Ultimul domiciliu al defunctului B. D. nu este de natura a produce efecte juridice asupra competentei notarului public, intrucat s-a emis un certificat de calitate de mostenitor privind succesiuni succesive, iar ultimul defunct, B. G., tatal paratei, a decedat in anul 1981 in Tg. Mures. Certificatul de calitate de mostenitor se poate elibera si dupa 6 luni de la data decesului defunctului, daca dezbaterea succesorala are loc ulterior acestui termen. Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie si priveste dreptul de optiune succesorala.
Prin certificatul de calitate de mostenitor se constata doar vocatia succesorala generala, numai eliberarea unui certificat de mostenitor ar fi presupus si identificarea tuturor mostenitorilor si a masei succesorale ramase dupa defuncti, insa in cazul certificatului de calitate de mostenitor, astfel de exigente nu sunt impuse de Legea nr. 36/1995.
Prin decizia civila nr. 323 din 06.12.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 12493/320/2010 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Mures si intervenienta Regia Nationala a Padurilor Romsilva, impotriva sentintei civile nr. 925 din 10.02.2012 pronuntata de Judecatoria Tg.-Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul a retinut ca prima instanta a constatat in mod corect faptul ca nu exista motive de nulitate a certificatului de calitate de mostenitor emis in anul 1998.
Referitor la pretinsa necompetenta a notarului public, motivat de faptul ca defunctul B. D. a decedat la Budapesta, s-a aratat ca in situatia succesiunilor succesive, competenta notarului se determina in functie de ultimul domiciliu al ultimului defunct, in cauza acesta fiind tatal reclamantei, B. G., decedat in Targu Mures in anul 1981.
In privinta termenului in care se poate solicita emiterea certificatului de calitate de mostenitor, instanta a aratat ca acesta se poate elibera oricand, la cerere, iar persoanele interesate pot invoca neacceptarea in termen a succesiunii. Prin certificatul de calitate de mostenitor, stabilindu-se doar o vocatie generala la mostenire, fara a se stabili masa succesorala si cotele care revin mostenitorilor, nu se poate aprecia asupra acceptarii sau neacceptarii in termen a succesiunii. De asemenea, s-a aratat ca nu se poate sustine cu temei ca solicitarea si emiterea certificatului de calitate de mostenitor s-a facut in frauda legii, pentru ca parata sa poata beneficia de masurile reparatorii, intrucat la data emiterii acestuia nu aparuse nici Legea nr. 1/2000 si nici Legea nr. 247/2005.
Cu privire la certificatul de calitate de mostenitor reglementat de art. 84 din Legea nr. 36/1995, in forma initiala, s-a aratat ca reprezinta mai degraba o adeverinta care ii permite celui mentionat sa adune documentele necesare obtinerii certificatului de mostenitor, iar faptul ca ulterior emiterii legale a actului, acesta a jucat rolul de veritabil certificat de mostenitor, fiind folosit in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor imobile, desi alte persoane sau si alte persoane cu vocatie succesorala ar fi trebuit sa beneficieze de masuri reparatorii, nu formeaza obiect de analiza in prezenta cauza si nici nu poate sa conduca la constatarea nulitatii absolute a actului.
Impotriva acestei hotarari, atat reclamanta Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Mures, cat si intervenienta Regia Nationala a Padurilor Romsilva au formulat recurs, solicitand modificarea hotararii atacate, admiterea apelurilor si schimbarea sentintei pronuntate de Judecatoria Tg.-Mures, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea recursului reclamanta Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Mures a aratat ca decizia atacata este nelegala, intrucat instanta nu a luat in considerare dovezile administrate din care rezulta ca emiterea certificatului de mostenitor s-a facut in frauda legii, numai pentru ca parata B. A. sa dobandeasca dreptul de proprietate aspra terenurilor cu vegetatie forestiera. In acest sens, s-a aratat ca prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.-Mures, data in dosarul nr. 6857/P/2010, s-a constatat savarsirea infractiunilor de fals in declaratii si uz de fals de catre B. A., dispunandu-se neinceperea urmaririi penale datorita intervenirii prescriptiei raspunderii penale.
Recurenta a invocat lipsa de rol activ a instantei, in contextul in care nu a cercetat dosarul succesoral, in vederea lamuririi aspectelor referitoare la fraudarea legii. Necitarea de catre notar a tuturor mostenitorilor este un viciu esential al certificatului de mostenitor si atrage nulitatea acestuia.
Recurenta a mai invocat neacceptarea succesiunii in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 din Codul civil.
De asemenea, recurenta a aratat ca nulitatea certificatului de calitate de mostenitor deriva si din necompetenta notarului public, intrucat defunctul B.D. nu a avut ultimul domiciliu in Romania, aratand totodata ca interesul acesteia deriva din faptul ca parata si-a dovedit calitatea de persoana indreptatita la dobandirea dreptului de proprietate, fraudand legea, in contextul in care B.M., fiind cetatean maghiar, nu putea obtine reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere ce i s-ar fi cuvenit dupa defunctul B. D.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila.
Recurenta Regia Nationala a Padurilor Romsilva a solicitat modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentintei civile nr. 925 din 10.02.2012 a Judecatoriei Miercurea-Ciuc, in sensul admiterii actiunii reclamantilor si constatarea nulitatii absolute a certificatului de calitate de mostenitor nr. 6/1998, emis in favoarea paratei intimate.
In motivarea recursului, intervenienta a aratat ca hotararea atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina solutia pronuntata, motivele expuse fiind contradictorii si straine de natura pricinii, nefiind analizate in concret motivele de apel formulate.
Intervenienta a criticat faptul ca instanta nu a analizat dosarul succesoral, nefacand astfel o verificare concreta a aspectelor invocate cu privire la fraudarea legii de catre parata intimata, cu privire la neacceptarea succesiunii in termenul de 6 luni si nu a analizat aspectul referitor la necompetenta notarului.
Recurenta a aratat ca reaua credinta a paratei este dovedita de faptul ca a omis sa declare existenta altor mostenitori in viata dupa defunctul B. D., desi acesta avea un fiu, care era cetatean maghiar si a folosit certificatul astfel obtinut pentru a-si dovedi calitatea de persoana indreptatita sa i se reconstituie 9300 ha de teren cu vegetatie forestiera. In plus, B. M. a participat la adunarea ad hoc pentru constituirea SC G. SA, in calitate de mostenitor al lui B.D. pentru a culege drepturile ce-i revin, aferente aportului la capitalul social aferent structurii actionariatului acestei societati.
In drept, intervenienta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 7, 8, 9 din Codul de procedura civila.
Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Mures a formulat intampinare la recursul intervenientei, prin care a solicitat admiterea acestuia, insusindu-si argumentele expuse in recursul promovat.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Recursurile promovate in cauza cuprind in esenta aceleasi motive de nelegalitate, astfel ca acestea au fost grupate si analizate impreuna.
Analizand cu prioritate motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca este neintemeiat. Astfel, hotararea ce face obiectul prezentei analize nu cuprinde argumente contradictorii sau straine de natura cauzei. Dimpotriva, Curtea a constatat ca instanta de apel a dezvoltat in considerentele deciziei argumentele avute in vedere la solutia pronuntata pentru fiecare motiv de apel formulat, neexistand contradictii in privinta aspectelor retinute de instanta.
Referitor la motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca obiectul cererii de chemare in judecata il constituie constatarea nulitatii certificatului de calitate de mostenitor nr. 6/1998 emis de BNP O. S., invocandu-se mai multe vicii ale acestuia, care ar atrage nulitatea sa absoluta.
Prin actul contestat in cauza s-a constatat ca dupa defunctul B. D., decedat la data de 7 aprilie 1955, in Tg. Mures, are calitatea de mostenitoare sora acestuia, B. M., dupa defuncta B. M., decedata la data de 1 iunie 1966, in Tg. Mures, are calitatea de mostenitor fiul acesteia, B. G., iar dupa defunctul B.G., decedat la data de 30 iulie 1981, in Tg. Mures, are calitatea de mostenitoare parata B. A., fiica. In cuprinsul inscrisului notarial s-a consemnat ca nimeni nu a renuntat la mostenire, nimeni nu este strain de mostenire, precum si ca nu au fost declarate bunuri mobile si nici bunuri imobile care sa faca parte din masa succesorala.
Un prim motiv de nulitate al actului contestat invocat il constituie necompetenta notarului public, intrucat defunctul B. D. a decedat in Ungaria.
Curtea a constatat ca ultimul domiciliu al defunctului B. D. nu este de natura a produce efecte juridice asupra competentei notarului public, intrucat in cauza de fata s-a emis un certificat de calitate de mostenitor privind succesiuni succesive, iar ultimul defunct, B. G., tatal paratei, a decedat in anul 1981 in Tg. Mures. Din aceasta perspectiva, notarul public a fost competent material sa emita actul in discutie.
Un alt motiv de nulitate invocat il constituie nerespectarea termenului de acceptare a unei succesiuni, de 6 luni, reglementat de art. 700 din Codul civil.
Cu privire la aceste argumente, Curtea a retinut ca un astfel de certificat de calitate de mostenitor se poate elibera si dupa 6 luni de la data decesului defunctului, daca dezbaterea succesorala are loc ulterior acestui termen. Termenul de 6 luni este un termen de prescriptie si priveste dreptul de optiune succesorala, or, trebuie amintit faptul ca acceptarea mostenirii se poate face expres sau tacit, in cauza neadministrandu-se dovezi in acest sens.
Prin certificatul de calitate de mostenitor se constata doar vocatia succesorala generala, numai eliberarea unui certificat de mostenitor ar fi presupus si identificarea tuturor mostenitorilor si a masei succesorale ramase dupa defuncti, insa in cazul certificatului de calitate de mostenitor, astfel de exigente nu sunt impuse de Legea nr. 36/1995.
Referitor la lipsa rolului activ al instantei invocata de recurenti pe considerentul ca nu a fost cercetat dosarul notarial, Curtea a constatat ca aceste critici nu sunt fondate. Astfel, instanta a facut demersuri in vederea verificarii acestui dosar, insa termenul de pastrare pentru dosarele succesorale este de 10 ani, conform Nomenclatorului arhivistic national referitor la activitatea birourilor notariale, Camerelor Notarilor Publici si Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, aprobat prin Hotararea nr. 348 din 17.12.2010 a Biroului executiv al Consiliului Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania si confirmat de Arhivele Nationale cu adresa nr. 374/23.02.2011.
Ca urmare a trecerii unei perioade de timp mai mare de 10 ani de la emiterea certificatului de calitate de mostenitor, a expirat termenul de pastrare a dosarului succesoral, astfel ca instanta s-a aflat intr-o imposibilitate obiectiva de a verifica sustinerile reclamantei.
In ceea ce priveste frauda la lege, aceasta s-a invocat pe considerentul ca fiul lui B. D., respectiv B. M., fiind cetatean maghiar, nu putea obtine, conform art. 48 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru intreaga cota de mostenire ce i s-ar fi cuvenit dupa tatal sau, in ipoteza in care ar fi avut cetatenia romana si ca in acest context ar fi convenit cu parata ca intreaga avere a defunctului B. D. sa fie revendicata de aceasta, in frauda drepturilor reclamantei si a intervenientei.
Curtea a retinut ca frauda la lege consta intr-o manopera dolosiva, folosita de parti spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisa de reglementarile in vigoare, prin eludarea indirecta si oculta a unei norme prohibitive.
Un act juridic se socoteste savarsit in frauda legii cand anumite norme legale sunt folosite nu in scopul in care au fost edictate, ci pentru eludarea altor norme legale imperative.
Recurentele au invocat in acest context faptul ca prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Tg.-Mures s-a constatat savarsirea infractiunilor de fals in declaratii si uz de fals de catre intimata, insa s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru ca a intervenit prescriptia raspunderii penale.
Analizand continutul rezolutiei mentionate, aflata la filele 72-73 in dosarul instantei de fond, instanta constata ca Parchetul nu a constatat savarsirea vreunei infractiuni de catre B. A., ci doar a constatat faptul ca a intervenit prescriptia raspunderii penale. Din aceasta perspectiva, nu se poate accepta in vederea probarii fraudei invocate de recurenti rezolutia in discutie, pentru ca din cuprinsul acesteia nu rezulta constatarea savarsirii vreunei infractiuni de catre parata. O atare constatare ar fi impus analizarea elementelor constitutive ale celor doua infractiuni mentionate, atat pe latura obiectiva cat si pe latura subiectiva, aceste aspecte neregasindu-se insa in rezolutia mentionata. Recurentii nu au adus nici alte dovezi care sa probeze cu certitudine sustinerile acestora referitoare la fraudarea legii de catre parata si pretinsa coniventa intre aceasta si B. M., cu atat mai mult cu cat la data emiterii certificatului de calitate de mostenitor nu aparuse Legea nr. 1/2000 sau Legea nr. 247/2005.
Avand in vedere considerentele expuse anterior, constatand ca nu este incident nici un motiv de nelegalitate, in temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, Curtea a respins recursurile promovate de reclamanta Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Mures si de intervenienta Regia Nationala a Padurilor Romsilva impotriva deciziei civile nr. 323 din 06.12.2012, pronuntata in dosarul nr. 12493/320/2010 al Tribunalului Mures.