Legea contenciosului administrativ. Legea privind organizarea Curtii de Conturi a Romaniei
- Legea nr. 554/2004, republicata, art. 14 si art. 15
- Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatii specifice Curtii de Conturi, art. 227 - art. 228, Sectiunea a IV-a, Capitolul II
Nu i se poate nega caracterul de act administrativ fiscal susceptibil de a fi atacat la instanta de contencios administrativ a incheierii emise de Comisia de solutionare a contestatiilor, prin urmare este admisibila si cererea de suspendare intemeiata pe prevederile art. 14 sau 15 din Legea contenciosului administrativ.
Prin Incheierea din 21 septembrie 2011 pronuntata in dosarul nr. 5168/102/2010 de Tribunalul Mures, Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, s-a respins ca inadmisibila cererea de suspendare a incheierii nr. VI/316/4.11.2010 emisa de Curtea de Conturi a Romaniei.
Instanta de fond a retinut ca reclamantii Primaria Municipiului Sighisoara si Primarul Municipiului Sighisoara au solicitat in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a Judetului Mures, suspendarea Incheierii VI/316/4.11.2010 si intrucat s-au invocat exceptiile inadmisibilitatii si a lucrului judecat prin intampinare, s-a solutionat in mod prioritar prima exceptie, retinandu-se ca obligatii cuprinde numai Decizia Camerei de Conturi nu si incheierea prin care s-a respins plangerea prealabila, aceasta din urma neindeplinind conditia executorialitatii.
Reclamantele Primaria Municipiului Sighisoara si Primarul Municipiului Sighisoara au formulat recurs impotriva Incheierii din 21 septembrie 2011, solicitand modificarea in tot in sensul admiterii cererii de suspendare a executarii Incheierii VI/316/4.11.2010 a Curtii de Conturi a Romaniei, pana la solutionarea actiunii in anulare, motivand ca o cerere de suspendare nu poate fi inadmisibila cata vreme legea prevede o astfel de cale prin textele art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 rep. S-a mai invederat ca din moment ce tocmai prin aceasta Incheiere, ca urmare a examinarii plangerii prealabile s-a dispus in sensul admiterii in parte in privinta acordarii sporului de dispozitiv pentru angajatii F.I., H.D. si P.E. si respingerea cu referire la celelalte puncte, nu se poate pretinde ca doar decizia este actul prin care se nasc, se modifica si se sting raporturi juridice.
Intimata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, subliniind ca in mod corect instanta de fond a retinut ca actul administrativ unilateral producator de efecte juridice este decizia emisa de Camera de Conturi Judeteana si nu incheierea pronuntata de Comisia de solutionare a contestatiilor.
Intimata a precizat ca dispozitiile paragrafului ultim al incheierii se refera la posibilitatea sesizarii instantei de contencios administrativ, dar ca aceasta trimitere nu semnifica dreptul entitatii verificate de a solicita suspendarea actului administrativ ci posibilitatea de a sesiza instanta pentru verificarea pe fond a legalitatii deciziei si incheierii emise de Comisia de solutionare a contestatiilor.
S-a mai invocat faptul ca in dosarul nr. 3357/102/2010, la data de 11.11.2010, s-a respins irevocabil cererea de suspendare a deciziei nr. 986/6.07.2010, formulata de acelasi reclamant.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate si tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta a constat ca recursul este fondat.
Instanta de fond a facut o gresita interpretare a textului art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 rep., raportat la obiectul cauzei deduse judecatii, considerand ca este inadmisibila o cerere de suspendare a executarii Incheierii date de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei.
Eroarea priveste atat posibilitatea legala de a formula o cerere de suspendare cat si natura juridica a actului ce se cere a fi suspendat, deoarece a fost ignorat textul pct. 227-228 Sectiunea a IV-a Cap. II din Regulamentul privind organizarea si desfasurarea activitatii specifice Curtii de Conturi.
Nu i se poate astfel nega caracterul de act administrativ fiscal susceptibil de a fi atacat la instanta de contencios administrativ a incheierii emise de Comisia de solutionare a contestatiilor si nici nu exista vreun argument juridic sau temei legal care sa sustina punctul de vedere al intimatei potrivit caruia trimiterea la instanta de contencios administrativ nu semnifica dreptul entitatii verificate de a solicita suspendarea actului ci doar analiza pe fond a acestuia. Aceasta cu atat mai mult cu cat pct. 227 din Regulament nu trimite doar la instanta de contencios administrativ ci precizeaza "in conditiile legii contenciosul administrativ".
Din moment ce impotriva incheierii emise de comisia de solutionare a contestatiilor poate fi sesizata instanta de contencios in conditiile legii contenciosului administrativ, este admisibila si cererea de suspendare intemeiata pe prevederile art. 14 sau 15 din respectivul act normativ iar instanta era datorare sa solutioneze cererea de suspendare sub aspectul indeplinirii conditiilor prevazute de textul legal mentionat, in functie si de dezlegarea pe care o va da celei de a doua exceptii invocate in intampinare.
Pentru considerentele aratate, vazand si prevederile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a admis recursul, a casat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.