Partaj. Aplicarea dispozitiilor art. 741 C. civ, art. 6739 din Cod procedura civila. .
Gresita aplicare a acestei prevederi legale ar putea fi avuta in vedere din perspectiva faptului ca in lotul reclamantei nu s-au inclus imobile din categoria intravilan cu constructii. Curtea a constatat insa ca acest lucru nu a fost posibil, intrucat instanta a ajuns la concluzia ca singurul imobil intravilan cu constructii ce face parte din masa partajabila, nu este comod partajabil in natura, fiind necesar sa fie inclus in lotul uneia dintre parti. De altfel, instanta respectand criteriile impuse de art. 741 din Codul civil, a inclus si in lotul reclamantei terenuri situate in intravilanul localitatii, astfel incat ambele parti au primit terenuri de aceeasi categorie.
Prin decizia civila nr. 77 din 26.06.2012 a Tribunalului Harghita, pronuntata in dosarul nr. 2439/258/2009 s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A. I. impotriva sentintei civile nr. 1384 din 10.04.2012 a Judecatoriei Miercurea-Ciuc.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca, potrivit expertizei efectuata in cauza, imobilul nu este comod partajabil in natura, paratul a locuit in imobil si dupa decesul parintilor partilor sai si a instrainat o parte din acesta catre vecinul sau.
Facand aplicarea prevederilor art.6739 din Codul de procedura civila instanta de apel a retinut ca paratul locuieste in imobilul casa de locuit ce face parte din masa succesorala, si are ocupatia de agricultor, iar sustinerile apelantei referitoare la faptul ca paratul neglijeaza casa nu au fost dovedite. Retinand ca reclamanta are o locuinta in oras, iar casa de locuit atribuita paratului este locuinta de domiciliu a acestuia, Tribunalul a apreciat ca solutia instantei de fond cu privire la modalitatea de partajare este legala si intemeiata.
Impotriva acestei hotarari reclamanta a formulat recurs, solicitand, in principal, modificarea in parte a hotararii in sensul atribuirii catre aceasta in intregime a imobilului intravilan situat in xxxxxx, compus din teren si constructii, cu atribuirea pe seama paratului a imobilelor extravilane in totalitate, iar in subsidiar, modificarea in parte a hotararii in sensul atribuirii recurentei a suprafetei de 857 m.p. teren intravilan, conform variantei D de lotizare din raportul de expertiza si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca instanta a facut aplicarea gresita a prevederilor art. 741 din Codul civil, art. 6739 din Codul de procedura civila si ale art. 225, 172 si 174 din Codul de procedura civila, apreciind ca sustinerile reclamantei referitoare la vanzarea terenurilor de catre parat si cele referitoare la neglijarea casei nu au fost dovedite, partajand masa succesorala intr-o maniera care a favorizat interesele paratului.
De asemenea, s-a aratat ca instanta de apel nu a tinut seama de faptul ca reclamanta a fost singura care a solicitat intravilanul in repetate randuri, iar paratul, care are ocupatia de agricultor trebuia sa primeasca extravilanele. Faptul ca acesta domiciliaza acolo nu este suficient pentru atribuirea imobilului, pentru ca nu s-a comportat ca un bun proprietar ci, dimpotriva, a lasat imobilul sa se degradeze si a vandut gradina, risipind contravaloarea.
De asemenea, s-a aratat ca la formarea loturilor nu s-a avut in vedere faptul ca intravilanul era comod partajabil in natura, aspect care rezulta din raportul de expertiza.
Recurenta a mai criticat faptul ca sulta pe care o datoreaza intimatului se compenseaza aproape in totalitate cu cheltuielile de judecata la care acesta a fost obligat, ajungand astfel in situatia de a contribui la aproape toate cheltuielile judecatii, al carei rezultat l-a favorizat in exclusivitate pe parat.
De asemenea, s-a mai aratat ca instantele nu au facut aplicarea art. 174 raportat la art. 172 din Codul de procedura civila si nici a prevederilor art. 225 din Codul de procedura civila, pentru a retine faptul ca paratul a vandut o parte din imobilele extravilane.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art. 304 pct. 9, art. 274 din Codul de procedura civila.
Examinand hotararea atacata din perspectiva motivelor invocate, instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat este neintemeiat, pentru urmatoarele considerente:
In esenta, critica de nelegalitate vizeaza gresita aplicare a dispozitiilor art. 741 din Codul civil, art. 6739 ind. 9 din Codul de procedura civila si ale art. 225, 172 si 174 din Codul de procedura civila.
Analizand hotararea atacata din aceasta perspectiva, Curtea a constatat ca bunurile supuse partajului sunt imobilul situat in comuna Danesti nr. 641, jud. Harghita si terenurile reconstituite prin titlurile de proprietate nr. 100499/2008, nr. 59084/2002 si 14148/2003.
Instanta a stabilit, avand in vedere concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza, faptul ca imobilul intravilan cu constructii nu este comod partajabil in natura, dispunand formarea loturilor, astfel incat sa aiba valori apropiate.
Potrivit dispozitiilor art. 741 din Codul civil, la formarea loturilor trebuie sa se includa pe cat posibil aceeasi cantitate de mobile, imobile, drepturi sau creante de aceeasi natura si valoare, evitandu-se pe cat este posibil imbucatatirea peste masura a imobilelor si diviziunea exploatatiunilor. Recurenta a invocat gresita aplicare a acestei prevederi legale, solicitand includerea in lotul sau a imobilului intravilan cu constructii si atribuirea tuturor extravilanelor paratului.
Curtea a retinut ca gresita aplicare a acestei prevederi legale ar putea fi avuta in vedere din perspectiva faptului ca in lotul reclamantei nu s-au inclus imobile din categoria intravilan cu constructii. Curtea a constatat insa ca acest lucru nu a fost posibil, intrucat instanta a ajuns la concluzia ca singurul imobil intravilan cu constructii ce face parte din masa partajabila, nu este comod partajabil in natura, fiind necesar sa fie inclus in lotul uneia dintre parti. De altfel, instanta respectand criteriile impuse de art. 741 din Codul civil, a inclus si in lotul reclamantei terenuri situate in intravilanul localitatii, astfel incat ambele parti au primit terenuri de aceeasi categorie.
Critica recurentei privind imprejurarea ca instantele au stabilit in mod gresit faptul ca imobilul intravilan cu constructii nu este comod partajabil in natura, nu este incadrabila in dispozitiile art. 304 din Codul de procedura civila, nefiind sustinute argumente care sa vizeze nelegalitatea concluziei instantei de apel. Facand trimitere la mijloace de proba si la modul in care acestea au fost evaluate de instanta, recurenta tinde la o devoluare a fondului pe acest aspect, ceea ce este incompatibil cu structura recursului, in cadrul caruia nu se verifica temeinicia si elementele de fapt ale cauzei, ci legalitatea solutiei adoptate, respectiv corecta aplicare a legii la situatia de fapt determinata de instanta de apel. De altfel, imprejurarea daca imobilul intravilan cu constructii este sau nu comod partajabil in natura nici nu a facut obiectul criticilor din apel, apelanta criticand hotararea primei instante sub aspectul modalitatii de partajare numai din perspectiva includerii in intregime a intravilanului in lotul acesteia.
Fata de cele retinute anterior, Curtea a constatat ca instanta de apel a facut o aplicare corecta a prevederilor art. 741 din Codul civil, formand cele doua loturi pe cat posibil egale. Constatand ca intravilanul cu constructii nu este comod partajabil in natura, facand aplicarea criteriilor prevazute de art. 6739 Cod procedura civila, instanta l-a inclus in lotul paratului.
Recurenta a criticat hotararea atacata si din perspectiva gresitei aplicari a acestei din urma prevederi legale.
Textul legal in discutie stabileste ca la formarea si atribuirea loturilor instanta trebuie sa tina seama de acordul partilor, marimea cotei parti ce se cuvine fiecareia ori masa bunurilor de impartit, natura bunurilor, domiciliul si ocupatia partilor si de faptul ca unii dintre coproprietari au facut constructii, imbunatatiri cu acordul celorlalti inainte de a cere imparteala. Enumerarea nu este limitativa, astfel ca pe langa aceste criterii mai pot fi avute in vedere si altele, precum faptul ca una dintre parti nu are o alta locuinta, folosirea bunului de catre un copartas, utilitatea mai mare pentru unul dintre ei, evitarea impartirii excesive a bunului.
Instanta de fond a avut in vedere criteriile enumerate in textul legal in discutie, retinand ca paratul domiciliaza in imobilul din xxxxxxxx si nu are o alta locuinta, ca a folosit acest imobil de la decesul parintilor si ca ii este mai necesar acestuia si din perspectiva ocupatiei de agricultor pe care o are. Pe de alta parte, recurenta nu a probat faptul ca instanta ar fi ignorat criterii aplicabile, care sa fi justificat includerea imobilului din intravilan cu constructii in lotul acesteia, iar argumente potrivit carora paratul ar fi lasat imobilul sa se degradeze, ori ca risipeste averea nu sunt de natura a inlatura aplicarea criteriilor mentionate anterior. De asemenea, nu prezinta relevanta nici argumentul referitor la faptul ca paratul ar fi instrainat cu acte sub semnatura privata o parte din imobilele supuse partajarii, in contextul in care vanzarea unui bun indiviz de catre un coindivizar fara acordul celuilalt este valabila sub conditia rezolutorie ca bunul sa cada la partaj in lotul altui coindivizar decat vanzatorul, astfel ca in situatia in care in urma partajului bunul cade in lotul altui coindivizar decat vanzatorul, vanzarea se rezolutioneaza pentru neindeplinirea obligatiei de transferare a proprietatii lucrului vandut. Din aceasta perspectiva Curtea a inlaturat si criticile recurentei referitoare la neaplicarea dispozitiilor art. 174 raportat la art. 172 din Codul de procedura civila, ori a prevederilor art. 225 din Codul de procedura civila.
Cu referire la acest din urma text legal, Curtea a retinut , de asemenea, ca nu putea fi aplicat nici in vederea constatarii existentei vreunui acord al partilor, in sensul prevederilor art. 6739 Cod procedura civila, cu privire la atribuirea intravilanului catre reclamanta. Textul legal in discutie are in vedere existenta unui acord real in aceasta privinta, iar nu o acceptare tacita dedusa din refuzul de a raspunde sau a semna interogatoriul.
Prin urmare, nici din aceasta perspectiva nu se poate retine gresita aplicare a legii in cauza.
Solicitarea formulata in subsidiar de recurenta, privind includerea in lotul acesteia a suprafetei de 857 m.p. teren intravilan, conform variantei D de lotizare din raportul de expertiza, nu poate fi admisa, intrucat ea porneste de la concluzia ca intravilanul cu constructii este comod partajabil in natura, ceea ce nu se mai poate verifica in recurs, pentru ca nu constituie o critica de nelegalitate si nici nu a facut obiectul apelului. Cu toate acestea, chiar daca ar trece peste cele retinute anterior, Curtea a constatat ca instanta de fond nu a ales varianta D de lotizare, deoarece reclamanta a respins in mod expres in fata primei instante aceasta varianta si apelul promovat nu a vizat aceasta chestiune, nefacand obiectul analizei instantei de apel critica referitoare la dezmembrarea intravilanului cu constructii si atribuirea unei parti din acesta catre reclamanta. In plus, includerea in lotul acesteia a suprafetei de 857 m.p. fara alte modificari in privinta loturilor formate, ar presupune o majorare a cuantumului sultei la care a fost obligata catre parat cu suma de 15.949 lei, lucru pe care recurenta nu l-a solicitat, nefacand vreo mentiune in acest sens in recursul promovat. Pe de alta parte, schimbarea in totalitate a loturilor formate in conformitate cu varianta D de lotizare din raportul de expertiza nu a fost solicitata de reclamanta.
Fata de cele retinute anterior, constatand ca nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea ,in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Cod procedura civila a respins recursul declarat de reclamanta A. I. impotriva deciziei civile nr. 77 din 26.06.2012, pronuntata de Tribunalul Harghita, ca nefondat.