Expertize judiciare. Cenzurarea expertizei de catre instanta.
Art.40 din Legea nr.107/1996.
In speta, prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15220/1992 reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafata de 8632 m.p. din Toplita.
In contractul de vanzare-cumparare este trecuta expres mentiunea ca terenul obiect al contractului este unul fara constructii.
Din aceasta suprafata, in prezent reclamanta detine 5002 m.p., dat fiind ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1220/2.10.2000 a vandut lui S.S. suprafata de teren de 3630 m.p. Aceasta suprafata ramasa in proprietatea reclamantei a ramas evidentiata in cartea funciara nr. 7901, urmare a dezmembrarii.
Pentru identificarea acestei suprafete si solutionarea obiectului actiunii respectiv granituirea proprietatilor partilor, instantele, pe parcursul desfasurarii judecatii, au administrat proba cu expertiza, fiind puse in discutia partilor mai multe expertize.
Astfel ca, asa cum in mod corect s-a retinut prin decizia atacata, ca din coroborarea intregului material probator administrat in cauza rezulta ca parerea expertului F.I. este cea corecta. De altfel, este nerelevant daca in cauza sunt incidente prevederile Legii nr. 107/1996, atata timp cat din probele administrate in cauza rezulta ca terenurile reclamantei si cel al paratului M.T. nu sunt limitrofe, fiind despartite de calea ferata.
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Toplita sub nr. 391 din 18.04.2003, reclamanta S.C. P.C.C.P. S.R.L. a chemat in judecata pe paratii M.T., prin P., S.R. prin D.G.F.P. Harghita, si pe paratul S.S. solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa stabileasca linia de hotar ce desparte proprietatile partilor si, ca urmare a stabilirii liniei de hotar sa fie obligat paratul de rang 2 sa respecte dreptul de proprietate si posesia asupra portiunii de teren pe care a acaparat-o.
Prin Sentinta civila nr. 348 din 25 iunie 2004, Judecatoria Toplita a admis in parte actiunea in granituire si a stabilit linia hotarului despartitor intre imobilele invecinate proprietatea partilor, conform propunerii de parcelare si trasare facuta de expert F.I., la data de 3 martie 2004.
Prin Decizia civila nr. 1316 din 8 septembrie 2006, Curtea de Apel Targu Mures a admis recursul declarat de reclamanta impotriva sentintei mai sus aratate, sentinta pe care a casat-o dispunand trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de recurs a constatat ca prin hotararea atacata, instanta de fond nu s-a pronuntat pe un capat de cerere, respectiv pentru revendicarea imobiliara si nici nu a fost clarificat pe deplin obiectul cererii, reclamantul neprecizand care este suprafata revendicata.
Prin Decizia nr. 191/A din 20 aprilie 2005, Curtea de Apel Targu Mures a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, aceeasi instanta a admis recursul reclamantei si prin Decizia nr. 1317/R din 8 septembrie 2006 a casat in tot atat decizia atacata cat si sentinta Judecatoriei Toplita si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Toplita.
Instanta de recurs a retinut ca judecatoria nu s-a pronuntat cu privire la actiunea in revendicare formulata impotriva S.R. si nici nu a clarificat pe deplin obiectul acestei cereri, reclamanta neprecizand care este suprafata revendicata.
De asemenea, prin expertiza efectuata nu sunt identificate cele trei proprietati conform inscrierilor in C.F., nu se precizeaza daca toate cele trei sunt limitrofe, iar in caz afirmativ care linia care delimiteaza hotarul dintre ele.
In rejudecare, prin incheierea din 4 martie 2008, s-a stabilit cadrul procesual in sensul ca paratii sunt M.T. reprezentat de primar, S.R. reprezentat de D.G.F.P. Harghita si S.S. La termenul din 11 aprilie 2007, reclamanta a depus o cerere in care arata ca renunta la judecarea capatului de cerere in revendicare.
Prin Sentinta civila nr.751 din 4 noiembrie 2008, Judecatoria Toplita, a luat act de renuntarea reclamantei la judecata capatului de cerere in revendicare si a respins actiunea in rest, obligand-o pe reclamanta la plata catre paratul Municipiul Toplita a sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarari in acest sens judecatoria a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare reclamanta a cumparat suprafata de 8632 m.p. teren intravilan fara constructii, de la vanzatori care la randul lor si-au inscris in cartea funciara dreptul de proprietate pe baza Sentintei civile nr. 161/1991 a Judecatoriei Toplita, in care M.T. nu a fost citat expertiza fiind una extrajudiciara.
Prin aceasta sentinta s-a reconstituit dreptul de proprietate si s-a dispus intabularea vanzatorilor in C.F. 2964 Toplita, dat fiind ca M.T. a nu a fost parte la acest proces nu poate fi obligat sa cedeze din domeniul public piata agroalimentara cu acele constructii si amenajari din moment ce chiar in contract se prevede ca ceea ce s-a cumparat este teren neconstruit.
Sustinerea ca in anii 1966 - 1970, pe terenul in suprafata totala de 7.000 m.p. proprietatea S.R. s-a construit piata agroalimentara a municipiului Toplita corespunde realitatii din teren, fiind dovedita, prin expertiza topografica intocmita in cauza de cei trei experti. Incinta pietei este bine delimitata prin gard de beton, iar cladirile constituie mijloace fixe aflate in domeniul public a municipiului Toplita si piata in intregul ei este trecuta in anexa) pozitia 2 la 7 din H.G. nr. 1351/2002.
Terenul cumparat de reclamanta de la P.D. este teren fara constructii imprejurare in care instanta apreciaza ca nu pate sa cuprinda in nici un caz piata agroalimentara a municipiului Toplita; schita intocmita de expertul A.P., anexa a contractului de vanzare-cumparare nu cuprinde vecinatatile si a fost intocmita pe baza unor masuratori la care paratul M.T. nu a participat. In fata instantei, expertul A.P. a declarat ca schita se referea la un teren fara constructii si nu privea piata agroalimentara a municipiului.
S-a sustinut de catre reclamanta ca ar fi cumparat in anul 1992 o suprafata de 8632 m.p. din care o suprafata de 3630 m.p. a vandut-o paratului S.S. Pentru a putea dezmembra aceasta suprafata de 3630 m.p. s-a intocmit si prezentat notarului un inscris intitulat Anexa cu propunere de parcelare si trasare ce nu era insa apta dea fi prezentata cartii funciare pentru intabulare, deoarece era efectuata de o persoana care nu avea calitate de expert topograf. Suprafata cumparata de S.S. are forma unui triunghi in care o latura este raul Mures, o latura calea ferata iar a treia latura trebuia sa fie restul proprietatii reclamantei; dar numita V.M. autoarea schitei a plasat gresit restul suprafetei de 5002 m.p. ce nu s-a vandut de catre reclamanta peste amplasamentul actual al pietei agroalimentare Toplita.
In cauza singura expertiza care se coroboreaza si cu celelalte probe este cea efectuata de F.I. care a localizat suprafata de 5002 m.p. ca fiind intre raul Mures si terasamentul caii ferate industriale si care a tinut cont de faptul ca S.C. P. S.R.L. a vandut 3630 m.p. care este in forma de triunghi care este cuprins intre raul Mures si linia caii ferate industriale.
A mai retinut instanta de fond ca, in conditiile in care se putea presupune ca cele doua proprietati si s-ar suprapune, nu s-ar putea stabili linia de hotar atata timp cat nici unul dintre proprietari nu si-a revendicat suprafata de teren care se suprapune.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel, reclamanta.
Prin Decizia civila nr. 15 din 4 februarie 2009, Tribunalul Harghita a respins apelul, retinand in esenta urmatoarele:
Reclamanta a renuntat la capatul de cerere in revendicare iar din cererea de chemare in judecata rezulta ca aceasta pretinde ca M.T. ii contesta dreptul de proprietate dobandit prin cumparare. Practic reclamanta sustine ca a dobandit prin cumparare terenul de 5002 m.p. inscris in C.F. 7901 Toplita, si ca acesta reprezinta inclusiv o parte din piata agroalimentara a M.T. si o parte din calea ferata a S.C. R. S.A. aflata in imediata vecinatate a pietei. Cealalta parte din terenul dobandit a fost vanduta lui S.S. fata de care apelanta nu are nici un fel de pretentie.
Din expertizele efectuate pe parcursul procesului expertii au concluzionat ca terenul pe care se afla piata agroalimentara este inscris in prezent in C.F. 8000 Toplita. Doi dintre experti sustin ca o parte din terenul reclamantei se suprapune cu calea ferata si cu piata agroalimentara iar al treilea expert F.I. sustine ca terenul reclamantei nu depaseste calea ferata aflandu-se intre aceasta si raul Mures.
Avand in vedre faptul ca persoanele de la care a cumparat reclamanta nu putea dobandi prin uzucapiune terenul ocupat de calea ferata, tinand cont de specificul posesiei a unui asemenea imobil, si nici pe cel ocupat de piata agroalimentara, in primul rand pentru ca aceasta apartine domeniului public al M.T., iar apoi pentru ca este delimitata de un zid de beton si contine constructii specifice, faptul ca schita intocmita de A.P.G. nu respecta exigentele stiintifice minime, tribunalul a retinut ca parerea expertei F.I. este cea corecta. In aceste conditii, terenul apelantei si a intimatei M.T. nu sunt limitrofe pentru a se putea stabili linia de hotar dintre ele fiind despartite de terenul ocupat de calea ferata.
Impotriva acestei decizii a declarat, in termen legal, recurs reclamanta solicitand modificarea deciziei atacate, admiterea actiunii si stabilirea liniei de hotar conform expertizelor intocmite de S.G. si I.A.
In drept s-a invocat motivul prevazut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Recurenta a aratat ca este necontestat faptul ca este proprietara tabulara a terenului in suprafata de 5002 m.p., inscris in C.F. 7901 Toplita, suprafata ramasa in urma dezmembrarii din suprafata totala de 8632 m.p. dobandit prin cumparare de la P.D., care la randul lui a dobandit proprietatea prin Sentinta civila nr. 161/1992 a Judecatoriei Toplita.
In cauza au fost efectuate trei expertize judiciare si o expertiza extrajudiciara. Instanta de apel retinand ca fiind corecta cea efectuata de experta F.I.
Concluziile la care a ajuns acest expert sunt eronate si nelegale intrucat diferenta constata de experta de 5171 m.p., dintre suprafata folosita de S.S. si M.S., si evidentele de carte funciara, este aria de protectie a raului Mures care potrivit art.40 din Legea nr.107/1996, face parte din domeniul public al statului si este in administrarea A.A.R.
Potrivit anexei 2 la Legea nr. 107/1996, in cazul cursurilor de apa cu latimea intre 10 - 50 metri, cum este cursul raului Mures in zona care a facut obiectul expertizei, latime zonei de protectie este de 15 metri.
Raportat la lungimea raului Mures, asa cum rezulta din expertiza intocmita de F.I., suprafata zonei de protectie este de 6969,45 m.p., practic este tocmai aceea arie de protectie din care face parte din domeniul public al statului.
Examinand decizia atacata in raport cu motivele invocate, Curtea de Apel retine urmatoarele:
Prin Contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 15220/1992 reclamantul a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan in suprafata de 8632 m.p. inscris in C.F. nr. 7901 Toplita.
In contractul de vanzare-cumparare este trecuta expres mentiunea ca terenul obiect al contractului este unul fara constructii.
Din aceasta suprafata, in prezent reclamanta detine 5002 m.p., dat fiind ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 1220/2.10.2000 a vandut lui S.S. suprafata de teren de 3630 m.p. Aceasta suprafata ramasa in proprietatea reclamantei a ramas evidentiata in cartea funciara nr. 7901, urmare a dezmembrarii.
Pentru identificarea acestei suprafete si solutionarea obiectului actiunii respectiv granituirea proprietatilor partilor, instantele, pe parcursul desfasurarii judecatii, au administrat proba cu expertiza, fiind puse in discutia partilor mai multe expertize.
Astfel, o prima expertiza a fost cea efectuata de expertul F.I. din 08.03.2004, care a concluzionat ca imobilul reclamantei nu se identifica cu piata publica din municipiul Harghita, care este cuprinsa in C.F. nr. 8000 si asupra careia s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate in favoarea S.C. R.G. S.A.
Din acest raport de expertiza se desprinde in mod clar concluzia ca, in situatia in care fiecare din proprietarii terenurilor invecinate cu al reclamantei ar respecta intocmai suprafetele detinute, nu s-ar pune problema vreunei suprapuneri de terenuri.
Masurand terenurile conform actelor de proprietate, experta stabileste linia despartitoare dintre terenurile partilor conform suprafetelor inscrise in aceste acte.
Intreg recursul declarat de reclamanta S.C. P.C.C. P. S.R.L. se intemeiaza pe obiectiunile la expertiza mai sus mentionata, sustinandu-se ca in cauza instantele trebuiau sa tina seama, in solutionarea litigiului, de celelalte expertize intocmite de expertii S.G., I.A. si de expertul ce a intocmit expertiza extrajudiciara - S.E.
Din examinarea celor doua expertize judiciare - intocmite de S.G. si I.A. - rezulta ca ambele au pornit, in identificarea terenurilor de la schita de plan intocmita de expertul A.P.G., schita luata in considerare la pronuntarea Sentintei civile nr. 161/1991 a Judecatoriei Toplita. Prin aceasta sentinta s-a recunoscut dreptul de proprietate, efect al uzucapiunii in favoarea sotilor P., de la care a cumparat ulterior reclamanta.
Asa cum in mod corect au retinut si instantele de fond si de apel, in aceste conditii expertizele invocate in recurs nu pot fi luate in considerare dat fiind ca schita intocmita de A.P. a fost una extrajudiciara, mai mult, nu a fost intocmita in baza unor masuratori si constatari la fata locului. In plus, conform declaratiei acestui expert, schita sa se referea la un teren fara constructii si nu privea piata agroalimentara a municipiului. Ca terenul dobandit de reclamanta nici nu putea fi unul cu constructii atata timp cat nici sotii P., carora li s-a recunoscut dreptul de proprietate, nu putea uzucapa un teren cu constructii. Aceasta pentru ca s-a sustinut ca sotii P. au folosit neintrerupt si netulburati suprafata de teren dar pe aceasta suprafata se afla piata agroalimentara a municipiului. Este evident ca in aceste conditii nu se poate retine o posesie neintrerupta. Ori, in conditiile in care s-a pronuntat Sentinta civila nr. 161/1991, ramasa definitiva si irevocabila, este evident ca, conditiile uzucapiunii nu puteau fi analizate decat in raport cu un teren folosit in exclusivitate de sotii P.
Prin recursul declarat, reclamanta solicita a se tine seama de faptul ca expertul S.G. a indicat faptul ca suprafata detinuta in plus de S. S. este de fapt aria de protectie a raului Mures. Aceasta sustinere nu poate fi insa retinuta dat fiind ca din expertiza invocata rezulta ca acestea sunt doar sustinerile lui S.S.
Ori, asa cum in mod corect s-a retinut prin decizia atacata, ca din coroborarea intregului material probator administrat in cauza rezulta ca parerea expertului F.I. este cea corecta.
De altfel, este nerelevant daca in cauza sunt incidente prevederile Legii nr. 107/1996, atata timp cat din probele administrate in cauza rezulta ca terenurile reclamantei si cel al paratului M.T. nu sunt limitrofe, fiind despartite de calea ferata.
In consecinta, retinand ca in cauza Decizia nr. 15/04.02.2009 a Tribunalului Harghita este legala si temeinica, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. P.C.C. P. S.R.L.