Litigiu de munca. Incadrarea in grupa I de munca.
- Ordinul 50/1990
In speta, prin probele administrate in cauza nu s-a facut dovada ca postul de electrician ocupat de reclamanti se regaseste printre categoriile profesionale, activitatile sau locurile de munca care se incadreaza in grupa I de munca si care sunt prevazute ca atare in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Prin sentinta civila nr. 1499 din 21 mai 2012, Tribunalul Mures a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, precum si actiunea civila formulata de reclamantii P.I., C. I., B. A., B. A., S. D., L. A., S. I., R. D., L. S., V. C., B. L., V. A., B. A., P. I., T. l., O. I., T. V., M. M., M. I. in contradictoriu cu parata S.C. "Electrica Distributie Transilvania Sud" S.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, sub aspectul persoanei obligate in raportul juridic dedus judecatii, nu are relevanta imprejurarea ca prin H.G. nr. 1342/2001 societatea parata s-a reorganizat, in conditiile in care reclamantii au desfasurat activitate in favoarea S.C. Electrica S.A., parata preluand personalul fostei unitati cu tot cu drepturile si obligatiile fata de acestia.
Pe fondul cauzei, s-a retinut ca reclamantii solicita a se constata ca activitatea desfasurata in perioada 1969 - 2001 se incadreaza in grupa I de munca, in conformitate cu prevederile art. 3, 6, 7 din Ordinul nr. 50/1990, insa din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din cartea de munca si fisele de post anexe la contractul individual de munca se observa ca meseriile de electrician ocupate de reclamanti au fost incluse doar in categoria grupei a III - a de munca, in urma indeplinirii procedurilor de evaluare a locurilor de munca de catre administratia unitatii parate si sindicatul liber constituit.
Reclamantii au declarat recurs impotriva acestei hotarari, criticand-o pentru nelegalitate prin invocarea motivelor prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila.
Prin intermediul memoriului de recurs, reclamantii au sustinut ca functia de electrician pe care au ocupat-o la unitatea parata se incadreaza in grupa I de munca, potrivit prevederilor pct. 123 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. 50/1990, prima instanta ignorand in mod nejustificat Scrisoarea nr. 84823 din 07.11.1990 a Ministerului Muncii si Protectiei Sociale - referitoare la aplicarea si interpretarea prevederilor pct. 3 din ordinul mentionat, precum si declaratia martorului audiat in cauza - care a confirmat faptul ca au desfasurat activitati in conditii deosebite de munca, precum suprasolicitare fizica si nervoasa, respectiv conditii nefavorabile de microclimat, fiind supusi riscului caderii de la inaltime, precum si producerii de accidente prin electrocutare, astfel cum s-a stabilit si printr-o expertiza tehnica efectuata intr-un alt dosar, aflat pe rolul aceleiasi instante.
S-a mai aratat ca astfel de conditii contureaza activitatea desfasurata de electricienii din cadrul cailor ferate, care au beneficiat de incadrarea in grupa I de munca potrivit pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990, situatie in care solutia primei instante incalca prevederile art. 16 alin. 1 din Constitutia Romaniei, privind egalitatea in drepturi a cetatenilor, precum si pe cele ale art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminarii.
Parata nu a depus intampinare.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 din Codul de procedura civila, Curtea a constatat ca acesta este nefondat, astfel ca a fost respins ca atare, potrivit urmatoarelor considerente:
Prin Ordinul nr. 50/1990 au fost reglementate in mod expres criteriile pe baza carora se stabileau locurile de munca ce se incadreaza in grupele I si II, organele competente sa faca aceste incadrari si metodologia pe baza careia unitatile efectuau incadrarea personalului in grupele I si II de munca, in vederea pensionarii.
Ordinul amintit a vizat incadrarea in grupele I si II de munca a perioadelor lucrate atat anterior datei de 18 martie 1969, cat si ulterior acestei date, pana la abrogarea lui prin Legea nr. 19/2000.
Astfel, prin art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 s-a prevazut ca beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca persoanele care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2 din ordin, iar prin art. 6 s-a stabilit ca nominalizarea persoanelor care se incadreaza in respectivele grupe se face de catre conducerea unitatilor, impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care acestea isi desfasoara activitatea (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)
De asemenea, prin art. 7 al aceluiasi ordin s-a prevazut ca incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca pentru grupa I de munca personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50%, iar pentru grupa II cel putin 70% din programul de lucru.
In speta, prin probele administrate in cauza nu s-a facut dovada ca postul de electrician ocupat de reclamanti se regaseste printre categoriile profesionale, activitatile sau locurile de munca care se incadreaza in grupa I de munca si care sunt prevazute ca atare in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990.
Reclamantii au sustinut ca, in raport de conditiile deosebite de munca in care si-au desfasurat activitatea, aceasta poate fi asimilata cu activitatile care sunt incadrate in grupa I de munca potrivit pct. 123 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, insa aceste prevederi se refera la personalul din unitatile de exploatare a cailor ferate.
Or, in contextul in care activitatea desfasurata de reclamanti nu este prevazuta in mod expres in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, Curtea apreciaza ca beneficiul grupei I de munca nu poate fi obtinut prin adaugare la lege, aplicarea prevederilor Ordinului nr. 50/1990 neputand fi extinsa altor situatii sau activitati care n-au fost indicate de actele normative edictate de autoritatile abilitate.
Pe de alta parte, prin Ordinul nr. 50/1990 a fost reglementata in mod expres si procedura de nominalizare a persoanelor care se incadreaza in grupa I sau II de munca, insa conditia prealabila a nominalizarii concrete a beneficiarilor acestor grupe era aceea ca locul de munca sau activitatea prestata sa se regaseasca in anexele nr. 1 sau 2 la ordinul mentionat.
Dupa cum s-a aratat mai devreme, insa, locul de munca al reclamantilor nu se regaseste in anexa nr. 1 la Ordinul nr. 50/1990, iar in acest context, proba testimoniala administrata in cauza sau expertiza tehnica efectuata intr-un alt dosar nu au relevanta, deoarece potrivit prevederilor pct. 13 din ordinul mentionat, dovedirea perioadelor de activitate desfasurate in locurile de munca si activitatile ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii se face pe baza inregistrarii acestora in carnetul de munca.
In ceea ce priveste invocarea de catre reclamanti, in sprijinul solicitarii lor, a Scrisorii nr. 84.823/7 noiembrie 1990, transmisa de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale catre Departamentul Energiei Electrice si Termice, trebuie observat faptul ca aceasta se refera la aplicarea prevederilor pct. 3 din Ordinul nr. 50/1990, in conformitate cu care "beneficiaza, de asemenea, de aceleasi drepturi, personalul muncitor din constructii-montaj sau din alte activitati, care realizeaza lucrari de extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului incadrat in grupele I sau II de munca".
Prin urmare, adresa mentionata se refera la posibilitatea incadrarii unor alte persoane din aceeasi unitate, care lucreaza in aceleasi conditii cu personalul incadrat deja in grupele I sau II de munca, insa reclamantii nu au dovedit ca se afla intr-o astfel de situatie - in sensul de a fi lucrat in aceleasi conditii cu alti angajati ai paratei si carora sa li se fi recunoscut de catre aceasta beneficiul grupei I sau II de munca, urmarind, in realitate, sa obtina recunoasterea analogiei postului lor cu cel al electricienilor de la caile ferate, prevazuti in mod expres la pct. 123 din Ordinul nr. 50/1990, ceea ce este inadmisibil prin prisma dispozitiilor legale anterior evocate.
In ceea ce priveste invocarea incalcarii principiului egalitatii in drepturi si al nediscriminarii, Curtea a observat ca o atare situatie nu se regaseste in cauza, nefacandu-se dovada ca reclamantii ar fi fost tratati in mod diferentiat de catre autoritatile statului sau de catre organele judiciare in raport cu persoane aflate in situatii analoage, jurisprudenta instantelor nationale fiind majoritar constanta, in sensul respingerii unor actiuni similare.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, neidentificand incidenta motivelor de nelegalitate invocate prin recursul examinat, Curtea a dispus respingerea acestuia ca nefondat, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila.