond isi intemeiaza in mod gresit motivarea pe dispozitiile art. 39, al. 1 si 2 din HG nr. 890/2005, fara sa aiba in vedere ca textul se refera la procedura stricta a reconstituirii dreptului de proprietate, or prin HCJ nr. 7459/2005 a Comisiei Judetene B., necontestata, reclamantilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 4,28 ha teren cu vegetatie forestiera. Ca atare, intrucat obiectul cauzei nu era reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantii nu aveau obligatia legala prevazut de art. 39, al. 2 de a face dovada vechiului amplasament, iar dosarul inaintat de Comisia Locala Comisiei Judetene B. trebuia sa contine date care sa permita identificarea vechiului amplasament, altfel problema s-ar fi pus la acel moment.
Pe de alta parte, arata recurentii, au fost puse la dispozitia primei instantei informatii care sa faca dovada vechiului amplasament, insa instanta nu le analizeaza si inlatura nejustificat concluziile raportului de expertiza, coroborate cu T.P. nr. 1129/1995, prin are autorul recurentilor a fost improprietarit cu 0,72 ha din cele 5 ha cu care a fost improprietarit in 1945.
Desi expertul identifica vechiul amplasament, stabilind ca este liber, instanta ia in considerare doar pozitia paratei, desi aceasta nu a indicat un alt amplasament ca fiind cel corect si nici nu a depus nicio propunere de restituire pe vreun alt amplasament, si apreciaza ca refuzul acesteia de a-i pune in posesie este justificat, cu toate ca nicio institutie a statului nu a pus la dispozitia statului schitele respective.
Recurentii apreciaza ca prin expertiza administrata in cauza si-au indeplinit sarcina dovedirii amplasamentului, iar refuzul primarului comunei A. de punere in posesie este nejustificat.
Intimata Comisia Locala A. nu a formulat intampinare, insa a fost reprezentata de avocat, care a formulat concluzii orale si scrise in sensul respingerii recursului ca nefondat, aratand, in esenta, ca reclamantii nu au facut dovada ca terenul solicitat se afla pe raza comunei A..
Intimata Comisia Judeteana B. nu s-a prezentat la judecata si nu a formulat intampinare.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand probatoriul administrat in cauza, prin prisma motivelor de recurs formulate, tribunalul retine urmatoarele:
Recursul este partial fondat.
Astfel, cum au aratat si recurentii, obligatia petentilor de a pune la dispozitia comisie locale schite sau orice alte informatii pentru identificarea amplasamentului solicitat este circumscrisa procedurii de reconstituire, deoarece, in raport de amplasamentul solicitat, comisia constata daca acesta este liber si poate fi restituit ca atare, iar daca nu, odata stabilit dreptul generic al petentilor la reconstituire, se poate propune reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament sau despagubiri. Este logic ca propunerea de validare sa contina toate datele pentru ca hotararea comisiei judetene sa poata sta la baza emiterii titlului de proprietate, iar odata validata propunerea de reconstituire, petentilor nu li se mai pot stabili obligatii in raport de indeplinirea carora sa fie refuzata punerea in posesie, deoarece aceasta echivaleaza practic cu invalidarea propunerii de reconstituire.
Faptul ca cererea de reconstituire a fost admisa fara a li se cere reclamantilor date in vederea identificarii amplasamentului, anterior validarii, cand acestia puteau fi sanctionati pentru neconformare, este imputabil celor doua comisii, Comisia Judeteana fiind obligata in virtutea atributiilor sale legale sa verifice legalitatea si temeinicia propunerii de validare formulata de Comisia Locala si sa restituire dosarul in vederea completarii.
Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 se incheie practic prin emiterea hotararii de validare de catre comisiile judetene, punerea in posesie si emiterea titlului fiind etape formale, ulterioare.
Instanta retine ca prin emiterea HCJ nr. 7459/2003 de catre Comisia Judeteana B. si validarea cererii de reconstituire a reclamantilor pentru suprafata de 4,28 ha teren forestier, in conditiile in care aceasta hotarare nu a fost contestata, recurentii au dobandit un bun in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la CEDO, iar refuzul autoritatilor de a le pune la dispozitie amplasamentul solicitat, grefat pe culpa acestora din cursul procedurii de reconstituire si pe faptul ca nu au propus un alt amplasament, astfel cum era firesc, constituie o adevarata spoliere a reclamantilor de dreptul de proprietate reconstituit, incompatibila cu dispozitiile conventionale mai-sus citate.
Este de mentionat faptul ca reclamantii au depus eforturi sustinute in sensul identificarii amplasamentului terenului solicitat, ulterior reconstituirii si, deci, au depus diligente pentru a-si indeplini obligatiile ce le reveneau, in sensul art. 39, al. 2 din HG nr. 890/2005, anterior reconstituirii, iar comisia locala nu a reusit, in mod culpabil, sa propuna un alt amplasament, pentru o perioada de aproximativ 8 ani, care nu constituie un termen rezonabil in sensul CEDO.
Pe de alta parte, insa, instanta retine ca raportul de expertiza efectuat in cauza nu face dovada in mod absolut a amplasamentului, deoarece expertul l-a identificat pe baza indicatiilor partilor, iar extrasul de al Arhivele Statului invocat de catre reclamanti nu face dovada exacta a amplasamentului, ci doar a improprietaririi cu o suprafata de 5,00 ha pe raza comunei A., jud. B..
Mai trebuie mentionat ca o suprafata mult mare de teren cu vegetatie forestiera, pe raza comunei A., care ar include si terenul in litigiu, a fost solicitata de un mostenitor al familiei Ghica, proprietara a terenului anterior anului 1945, cerere respinsa de Comisia Judeteana B., insa hotararea a fost contestata, iar contestatia este in curs de judecata.
Instanta apreciaza ca, in conditiile dovedirii vechiului amplasament, aceasta cererea formulata de primii proprietari nu poate afecta dreptul reclamantilor, avand in vedere data la care au fost formulate cele doua cereri.
In concluzie, instanta apreciaza ca, desi cererea de punere in posesie pe amplasamentul indicat de reclamanti nu poate fi admisa, nu se poate retine ca refuzul comisiei locale de a proceda la punerea in posesie este justificat, in conditiile in care nu au facut o alta propunere.
Este adevarat ca reclamantii doresc reconstituirea pe vechiul amplasament, dar, prin cererea formulata, critica in egala masura blocajul institutional care a facut sa nu se poata bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate, iar acestora nu li se poate retine nicio culpa. Or, intr-o atare situatie, respingerea actiunii in tot echivaleaza cu respingerea cererii de reconstituire, deoarece validarea cererii de reconstituire neurmata de o punere in posesie efectiva pe un amplasament sau altul constituie o retrocedare iluzorie, lipsind de esenta Legea nr. 18/1991, iar instantele de judecata sunt chemate in primul rand sa protejeze drepturile prevazute de CEDO si nu sa isi dea concursul la incalcarea acestora.
Este necesar ca reclamantii sa beneficieze de o hotarare judecatoreasca pentru ca intimatele sa isi indeplineasca obligatiile, in sensul oferirii unui amplasament, care poate fi acceptat sau nu de catre reclamanti, cu mentiunea ca poate fi vorba de chiar amplasamentul solicitat de reclamanti, chiar daca nu s-a facut dovada in mod cert ca este vechiul amplasament, deoarece daca este liber, poate fi oferit in compensare, cu acordul tuturor partilor implicate.
Capatul de cerere privind obligarea la daune cominatorii trebuie respins, sens in care vor fi mentinute dispozitiile sentintei recurate, deoarece nefiind dispusa punerea in posesie pe un anumit amplasament, iar executarea prezentei hotarari presupunand demararea negocierilor dintre parti, primarul comunei A. nu poate fi obligat la daune cominatorii de la pronuntarea prezentei decizii, dispozitiile art. 64, al din Legea nr. 18/1991 avand ca premisa faptul ca amplasamentul pe care se face reconstituirea este deja identificat.
Fata de considerentele ce preced, instanta va admite recursul si va modifica in parte sentinta recurata in sensul aratat mai sus.