Intra sub incidenta cazului de incompatibilitate prevazut de art. 47 alin. 1 C. pr. pen. judecatorul care rejudeca pricina dupa desfiintarea hotararii cu trimitere, daca prin hotararea desfiintata s-a exprimat in termeni clari si fara echivoc cu privire la activitatea intreprinsa de inculpat si a tras concluzii categorice asupra gradului sau de contributie si asupra vinovatiei acestuia.
Data fiind forta juridica inferioara a regulamentului in raport cu legea organica, dispozitiile art. 99 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti nu au aptitudinea sa abroge implicit prevederile art. 47 alin. 1 C. pr. pen. De altfel, oricum dispozitiile din regulament sunt date in aplicarea prevederilor Codului de procedura penala, la care fac trimitere. In plus, imprejurarea ca prima hotarare a fost desfiintata pentru vicii de forma nu ofera o dispensa de la incompatibilitatea judecatorului care a pronuntat acea hotarare sa rejudece pricina, in conditiile in care, in rejudecare, acel judecator este tinut sa pronunte din nou o solutie tocmai asupra fondului acelei cauze.
Faptul ca judecatorului i-a fost respinsa declaratia de abtinere depusa dupa primirea dosarului, in urma desfiintarii cu trimitere, nu schimba concluzia anterioara, deoarece caracterul definitiv al incheierii de respingere a declaratiei de abtinere nu creeaza autoritate de lucru judecat asupra chestiunii incompatibilitatii judecatorului. Aceasta, intrucat, pe de o parte, incheierea nu dezleaga fondul pricinii, iar, pe de alta parte, motivul de incompatibilitate aratat de judecator poate fi oricum ridicat de oricare din parti pe calea unei cereri de recuzare, chiar ulterior respingerii declaratiei de abtinere. Acest caracter are menirea fluidizarii procedurii, nu leaga insa nici pe procuror si nici instanta de control, care este obligata sa ia in considerare din oficiu cazul de casare dat de incompatibilitatea judecatorului, el se adreseaza mai degraba judecatorului pricinii, impiedicandu-l sa formuleze declaratii repetate de abtinere intemeiate pe acelasi motiv si prin aceasta sa bulverseze procedura si sa duca la perioade in care litigiul ar ramane in nelucrare.
C. pr. pen., art. 47 alin. 1, art. 52
Prin sentinta penala nr. 80/3 iulie 2012, Judecatoria Toplita:
-in baza art. 32 alin. 3 din OG nr. 96/1998, republicata in baza Legii nr. 75/2002, raportat la art. 74, 76 lit. d Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. C.-I. la 1 (un)an inchisoare.
-in baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 2 ani plus durata pedepsei aplicate.
-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii.
-in baza art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, cu retinerea art. 74, 76 lit. c Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. G. la 1 (un)an inchisoare.
-in baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o perioada de 2 ani plus durata pedepsei aplicate.
-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal referitoare la revocarea suspendarii.
-in baza art. 14, 346 Cod procedura penala l-a obligat pe inculpatul B. G. la plata sumei de 13.310,86 lei despagubiri civile cu dobanda legala aferenta raportata la nivelul dobanzii de referinta a BNR la data executarii efective in favoarea partilor civile B. I. si B. D., precum si la contravaloarea a 5 mc material lemnos distrus prin taiere in valoare de 950 lei.
-in baza art. 118(1) lit. b Cod penal a confiscat in favoarea statului un tractor U 650, numar de inregistrare 128 serie sasiu 852613, serie motor 294940, echipat cu sapa si troliu si a unui motoferastrau marca Husqvarna 340 cu seria 010204883 proprietatea inculpatului B. G.
-in baza art. 193(1)Cod procedura penala i-a obligat pe inculpati la 2778,06 lei cheltuieli de judecata partilor civile B.I. si B. D. constand in onorariu avocatial si onorariu expertiza.
-in baza art. 191(1) Cod procedura penala, i-a obligat pe inculpati la 1800 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca inculpatii sunt locuitori ai municipiului Toplita iar in cursul lunii martie 2008 s-au deplasat la locul numit ,,Virful Ulmului" pe un teren forestier, proprietatea partilor vatamate, unde cu ajutorul unui motoferastrau mecanic inculpatul B. C.-I. a taiat de pe picior mai multi arbori nemarcati de catre organele silvice, a fasonat arborii, dupa care arborii cepuiti i-a legal cu cablul dupa tractorul forestier condus de inculpatul B. G., iar acesta i-a transportat cca 1 km la drum auto. Activitatea de taiere fara drept si sustragerea materialului lemnos a fost realizata in decurs de 2-3 zile, iar dupa ce partile vatamate au constatat aceasta activitate infractionala, au luat legatura cu Districtul Silvic din Calimanel de unde au luat la cunostinta ca inculpatul B. G. a fost vazut transportand material lemnos la bazicul societatii martorului T.L. din Calimanel. Angajatii de la instalatia de debitare a materialului lemnos, martorii B. S. si T. D., au confirmat transportul materialului lemnos in perioada respectiva de catre inculpatul B. G.; mai mult partea vatamata B. I. a identificat in curtea bazicului arborii ca fiind de pe terenul sau, insa martorul T. L. nu recunoaste intrarea in societate a unor asemenea cantitati de material lemnos.
Inculpatii au recunoscut faptul ca au taiat arbori de pe picior insa sustin ca locul de taiere le-a fost indicat de S. E. care a vandut materialul lemnos martorului T. L. Inculpatii mai sustin ca doar o parte din arbori eram marcati, prezentand o marca mai veche, restul nu erau marcati.
Apararea inculpatilor in sensul ca au fost dusi in eroare asupra locului de taiere, ca au lucrat in beneficiul altor persoane nu are relevanta in cauza deoarece infractiunea silvica se refera la taierea efectiva a arborilor nemarcati si la transportul lor de la locul de taiere.
Coroborand sustinerea inculpatilor prin care au recunoscut taierea arborilor nemarcati cu constatarile organelor silvice si ale Politiei la fata locului precum si cu declaratiile martorilor audiati in cauza care arata ca inculpatii au mai transportat si in alte dati material lemnos la firma numitului T. L., nefiind vorba de material lemnos taiat ilegal apoi si cu declaratiile altor martori cum sunt B. N.-S. care a aratat ca nu era semne distinctive pe materialul lemnos, martorul N. P.-I. care l-a vazut pe inculpatul B. G. transportand lemne cu tractorul, martorul R. P. care de asemenea i-a vazut pe inculpati transportand seara material lemnos catre firma martorului T. L., toate acestea denota ca au savarsit infractiunea silvica pentru care au fost trimisi in judecata.
Prin urmare nici un moment inculpatii nu au negat faptul ca au taiat material lemnos nemarcat, nemultumirea acestora a fost faptul ca nu li s-a aratat clar hotarul, aspect ce nu are relevanta in cauza atata timp cat, constienti fiind ca lucreaza pe un fond forestier, s-ar fi impus sa solicite celor care i-au angajat sa le prezinte actele de provenienta si faptul ca sunt marcati arborii, acest aspect din urma ar fi putut fi constatat si de inculpati in momentul taierii si al transportului.
Vazand si prevederile art. 32(3)din OG nr. 96/1998 republicata in baza Legii nr. 75/2002 in care se arata ca atunci ,, Cand valoarea arborilor, puietilor sau lastarilor taiati, distrusi ori scosi din radacina este de peste 50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani iar potrivit art. 98 din Legea nr. 26/1996 ,, Cand fapta a avut ca urmare o paguba in valoare de peste 50 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani", instanta i-a condamnat pe inculpati la pedeapsa de cate 1 an inchisoare cu retinerea circumstantelor atenuante personale, respectiv faptul ca nu au antecedente penale.
Totodata la alegerea pedepsei, precum si la individualizarea cuantumului acesteia instanta, conform art. 72 Cod penal a avut in vedere pericolul social concret al faptelor savarsite, determinat atat de modul in care faptele au fost comise, respectiv folosirea unui tractor, a unui motoferastrau, deci obiecte speciale pentru activitate forestiera si deci nu simple unelte pentru taierea arborilor pentru nevoi personale, si s-a tinut seama si de persoana inculpatilor care nu au antecedente penale.
Avand in vedere ca inculpatii au folosit bunuri la savarsirea infractiunilor, respectiv un tractor echipat pentru activitati forestiere si un motoferastrau ce apartine inculpatului B. G., proprietatea asupra acestor bunuri fiind recunoscuta de inculpatul, respectiv in declaratia acestuia data la urmarirea penala aflata la filele 45-46 dosar de urmarire penala instanta a dispus confiscarea acestora in temeiul dispozitiilor art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal in care se arata ca sunt supuse confiscarii speciale bunurile care au fost folosite, in orice mod la savarsirea unei infractiuni daca sunt ale infractorului_
In ceea ce priveste prejudiciul creat in patrimoniul partilor civile instanta a constatat ca cererea acestora pentru despagubiri este intemeiata deoarece, pe de o parte, acestia au facut dovada proprietatii terenului cu vegetatie forestiera de pe care s-a taiat material lemnos nemarcat, dovada fiind foaia de proprietate nr. 568, coroborata cu extrasul din procesul verbal de dezbatere a mostenirii nr. 29 din 1912 si certificatul eliberat de Registrul Agricol al Primariei Toplita sub nr. 614 din 16 ianuarie 2002, din care rezulta ca B. I., antecesorul partilor civile, figureaza la Registrul Agricol intre alte terenuri si cu un ha pasune, posibil impadurita la locul numit ,,Varful Ulmului"(filele 30-34 dosar urmarire penala).
Prin expertiza efectuata in cauza s-a dovedit ca defrisarea s-a facut de pe terenul identificat sub nr. parcela 1185/1. reconstituirea s-a efectuat in urma validarii cererii pe anexa 3, fiind realizata punerea in posesie pe seama mostenitorilor defunctului B. I. I.. Deci, s-a dovedit prin masuratori faptul ca arborii au fost taiati de pe terenul cu nr. de parcela 1185/1 din procesul verbal de punere in posesie nr. 1891/2011 ( fila 15 din dosar ) pentru care s-a intocmit si o schita de plan cu ocazia punerii in posesie ( fila 16 din dosar ), prin expertiza dovedindu-se faptul ca, desi din evidentele cadastrale terenul respectiv figureaza ca pasune - motiv pentru care nu a fost inclus in amenajamentul silvic - in realitate parcela respectiva este cu padure. Pentru acest motiv nu s-a putut identifica in amenajamentul silvic ca unitate parcelara ori amenajistica. Si pentru aceleasi motive instanta a respins cererea inculpatilor pentru completarea expertizei cu date silvice.
In consecinta, instanta i-a obligat pe inculpati la recuperarea prejudiciului partilor vatamate in cuantum de 13.310,86 lei dupa calculul tehnic efectuat de Ocolul Silvic Toplita, calcul care se refera la valoarea pagubei aflat la fila 23 dosar urmarire penala, la care se adauga si dobanda legala practicata de BNR pe perioada incepand cu data savarsirii faptei si pana la data pronuntarii, urmand a fi actualizata la data executarii efective.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs inculpatii.
In motivarea recursului, inculpatii contesta legalitatea si temeinicia hotararii Judecatoriei Toplita, sub urmatoarele aspecte:
-sentinta penala nr. 80/2012 a fost pronuntata de catre un judecator incompatibil;
-in mod gresit prima instanta a dispus condamnarea celor doi pentru comiterea infractiunilor deduse judecatii, in conditiile in care probele administrate in cauza nu sustin indeplinirea cumulativa a conditiilor condamnarii;
-judecatoria nu s-a conformat deciziei penale nr. 100/11 octombrie 2011 a Tribunalului Harghita prin care au fost admise apelurile inculpatilor promovate impotriva sentintei penale nr. 40/9 martie 2010 a Judecatoriei Toplita, a fost desfiintata integral aceasta hotarare cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante.
Analizand recursurile pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 219/326/2009* al Judecatoriei Toplita, a motivelor invocate, a sustinerilor si concluziilor recurentului, ale partilor vatamate si ale reprezentantului Ministerului Public, in limitele efectelor devolutiv si neagravarii situatiei in propria cale de atac, se retin urmatoarele:
Recursurile declarate de inculpatii B. C. Iacob si B. G. impotriva sentintei penale nr. 80/3 iulie 2012 a Judecatoriei Toplita sunt fondate, iar aspectele pe care le vom expune in continuare determina, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea cailor de atac, cu consecintele casarii integrale a sentintei penale recurate si trimiterii cauzei spre rejudecare primei instante:
Reamintim ca impartialitatea instantei de judecata, in sensul art. 6, paragraful 1 din Conventia europeana, implica, in lumina jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului (Procola impotriva Luxembourg; Le Compte, van Leuven, de Meyere impotriva Belgiei; Theorgeirson impotriva Islandei; Hauschildt impotriva Danemarcei; Kleyn impotriva Olandei), doua demersuri: unul subiectiv si un altul obiectiv. Din punct de vedere subiectiv, intr-o cauza concreta, judecatorii sunt datori sa se abtina sa manifeste o parere preconceputa si sa-si formeze o prejudecata personala, iar, in acest caz, impartialitatea este prezumata pana la dovada contrara. In prezenta cauza, impartialitatea subiectiva a judecatorului care a pronuntat hotararea de condamnare a inculpatului nu a fost pusa la indoiala.
Sub aspect obiectiv, judecatorul trebuie sa ofere suficiente garantii pentru a exclude orice dubiu ca ar putea actiona partinitor intr-un litigiu dedus judecatii. Astfel, independent de comportamentul personal al judecatorului, anumite elemente de fapt verificabile sunt apte sa creeze suspiciuni cu privire la impartialitatea sa. Din aceasta perspectiva, ceea ce prezinta relevanta este increderea pe care, intr-o societate democratica, instantele trebuie sa o inspire justitiabililor, cu referire in principal, la partile din proces, asa incat chiar si aparentele prezinta relevanta, intrand in obligatia judecatorului sa se abtina ori de cate ori exista vreun motiv legitim care sa justifice temerea ca ar putea fi impartial.
In cauza de fata, prin sentinta penala nr. 40/9 martie 2010, Judecatoria Toplita a dispus condamnarea celor doi inculpati la pedeapsa de cate un an inchisoare pentru comiterea infractiunilor deduse judecatii, cu suspendarea conditionata a executarii pedepselor, obligarea inculpatului B. G. la plata catre partile civile B. I. si B. D. a sumei de 13.310,86 lei, confiscarea speciala a tractorului si motofierastraului, obligarea inculpatilor la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de partile vatamate si de stat in cauza. In apelurile inculpatilor, aceasta hotarare afost desfiintata cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecatoriei Toplita, prin decizia penala nr. 100/11 octombrie 2011 a Tribunalului Harghita.
Prin motivarea retinuta in aceasta hotarare judecatorul s-a exprimat in termeni clari si fara echivoc cu privire la activitatea intreprinsa de cei doi inculpati si a tras concluzii categorice asupra gradului lor de contributie si asupra vinovatiei acestora. De altfel, considerentele sentintei penale nr. 40/9 martie 2010 sunt identice celor ale sentintei penale nr. 80/3 iulie 2012. Ambele hotarari au fost pronuntate de catre acelasi judecator. Procedand in acest fel, judecatorul a intrat in sfera cazului de incompatibilitate reglementat de art. 47 alin. 1 C. pr. pen., ceea ce atrage incidenta motivului de casare cu trimitere prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 3 C. pr. pen.
In acest context, data fiind forta juridica inferioara a regulamentului in raport cu legea organica, dispozitiile art. 99 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioara al instantelor judecatoresti nu au aptitudinea sa abroge implicit prevederile art. 47 alin. 1 C. pr. pen.. In plus, imprejurarea ca prima hotarare a fost desfiintata pentru vicii de forma nu ofera o dispensa de la incompatibilitatea judecatorului care a pronuntat acea hotarare sa rejudece pricina, in conditiile in care, in rejudecare, acel judecator este tinut sa pronunte din nou o solutie tocmai asupra fondului acelei cauze.
In aceiasi ordine de idei, faptul ca judecatorului i-a fost respinsa declaratia de abtinere depusa dupa primirea dosarului, in urma desfiintarii cu trimitere, nu schimba concluzia anterioara, deoarece caracterul definitiv al incheierii de respingere a declaratiei de abtinere nu creeaza autoritate de lucru judecat asupra chestiunii incompatibilitatii judecatorului. aceasta, intrucat, pe de o parte, incheierea nu dezleaga fondul pricinii, iar, pe de alta parte, motivul de incompatibilitate aratat de judecator poate fi oricum ridicat de oricare din parti pe calea unei cereri de recuzare, chiar ulterior respingerii declaratiei de abtinere. Acest caracter are menirea fluidizarii procedurii, nu leaga insa nici pe procuror si nici instanta de control, care este obligata sa ia in considerare din oficiu cazul de casare dat de incompatibilitatea judecatorului, el se adreseaza mai degraba judecatorului pricinii, impiedicandu-l sa formuleze declaratii repetate de abtinere intemeiate pe acelasi motiv si prin aceasta sa bulverseze procedura si sa duca la perioade in care litigiul ar ramane in nelucrare.
In contextul enuntat mai sus, pentru asigurarea echitatii procedurilor, cauza isi va relua cursul din etapa judecatii in prima instanta, intreaga cercetare judecatoreasca, dezbaterile judiciare, luarea si pronuntarea hotararii urmand sa se faca de o instanta impartiala.
Cat priveste motivul de recurs legat de nesupunerea primei instante imperativelor deciziei de desfiintare cu trimitere, constatam ca, pe de o parte, cele trasate de Tribunalul Harghita in decizia nr. 100/11 octombrie 2010 au fost respectate de Judecatoria Toplita si, pe de alta parte, oricum determinarea subiectilor pasivi ai infractiuni este o chestiune care nu priveste situatia procesuala a inculpatilor, ci a partilor vatamate/civile care, insa, nu au declarat recurs in cauza.
Avand in vedere ca hotararea pronuntata in cauza este casata pentru neregularitati de forma, cu consecinta reluarii judecatii in prim grad, nu vom examina si nu vom aduce la acest moment raspunsuri asupra motivelor de recurs ridicate de acuzati, tinand de vinovatia acestora.