Puterea de lucru judecat este reglementata de art. 1201 Cod civil ca o prezumtie absoluta si de art. 166 Cod procedura civila ca exceptie de fond absoluta, care poate fi invocata oricand si de orice parte interesata, presupunand intrunirea triplei identitati de parti, obiect si cauza. Puterea de lucru judecat nu trebuie confundata cu efectul substantial al actului jurisdictional. Hotararea judecatoreasca beneficiaza de o a doua prezumtie, aceea de validitate si regularitate. Opozabilitatea efectului substantial si puterea de lucru judecat sunt doua lucruri distincte. Efectul substantial al unei hotarari judecatoresti nu se analizeaza sub forma de exceptie, fiind o chestiune de fond. Din aceasta perspectiva sunt neintemeiate criticile recurentului referitoare la faptul ca instanta nu a pus in discutia partilor exceptia autoritatii lucrului judecat, incalcandu-i astfel dreptul la aparare.
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin decizia civila nr. 264 din 17.10.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 3015/289/2009* s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul M. D. impotriva sentintei civile nr. 2207/24 noiembrie 2010, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 3015/289/2009.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca, desi sub aspectul invocarii unei nulitati, apelantul este indreptatit sa critice hotararea primei instante, sub aspectul interesului, acesta nu poate pretinde solutionarea in sensul admiterii cererilor sale. Astfel, motivele de apel se refera la situatia de fapt, la folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibanesti de catre fratele si tatal apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utila, netulburata si sub nume de proprietar, la edificarea de catre acestia a unor constructii in 1968, respectiv 1987, la includerea fara temei a suprafetei in certificatul de mostenitor atacat, apoi la inscrierea lipsita de temei a dreptului de proprietate asupra acestui teren in favoarea celor doi mostenitori testamentari si la instrainarea succesiva a terenului.
Instanta a retinut ca apelantului ii sunt paralizate toate argumentele prin forta puterii de lucru judecat a sentintei civile nr. 1466 din 11.12.2008, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 2165/289/2007, ramasa definitiva si irevocabila, prin aceasta hotarare stabilindu-se ca nu sunt indeplinite conditiile necesare uzucapiunii terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibanesti, nr. top 5053/2/2 - 5080/2/2 de catre reclamantul Matei Dumitru si sotia Matei Olga.
Efectul principal al sentintei civile din 11.12.2008 este acela ca solutia de respingere a cererii de constatare a uzucapiunii si a inscrierii in CF a dreptului astfel dobandit se prezuma in mod absolut ca exprima adevarul, nemaiputand fi contrazisa de o alta hotarare. Acest efect da si legitimitate puterii de lucru judecat, pentru ca adevarul constituie ratiunea si fundamentul hotararii judecatoresti. Pe cale de consecinta, in cauza nu exista o autoritate de lucru judecat, intrucat nu exista tripla identitate parti, obiect, cauza, ceruta de art. 1201 vechiul Cod civil (aplicabil la data pronuntarii hotararii atacate), ci opereaza prezumtia ca dispozitia de respingere cuprinsa in sentinta civila indicata anterior exprima adevarul, ca are putere de lucru judecat si ca astfel nu mai poate fi contrazisa de o alta hotarare judecatoreasca.
Instanta de apel a constatat ca o eventuala admitere a capetelor de cerere avand ca obiect anularea certificatului de mostenitor, anularea actelor subsecvente, rectificarea CF si restabilirea situatiei anterioare ar fi lipsite de efect, din moment ce capatul de cerere privind uzucapiunea nu mai poate fi analizat ca urmare a pronuntarii sentintei civile nr. 1466 din 11.12.2008 a Judecatoriei Reghin. Prin urmare, in mod corect s-a apreciat prin hotararea atacata ca reclamantul nu are interes in promovarea acestor cereri, lipsind finalitatea urmarita la introducerea cererii de chemare in judecata.
Impotriva acestei hotarari, reclamantul M. D. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei si rejudecarea cauzei pe fond.
In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca decizia atacata nu cuprinde motivele pe care se sprijina, instanta neanalizand motivele de apel, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei.
Recurentul a mai aratat ca in mod gresit s-a retinut prezumtia puterii lucrului judecat, in contextul in care nu exista identitate de parti intre cele doua litigii si ca instanta de apel ar fi trebuit sa inlature sentinta civila nr. 1466/2008 a Judecatoriei Reghin, intrucat a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 1201 din Codul civil, fiind pronuntata dupa ramanerea irevocabila a sentintei civile nr. 4219/1999 a Judecatoriei Tg.-Mures existand autoritate de lucru judecat, prin care s-a retinut faptul ca antecesorul reclamantului M. V. a dobandit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 0,80 ha teren din imobilul inscris in CF nr. 3343 Ibanesti. S-a mai aratat ca instanta ar fi trebuit sa admita petitele I-IV intrucat dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului de 8000 mp din proprietatea paratului T. I. se poate face nu numai prin uzucapiune, ci si in baza art. 27 din Legea nr. 18/1991, intrucat terenul nu a fost cooperativizat.
Recurentul a mai aratat ca instanta a incalcat prevederile art. 161 din Codul de procedura civila, nepunand in discutie exceptiile invocate din oficiu privind lipsa calitatii procesuale active si autoritatea de lucru judecat, nesocotindu-i astfel dreptul la aparare.
In drept, recurentul si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 304 pct. 7, 9 din Codul de procedura civila.
Examinand decizia atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar constata urmatoarele:
Cu privire la motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 7 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca decizia ce face obiectul prezentei analize cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, instanta de apel raspunzand argumentelor invocate de apelant in apelul promovat. In acest sens, instanta a observat ca argumentele aratate in legatura cu situatia de fapt, la folosirea terenului de 8000 mp din CF nr. 3343 Ibanesti de catre fratele si tatal apelantului reclamant mai mult de 30 de ani printr-o posesie utila, netulburata si sub nume de proprietar, la edificarea de catre acestia a unor constructii in 1968, respectiv 1987, la includerea fara temei a suprafetei in certificatul de mostenitor atacat, apoi la inscrierea lipsita de temei a dreptului de proprietate asupra acestui teren in favoarea celor doi mostenitori testamentari si la instrainarea succesiva a terenului au fost inlaturate de instanta de apel, constatandu-se ca apelantul nu justifica un interes in promovarea actiunii, intrucat ii sunt paralizate toate argumentele prin forta puterii de lucru judecat a sentintei civile nr. 1466 din 11.12.2008, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 2165/289/2007.
Astfel, nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, reclamantul putand ataca certificatul de mostenitor nr. 929 din 20.02.1974, pe considerentul ca suprafata trecuta in acesta ca masa succesorala este mai mare decat cea cuprinsa in legatul cu titlu particular lasat intimatilor T. I. sen. si T. L. de catre defuncta M. I., intrucat prevederile art. 88 alin. 1 stabilesc posibilitatea tertilor de a ataca certificatul de mostenitor in justitie, cerand anularea sa. Insa, fata de terenul care formeaza obiectul demersului judiciar in prezenta cauza s-a stabilit in mod irevocabil ca nu au fost indeplinite conditiile uzucapiunii de catre apelant, prin sentinta mentionata anterior. Din aceasta perspectiva, reclamantul nu are calitatea de persoana interesata in a solicita anularea certificatului de mostenitor, intrucat efectul principal al sentintei civile din 11.12.2008 este acela ca solutia de respingere a cererii de constatare a uzucapiunii si a inscrierii in CF a dreptului astfel dobandit se prezuma in mod absolut ca exprima adevarul, nemaiputand fi contrazisa de o alta hotarare. In consecinta, solutionarea petitelor cererii de chemare in judecata este lipsita de efect din moment ce capatul de cerere privind uzucapiunea nu mai poate fi analizat, lipsind finalitatea urmarita la introducerea cererii de chemare in judecata.
Puterea de lucru judecat este reglementata de art. 1201 Cod civil ca o prezumtie absoluta si de art. 166 Cod procedura civila ca exceptie de fond absoluta, care poate fi invocata oricand si de orice parte interesata, presupunand intrunirea triplei identitati de parti, obiect si cauza. Puterea de lucru judecat nu trebuie confundata cu efectul substantial al actului jurisdictional. Hotararea judecatoreasca beneficiaza de o a doua prezumtie, aceea de validitate si regularitate. Opozabilitatea efectului substantial si puterea de lucru judecat sunt doua lucruri distincte. Efectul substantial al unei hotarari judecatoresti nu se analizeaza sub forma de exceptie, fiind o chestiune de fond. Din aceasta perspectiva sunt neintemeiate criticile recurentului referitoare la faptul ca instanta nu a pus in discutia partilor exceptia autoritatii lucrului judecat, incalcandu-i astfel dreptul la aparare.
Curtea a respins si sustinerile recurentului referitoare la imprejurarea ca prin sentinta civila nr. 4219 din 23.07.1999 a Judecatoriei Tg. - Mures (fila 21 in dosarul primei instante) s-ar fi constatat dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafetei de teren in litigiu, intrucat din chiar cuprinsul hotararii mentionate rezulta ca instanta a constatat neindeplinirea conditiilor pentru dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara, proprietarii tabulari fiind in viata.
Fata de cele expuse anterior, Curtea a constatat ca este de prisos a mai analiza criticile care fac trimitere la analiza materialului probator administrat.
In consecinta, Curtea a constatat ca hotararea este legala, dispozitiile legale incidente fiind corect aplicate, nefiind incidente motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila, astfel ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila a respins ca nefondat recursul promovat de reclamantul M. D. impotriva deciziei civile nr. 264 din 17.10.2012, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 3015/289/2009*.