Litigiu de munca. Potrivit art. 581 Cod procedura civila nu se poate retine o paguba iminenta si care nu s-ar putea repara altfel, daca exista posibilitatea ca reclamanta sa-si recupereze integral prejudiciul in situatia in care cererea sa de anulare a or Decizie nr. 1250/R din data de 13.07.2012
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Sub aspectul conditiilor obligatorii impuse de art. 581 Cod procedura civila, se constata ca nu se poate retine o paguba iminenta si care nu s-ar putea repara altfel, chiar date fiind circumstantele particulare ale cauzei. Astfel, art. 52 alin. 2 din Codul muncii da posibilitatea reclamantei de a solicita repunerea partilor in situatia anterioara emiterii ordinului contestat. Chiar daca reclamantei ii este greu sa gaseasca un alt loc de munca pana la solutionarea litigiului pe fond, acest fapt nu poate conduce automat la reluarea raporturilor de munca cu parata. Aceasta intrucat o atare masura, luata pe calea ordonantei presedintiale, ar fi una definitiva atata timp cat pentru munca prestata reclamanta ar beneficia din nou de salariu, salariul nemaiputand fi solicitat a fi restituit de parata in situatia in care in fond ar avea castig de cauza, fiind contrar dispozitiilor art. 159 din Codul muncii. S-ar ajunge astfel la o ineficientizare a prevederilor art. 52 din Codul muncii si implicit la o prejudecare a fondului.
- Codul de procedura civila, art. 581
- Codul muncii, art. 52 alin. 2, art. 159
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mures la data de 20.04.2012, sub nr. 3587/102/2012, cerere care a fost precizata la data de 15.05.2012, reclamanta T.E.I. a chemat in judecata paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a judetului Mures, solicitand suspendarea pe calea ordonantei presedintiale a Ordinelor nr. 387 din 03.04.2012 si nr. 396 din 20.04.2012 emise de presedintele Curtii de Conturi a Romaniei, pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in dosarul nr. 3441/102/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mures, mentinerea dreptului la munca, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-au invocat in esenta urmatoarele :
Ordinele atacate contravin prevederilor art. 23 alin. 8 din Constitutie, care consacra prezumtia de nevinovatie.
Aceste doua acte instituie un tratament juridic discriminatoriu prin aplicarea unei masuri premature, indicarea unei presupuse trimiteri in judecata penala, in raport cu ceilalti angajati constituie o incalcare a art. 16 alin. 1 din Constitutie, care consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor.
De asemenea, s-a sustinut ca cele doua ordine ii ingradesc reclamantei dreptul la munca, astfel cum este stabilit de art. 38 alin. 1 din Constitutie, contravenind dispozitiilor art. 49 din legea fundamentala, pentru ca persoana stigmatizata nu mai are perspective reale de a-si gasi un loc de munca.
Reclamanta a sustinut ca ordinele nu intrunesc conditiile de forma si de fond. In ceea ce priveste admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala, reclamanta a aratat urmatoarele:
Urgenta se justifica prin aceea ca, avand in intretinere un copil in varsta de 6 ani, reclamanta ar putea fi pusa in situatia de imposibilitate efectiva de a-si intretine familia, pe de alta parte, datorita cheltuielilor de intretinere si celor datorate creditului bancar angajat, ar putea fi pusa in situatia de pericol iminent al pierderii locuintei.
In plus, in conditiile in care ordinul din 03.04.2012 produce efecte retroactiv, din data de 02.04.2012, s-a sustinut incalcarea principiului neretroactivitatii stabilit prin art. 15 alin. 2 din Constitutie.
Reclamanta a mai sustinut ca in cazuri similare, conditia urgentei nici n-ar mai trebui sa fie cercetata, deoarece rezulta din insasi situatia de fapt.
In ceea ce priveste conditia vremelniciei, s-a solicitat a se observa ca se solicita luarea masurii de suspendare in mod provizoriu, pana la solutionarea irevocabila a litigiului dintre parti.
Reclamanta a mai aratat ca in ceea ce priveste conditia neprejudecarii fondului, instanta nu are de cercetat fondul, ci doar aparenta acestuia, aceasta fiind suficienta dispunerii suspendarii ca masura urgenta si vremelnica.
Prin sentinta civila nr. 1799/8.06.2012, Tribunalul Mures a respins cererea de ordonanta presedintiala formulata si precizata de reclamanta T.E.I. in contradictoriu cu paratele Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a judetului Mures, ca ramasa fara obiect, in ceea ce priveste cererea de suspendare a Ordinului presedintelui Curtii de Conturi a Romaniei nr. 387/03.04.2012 si ca nefondata, in ceea ce priveste restul capetelor de cerere.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele :
Dat fiind ca Ordinul nr. 387/3.04.2012 emis de presedintele Curtii de Conturi a Romaniei a fost revocat prin Ordinul nr. 396/20.04.2012, cererea de suspendare a acestuia a ramas fara obiect.
In ceea ce priveste Ordinul nr. 396/20.04.2012 emis de presedintele Curtii de Conturi a Romaniei, prin care s-a dispus suspendarea contractului de munca al reclamantei incepand cu 20.04.2012, Tribunalul a retinut ca nu sunt intrunite cerintele de admisibilitate ale ordonantei presedintiale prev. de art. 581 Cod procedura civila.
Astfel, lipseste conditia urgentei, dat fiind ca exista posibilitatea ca reclamanta sa-si recupereze integral prejudiciul in situatia in care cererea sa de anulare a ordinului si de reintegrare in functie cu plata despagubirilor pentru perioada in care a fost suspendata, este admisa. Pericolul invocat de reclamanta nu este iminent, iar prejudiciul nu atat de grav si imediat incat sa nu mai poata fi reparat. Trebuie avut in vedere ca cererea ce formeaza obiectul dosarului nr. 3441/102/2012 al Tribunalului Mures se solutioneaza potrivit regulilor speciale de procedura din materia litigiilor de munca, prevazute de art. 286 si urmatoarele din Codul muncii, in regim de urgenta, ceea ce presupune o durata de timp mai redusa de solutionare a cererilor din aceasta materie, hotararile primei instante fiind executorii de drept. Prin urmare, cererea de suspendare pe calea ordonantei presedintiale a Ordinului nr. 396 din 20.04.2012 este neintemeiata, pentru ca lipseste conditia de admisibilitate a urgentei.
In subsidiar, instanta de fond a mai retinut ca argumentele referitoare la legalitatea ordinului, la nerespectarea prezumtiei de nevinovatie, la tratamentul juridic discriminatoriu si ingradirea dreptului la munca al reclamantei, precum si la neintrunirea conditiilor de forma si de fond a ordinului din 20.04.2012 conduc la analizarea fondului cererii din dosarul 3441/102/2012, prin urmare nu pot fi analizate in procedura ordonantei presedintiale.
Impotriva acestei sentinte a declarat, in termen legal, recurs reclamanta T.E.I., solicitand modificarea sentintei civile si admiterea cererii de ordonanta presedintiala in sensul suspendarii Ordinului nr. 387/3.04.2012 si a Ordinului nr. 396/20.04.2012, emise de parata Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Mures.
In motivarea recursului reclamanta a aratat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prev. de art. 581 Cod procedura civila, in primul rand urgenta masurii de suspendare a executarii celor doua ordine vadit nelegale si vremelnicia masurii, avand in vedere faptul ca pe rolul instantei se desfasoara procesul partilor privind fondul cauzei.
S-a aratat ca, costul utilitatilor pentru un trai decent, coroborate cu situatia familiala, respectiv un copil minor in intretinere, creditul foarte mare garantat cu imobilul in care reclamanta locuieste, sunt elemente de natura sa justifice ca se impune masura suspendarii pentru a preintampina prejudicii majore care nut pot fi altfel inlaturate.
Atat locuinta, cat si perioada in care nu va avea posibilitatea de a-si creste copilul nu vor putea fi acoperite de parata ca urmare a repunerii in situatia anterioara. Acordarea de salarii retroactive cu dobanda aferenta nu inseamna acoperirea integrala a prejudiciului creat urmare a suspendarii contractului de munca.
Prin completarea la motivele de recurs invocate, reclamanta a mai aratat ca negarea dreptului la actiunea intemeiata pe prev. art. 581 Cod procedura civila echivaleaza cu un refuz nejustificat al accesului la justitie, incalcandu-se art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si art. 12 din Constitutie.
Prin actul juridic emis de parata sunt puse in executare masuri abuzive prin care se incearca aducerea reclamantei in situatia de a nu-si putea intretine familia si de a-si pierde locuinta, conditia urgentei prev. de art. 581 Cod procedura civila fiind indeplinita.
Totodata, sustinerea instantei de fond potrivit careia actiunea de fond se judeca in regim de urgenta nu poate fi retinuta, dat fiind ca sunt litigii de munca ce sunt nesolutionate si dupa un an, perioada in care reclamanta isi poate pierde locuinta si este in imposibilitate de a asigura familiei un trai decent.
In drept au fost invocate prevederile art. 309 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila.
Prin intampinare, parata Curtea de Conturi a Romaniei a solicitat, motivat, respingerea ca nefondat a recursului.
Examinand sentinta atacata in raport cu motivele de recurs invocate si din oficiu, in limitele prev. de art. 3041 si art. 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea de Apel a retinut urmatoarele :
Nicaieri in cuprinsul hotararii atacate, instanta de fond nu retine inadmisibilitatea ordonantei presedintiale in materia litigiilor de munca, astfel incat sa fim in prezenta incalcarii drepturilor consfintite de art. 21 din Constitutia Romaniei si art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Asadar, sustinerile recurentei cu privire la acest aspect urmeaza a fi inlaturate.
Cu toate acestea, relevante in cauza sunt dispozitiile cuprinse in Codul muncii, potrivit carora "cererile referitoare la conflictele de munca se judeca in regim de urgenta". Prin instituirea unui regim special de urgenta legiuitorul a avut in vedere tocmai caracterul special al drepturilor deduse judecatii si neprejudicierea nici uneia dintre parti. Mai mult, suportarea unui prejudiciu de catre angajat este inlaturata de dispozitiile aceluiasi cod, care prevad ca in cazul in care se constata nevinovatia angajatului suspendat, salariatul isi reia activitatea, iar angajatorul va fi obligat la despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate si cu celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul pe perioada suspendarii.
Acesta este motivul pentru care invocarea urgentei intemeiata pe prev. art. 581 Cod procedura civila nu se impune in conditiile in care chiar Codul muncii o prevede.
Sub aspectul conditiilor obligatorii impuse de art. 581 Cod procedura civila, se constata ca nu se poate retine o paguba iminenta si care nu s-ar putea repara altfel, chiar date fiind circumstantele particulare ale cauzei. Astfel, art. 52 alin. 2 din Codul muncii da posibilitatea reclamantei de a solicita repunerea partilor in situatia anterioara emiterii ordinului contestat. Chiar daca reclamantei ii este greu sa gaseasca un alt loc de munca pana la solutionarea litigiului pe fond, acest fapt nu poate conduce automat la reluarea raporturilor de munca cu parata. Aceasta intrucat o atare masura, luata pe calea ordonantei presedintiale, ar fi una definitiva atata timp cat pentru munca prestata reclamanta ar beneficia din nou de salariu, salariul nemaiputand fi solicitat a fi restituit de parata in situatia in care in fond ar avea castig de cauza, fiind contrar dispozitiilor art. 159 din Codul muncii. S-ar ajunge astfel la o ineficientizare a prevederilor art. 52 din Codul muncii si implicit la o prejudecare a fondului.
Este adevarat ca situatia financiara a reclamantei este una precara in aceasta perioada, dat fiind creditul mare si copilul minor aflat in intretinere, dar din actele dosarului rezulta ca si sotul reclamantei are venituri salariale de natura a face posibila traversarea acestei perioade dificile din punct de vedere material.
In consecinta, atata timp cat reclamanta nu a adus probe din care sa rezulte ca veniturile pe familie sunt insuficiente traiului zilnic in raport si cu veniturile sotului si a familiei extinse, invocarea acestui aspect motivat doar de suspendarea contractului sau de munca, face sa nu fie dovedita conditia urgentei.
Fata de aceste aspecte, apreciind ca in cauza nu sunt intrunite cumulativ conditiile prev. de art. 581 Cod procedura civila, Curtea de Apel urmeaza, tinand seama ca motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila nu subzista in cauza, sa respinga ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.E.I. impotriva sentintei civile nr. 1799/8.06.2012, pronuntata in dosarul nr. 3587/102/2012 al Tribunalului Mures.