Sustragerea de la recoltarea probelor biologice. Elemente constitutive
- O.U.G. nr. 195/2002R, art. 87 alin. 5
Sub aspectul laturii obiective a infractiunii incriminate de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002R, nu are nicio relevanta faptul ca inculpatul a consumat bauturi alcoolice inainte sau dupa ce a produs evenimentul rutier si nici ca, in momentul in care a fost invitat sa se supuna recoltarii probelor biologice, inculpatul nu mai rula pe drumurile publice, in conditiile in care circulase cu autoturismul imediat inaintea accidentului, ci doar faptul ca inculpatul a refuzat in mod categoric sa fie testat de catre organele de politie si sa i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit in cauza in mod neechivoc. Prin sentinta penala nr.50/30.03.2012 pronuntata de Judecatoria Ludus in baza art. 345 alin. 1 si alin. 3 raportat la art. 11 punctul 2 lit. "a" C. proc. pen. coroborat cu art. 10 lit. "d" C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.I., de sub acuza comiterii infractiunii de "refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei" fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din O. U. G. nr. 185 /2002, republicata, pentru considerentul ca, "faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii", respectiv situatia premisa a elementului material.
S-a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. proc. pen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Ludus din data de 26 octombrie 2011, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului B.I., sub aspectul comiterii infractiunii de "refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei", fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 185/2002, republicata.
In fapt, s-a retinut ca la data de 10.08.2011, in jurul orelor 16,00, inculpatul B.I. fiind in stare de ebrietate, ca urmare a faptului ca a consumat anterior bauturi alcoolice la un bar din satul Ranta, a condus autoturismul marca "Dacia" pe drumurile publice, iar la un moment dat, in timp ce circula DJ 117 de pe raza comunei Bogata, a pierdut controlul directiei si a intrat cu autoturismul intr-un sant.
La fata locului a sosit un echipaj al politiei rutiere care, urmare a faptului ca inculpatul emana vapori de alcool, au incercat sa il testeze cu aparatul marca Drager Alcotest, insa acesta a refuzat.
Apoi, organele de politie l-au condus pe inculpat la Spitalul Ludus, pentru a i se recolta probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, insa acesta a refuzat categoric sa se supuna prelevarii de probe de sange.
Fapta inculpatului a fost dovedita cu urmatoarele mijloace de proba: procesul verbal de constatare a infractiunii; buletinul de examinare clinica; procesul-verbal din care a rezultat ca inculpatul a refuzat sa i se recolteze probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei; comunicare adresata inculpatului emisa de Politia Ludus; copii ale certificatului de inmatriculare a autoturismului, autorizatiei de reparatie si CI a inculpatului; declaratiile martorilor P.I., C.G. si M.D.; declaratiile inculpatului de recunoastere a comiterii faptei.
In drept, fapta inculpatului B.I., de a refuza in data de 10.08.2011, sa se supuna testarii cu aparatul Drager Alcotest si recoltarii de probe de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, dupa ce a condus autoturismul marca "Dacia" pe drumurile publice in stare de ebrietate, s-a apreciat ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002, republicata.
S-a retinut ca inculpatul B.I. a absolvit scoala tehnica, este pensionar si nu poseda antecedente penale, iar pe parcursul urmaririi penale, inculpatul a recunoscut si regretat comiterea faptei.
In faza cercetarii judecatoresti s-a dispus desemnarea unui aparator din oficiu pentru inculpat.
La primul termen de judecata, inculpatul s-a prezentat asistat fiind de aparatorul sau ales, avocat M.L., din cadrul Baroului de Avocati Mures, astfel ca, in temeiul prevederilor art. 171 alin. 5 din C. proc. pen., instanta a constatat ca a incetat delegatia aparatorului desemnat din oficiu, avocat I.F.
La acelasi termen de judecata, inculpatul, prin aparator ales, a invocat exceptia neregularitatii actului de sesizare a instantei, sub aspectul nerespectarii art. 263 alin. 2 C. proc. pen., iar in urma deliberarii strict sub aspectul sesizat, instanta a respins exceptia invocata, retinand ca, din cuprinsul textului de lege invocat rezulta elementele ce trebuie retinute in cuprinsul rechizitoriului, si anume:
"Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea, masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere in judecata.
In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde urmeaza a fi citate."
In speta, s-a invocat, pe calea exceptiei neregularitatii actului de sesizare a instantei, nerespectarea dispozitiilor art. 263 alin. 2 C. proc. pen., dar raportat la pozitia procesuala a inculpatului B.I. reliefata in declaratiile sale de invinuit, prin care a recunoscut integral si fara rezerve fapta comisa si retinuta in sarcina sa, s-a apreciat de catre reprezentantul Parchetului de pe langa Judecatoria Ludus la momentul intocmirii rechizitoriului din cauza, ca nu se impunea citarea unor martori atata timp cat inculpatul a recunoscut comiterea faptei si martorii au fost audiati in faza de urmarire penala.
Pentru aceleasi considerente, instanta a apreciat ca, neindicarea numelor si adreselor martorilor audiati la urmarire penala in vederea prezentarii lor in instanta, nu ar atrage neregularitatea actului de sesizare, luand in considerare si faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 264 C. proc. pen., rechizitoriul contestat, ce constituie actul de sesizare a instantei de judecata a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului ierarhic superior si nu a fost infirmat, sens in care procurorul ierarhic care a efectuat verificarea l-a inaintat instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei.
La termenul de judecata din data de 26 ianuarie 2012, inculpatul, prin aparator ales, a invocat alte exceptii privind neregularitatea actului de sesizare, invocand: incalcarea prevederilor art. 332 alin. 2, teza finala C. proc. pen., referitoare la "prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator", raportat la art. 197 alin. 2 C. proc. pen., care prevede: "_sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, cand sunt obligatorii, potrivit legii", incalcarea prevederilor art. 70 alin. 3 C. proc. pen.: "Daca invinuitul consimte sa dea o declaratie organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce"; arata ca invinuitului i s-a luat o declaratie in data de 04.10.2011, insa prin rezolutia din data de 12.09.2011 s-a dispus inceperea urmaririi penale fata de acesta; de asemenea, arata ca la dosar nu exista declaratia scrisa personal de invinuit; incalcarea prevederilor art. 224 alin. 3 C. proc. pen.: "procesul verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba", ori astfel de proces-verbal nu a fost intocmit, iar prin notele de sedinta depuse pentru termenul din data de 16 februarie 2012 inculpatul a solicitat restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, invocand nerespectarea art. 6 alin. 5 C. proc. pen., care prevedea. "organele judiciare au obligatia sa incunostiinteze pe invinuit sau inculpat inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un aparator, consemnandu-se aceasta, in procesul verbal de ascultare si reiterand incalcarea prevederilor art. 70 alin. 3 C. proc. pen.".
In dezvoltarea motivelor de nelegalitate existente in faza de urmarire penala, s-a aratat ca, din cuprinsul dosarului de urmarire penala nu a reiesit faptul ca inainte de a i se lua inculpatului prima declaratie, organul de urmarire penala a intocmit procesul-verbal de ascultare, in care sa fi fost indicata invinuirea ce i se aducea inculpatului si nici dreptul acestuia de a fi asistat de catre un aparator.
In concret, s-a sustinut ca neindeplinirea de catre organul de urmarire penala a obligatiei prevazute de art. 6 alin. 5 C. proc. pen. si absenta de la dosarul de urmarire penala a procesului-verbal de ascultare, ar constitui motiv de restituire a dosarului pentru refacerea urmaririi penale.
S-a mai aratat ca nerespectarea acestei dispozitii a constitui o incalcare a obligatiei de a asigura inculpatului deplina exercitare a drepturilor procesuale.
Mai mult, s-a sustinut ca neindeplinirea obligatiei instituita de art. 6 alin. 5 nu poate fi motivata cu aceea ca inculpatul nu se gasea in situatiile prevazute de art. 171 alin. 2 C. proc. pen., intrucat s-a sustinut ca acele cazuri prevazute in textul de lege citat se referea la o alta obligatie a organului judiciar, si anume, aceea de a lua masuri pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului, daca acesta, nu are aparator ales.
De asemenea, s-a precizat ca obligatia instituita prin dispozitiile art. 6 alin. 5 C. proc. pen. nu poate fi considerata ca acoperita, prin respectarea de catre organul judiciar a dispozitiilor art. 70 alin. 2 din acelasi cod, intrucat s-a aratat ca, legiuitorul a instituit doua obligatii in sarcina organului de urmarire penala, prin doua texte de lege plasate in continutul unor articole si capitole diferite, si avand un scop si o finalitate diferita.
S-a mai aratat ca, in cauza, sunt incidente si prevederile art. 6 paragraful 3 lit. a si c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit carora: "3. Orice acuzat are, in special, dreptul:
a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei aduse impotriva sa:
b) sa se apere el insusi, sau sa fie asistat de un aparator ales de el_.."
Prin raportare la textul legal indicat, s-a apreciat ca in lipsa procesului-verbal de ascultare, inculpatul nu a cunoscut invinuirea ce i s-a adus si dreptul de a fi asistat de un aparator ales.
De altfel, s-a mai aratat ca si practica C.E.D.O. este constanta in a aprecia faptul ca, prin "punere sub acuzare", in sensul art. 6 par. 1 din C.E.D.O. se intelege: "comunicarea oficiala din partea autoritatii competente, a invinuirii de a fi savarsit o infractiune" (Hotararea Reinhardt si Slimane - Kaid impotriva Frantei, Hotararea Bursuc impotriva Romaniei), lucru ce nu a fost realizat de organele judiciare dat fiind ca inculpatului nu i s-a adus la cunostinta in mod legal invinuirea ce i s-a adus, si nici dreptul de a fi asistat de catre un aparator.
In acest sens, s-a invocat si Decizia penala nr. 2194/26.10.1993, a Curtii Supreme de Justitie.
Referitor la incalcarea dispozitiilor art. 70 alin. 3 C. proc. pen., s-a aratat ca la dosar nu exista o declaratie scrisa data in fata organului de urmarire penala, - fila 17 dosar de urmarire penala - declaratie invinuit din data de 04.10.2011.
Astfel, s-a apreciat ca neluarea declaratiei scrisa personal, conform art. 70 alin.3, constituie o incalcare in sensul prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 C. proc. pen. si, in consecinta, s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.
Prin Incheierea din data de 16 februarie 2012, instanta, in urma studierii dosarului de urmarire penala a respins exceptiile privind neregularitatea actului de sesizare a instantei, constatand faptul ca, la dosar la filele 17-23, existau declaratiile inculpatului B.I., date in fata organelor de politie, iar din cuprinsul acestora, a rezultat, in mod explicit, faptul ca, inculpatului i-au fost aduse la cunostinta, potrivit art. 70 alin. 2 C. proc. pen., respectiv dreptul de a avea un aparator si dreptul de a nu face nicio declaratie, iar inculpatul a declarat ca renunta la drepturile enumerate.
Referitor la incalcarea prevederilor art. 70 alin. 3 C. proc. pen. - declaratia scrisa personal - instanta a constatat existenta unor astfel de declaratii la filele 19-20 si 22-23.
Fata de cea de-a treia dispozitie legala invocata ca fiind nerespectata, respectiv prevederile art. 224 alin. 3 C. proc. pen., instanta a constatat ca la fila 26 dosar urmarire penala este atasat procesul-verbal a carei existenta se contesta.
Instanta a adus la cunostinta inculpatului noile prevederi din C. proc. pen. privind procedura simplificata a recunoasterii, prevazuta de art. 3201 C. proc. pen., acesta declarand ca nu este sa de acord sa fie judecat in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
In baza art. 1371 alin. 1 C. proc. pen., s-a adus la cunostinta inculpatului invinuirea ce i se aduce, respectiv comiterea infractiunii de "refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei", fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 185/2002, republicata si s-a luat act de faptul ca inculpatul B.I. a declarat ca doreste sa dea declaratie in fata instantei, sens in care, in conformitate cu dispozitiile art. 318 C. proc. pen., s-a procedat la identificarea inculpatului, in baza art. 322 C. proc. pen. s-a dat citire actului de sesizare al instantei, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Ludus, dupa care, in baza art. 323 C. proc. pen., s-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate de catre acesta fiind consemnate intr-un proces-verbal distinct, semnat si atasat la dosar.
Pe parcursul procesului au fost audiati martorii acuzei, numitii: C.G. si P.I. si martorul incuviintat inculpatului, numita M.A., declaratiile acestora fiind consemnate in scris si atasate la dosarul cauzei.
Pentru termenul din data de 30 martie 2012, inculpatul, prin aparator ales, a depus concluzii scrise, solicitand achitarea inculpatului, in temeiul art. 345 alin. 1 si 3, C. proc. pen., raportat la art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. d C. proc. pen., apreciind ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru a care a fost trimis in judecata, nefiind indeplinita situatia premisa a elementului material al infractiunii.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut urmatoarele aspecte:
In prezenta cauza nu a putut fi contestata calitatea de conducator auto a inculpatului, singurul aspect care determina inexistenta elementului material al infractiunii fiind determinat de faptul ca inculpatul nu se afla in trafic la momentul la care i s-a solicitat recoltarea probelor biologice.
Astfel, s-a constatat ca, din procesul verbal de constatare a infractiunii, intocmit la data de 10.08.2011, ora 17,00, a reiesit faptul ca, organul de urmarire penala s-a sesizat "din oficiu cu privire la faptul ca pe DJ autoturismul _era intrat cu partea din fata in santul de langa marginea drumului".
De asemenea, faptul ca inculpatul nu era antrenat in trafic la momentul opririi de catre organele de politie a reiesit si din rezolutia de incepere a urmaririi penale, din data de 12.09.2011, in care se s-a precizat ca la fata locului "langa autovehiculul marca Dacia, am gasit pe conducatorul auto".
Aceste mentiuni au demonstrat veridicitatea declaratiilor inculpatului date in fata instantei, in sensul ca atata timp cat s-a aflat la volanul autoturismului nu a consumat bauturi alcoolice, acestea fiind consumate dupa incidentul rutier in urma caruia autoturismul a alunecat in sant din pricina ploii (fiind foarte mult noroi la intrarea pe ulita unde locuieste), atunci cand inculpatul s-a deplasat la locuinta personala pentru a o suna pe sora sa, martora M.A., pentru a solicita sprijinul nepotilor la ridicarea masinii.
Inculpatul a mai precizat in declaratia sa ca, ulterior acestui moment, s-a deplasat la autoturism, unde ii astepta de nepotii sai, ocazie cu care au venit organele de politie si i s-a solicitat recoltarea de probe.
S-a mai retinut si faptul ca, intre momentul la care inculpatul B.I. a condus autoturismul ce a alunecat in sant si momentul sosirii organelor de politie, au trecut aproximativ 1h si 30 de min. - 2 ore, acest interval de timp fiind confirmat si de caracterul contradictoriu al orelor indicate in actele intocmite in cauza, precizandu-se ca, in rechizitoriu, s-a mentionat ora 16,00, in procesul verbal de constatare a infractiunii s-a mentionat ora 17,00, in Buletinul de examinare clinica la capitolul Momentul evenimentului rutier s-a mentionat ora 17,40, iar in procesul verbal de prelevare probe biologice s-a indicat prezentarea la unitatea medicala la ora 19,02.
Inculpatul a mai sustinut ca, la sosirea organelor de politie, i s-a solicitat sa scoata autovehiculul din sant, insa ar fi refuzat pe considerentul ca intre timp a consumat bauturi alcoolice si nu se putea urca la volan.
Fata de toate aceste aspecte, a rezultat ca, inculpatul la momentul invitarii de catre organele de politie de a se supune recoltarii probelor biologice sau utilizarii aparatului etilotest nu era antrenat in trafic si nici macar nu se afla la volanul autoturismului.
Cu privire la declaratiile olografe ale martorului asistent, s-a constatat ca acestea au fost luate anterior inceperii urmaririi penale, in etapa actelor premergatoare, iar martorul asistent P.I., a precizat ca a vazut momentul in care inculpatul discuta cu organele de politie, nefiind confirmat de catre acesta faptul ca s-ar fi aflat la volan la acel moment, sau anterior opririi de catre organele de politie.
Inculpatul B.I. a reiterat faptul ca, in cauza, nu a fost intocmit proces-verbal de consemnare a actelor premergatoare, potrivit art. 224 alin. 3 C. proc. pen., astfel incat a apreciat ca toate actele intocmite de organele de cercetare penala nu pot constitui mijloace materiale de proba, dar instanta fata de aceasta dispozitie legala invocata ca fiind nerespectata, respectiv prevederile art. 224 alin. 3 C. proc. pen., a constatat ca la fila 26 dosar urmarire penala era atasat procesul-verbal a carei existenta se contesta.
Din declaratia martorului C.G., audiat atat in faza de urmarire penala, cat si in fata instantei de judecata, a rezultat faptul ca, atat timp, cat s-a aflat cu inculpatul in masina, acesta nu a consumat bauturii alcoolice si nici nu a observat ca acesta sa fie sub influenta bauturilor alcoolice.
De asemenea, si declaratiile celorlalti martori audiati in cauza, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza judecatii, dupa rigorile procesual - penale, nu a indicat faptul ca inculpatul ar fi condus masina imediat anterior solicitarii de a se supune testarii aerului expirat si prezentarii in vederea recoltarii probelor.
In privinta sustinerilor reprezentantului Ministerului Public, in sensul ca inculpatul ar fi recunoscut savarsirea infractiunii, s-a aratat ca acestea nu corespund realitatii, intrucat in declaratia luata dupa inceperea urmaririi penale, inculpatul a aratat faptul ca, nu se face vinovat de savarsirea vreunei infractiuni.
In situatia in care instanta ar fi retinut aceste declaratii din faza actelor premergatoare ca probe in favoarea acuzarii, in absenta oricarei alte probe de vinovatie furnizata de acuzare, aceste declaratii nu au putut constitui unica proba care sa stea la baza unei solutii de condamnare (art. 69 C. proc. pen.).
Din practica judiciara in materie, s-a retinut, potrivit Deciziei nr. 224/R/25.05.20101 a Curtii de Apel Targu Mures, ca situatia premisa a elementului material al infractiunii incriminate de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, este aceea ca persoana care refuza, se impotriveste ori se sustrage recoltarii probelor biologice ori testarii aerului expirat, sa aiba calitatea de conducator auto si sa fie antrenat in trafic in momentul opririi si invitarii ei de catre autoritatile abilitate sa se supuna recoltarii unor asemenea probe, ori utilizarii aparatului etilotest.
In prezenta cauza, calitatea de conducator auto a inculpatului nu a fost contestata, aspectul asupra caruia acuzarea si inculpatul nu s-au pus de acord ar fi tocmai cel al conducerii autoturismului de catre cel din urma, in momentele imediat anterioare solicitarii sa se supuna testarii aerului expirat.
Declaratiile martorilor mentionati mai sus din cursul urmaririi penale si al judecatii, facute dupa rigorile procesual penale, nu l-au indicat pe inculpat ca ar fi condus masina anterior solicitarii de a se supune testarii aerului expirat. Totodata, aceleasi declaratii au demontat cele consemnate in procesul-verbal de constatare a faptei, intocmit de lucratorul politiei rutiere si au aruncat suspiciuni asupra veridicitatii acelor consemnari si nu au demonstrat ca inculpatul a condus autoturismul in care a fost depistat.
In absenta oricarei probe de vinovatie furnizata de acuzare, nimic din aceste declaratii nu au sustinut teza procurorului dupa care situatia premisa a infractiunii deduse judecatii era indeplinita in cauza. In contextul prezentat si in lipsa oricarei probe legal administrate care sa ar fi sustinut acuza, solutia la care judecatoria s-a putut opri in cauza a fost achitarea inculpatului in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. proc. pen. de sub acuza comiterii infractiunii de "refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei" fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr.185 /2002, republicata, pentru considerentul ca "faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii", respectiv situatia premisa a elementului material.
Impotriva acestei hotarari, in termenul legal prev. de art.38515 alin. 3 C. proc. pen., a declarat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Ludus, care solicita, admiterea recursului, casarea hotararii atacate, si in rejudecare condamnarea inculpatului pentru infractiunea dedusa judecatii.
In motivarea recursului, parchetul arata ca solutia de achitare a instantei este netemeinica si nelegala, intrucat s-a facut o interpretare eronata a probelor de la dosar, dandu-se eficienta doar declaratiilor inculpatului.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs si din oficiu, in conformitate cu disp. art.3856 alin.3 C. proc. pen., Curtea a apreciat ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art .87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002, constand in acea ca, la data de 10.08.2011, in jurul orelor 16:00, fiind in stare de ebrietate a condus autoturismul marca Dacia pe drumurile publice, iar la un moment dat pe raza comunei Bogata, a pierdut controlul directiei si a intrat intr-un sant, la sosirea echipajului politiei rutiere a refuzat sa fie testat cu aparatul Drager Alcotest, iar la Spitalul Ludus a refuzat sa se supuna recoltarii probelor biologice.
Prima instanta, a dispus achitarea inculpatului pentru ca nu s-a dovedit ca inculpatul a condus autoturismul anterior solicitarii testarii de catre organele de politie, iar din probele administrate rezulta ca inculpatul nu a consumat bauturi alcoolice cat s-a aflat la volanul autoturismului, ci dupa ce s-a produs incidentul rutier.
Curtea nu poate retine acest punct de vedere.
Din declaratiile date de inculpat in cursul urmaririi penale si in cursul judecatii rezulta in mod neechivoc ca inculpatul a fost cel care a condus autoturismul implicat in incident si nu o alta persoana.
Acest lucru rezulta fara niciun dubiu si din declaratiile martorilor M.D. si C.G.
Asadar, faptul ca inculpatul a condus autoturismul implicat in incident, care a intrat in santul de langa marginea drumului ce face legatura intre DN 15E60 si localitatea Ranta, rezulta fara niciun dubiu din probele administrate, inclusiv din declaratiile inculpatului, astfel ca sub acest aspect nu poate exista nicio discutie.
De asemenea, din procesul-verbal de constatare, buletinul de examinare clinica si actele insotitoare acestuia, precum si din procesul-verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, rezulta in mod clar ca inculpatul s-a sustras de la testarea cu aparatul alcooltest si de la recoltarea probelor biologice dupa ce a fost condus la Spitalul din orasul Ludus.
Prin urmare, fapta inculpatului care in data de 18.08.2011 a refuzat sa se supuna testarii cu aparatul Drager Alcotest si a recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei, la Spitalul din orasul Ludus, dupa ce a condus autoturismul marca Dacia pe drumurile publice, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002.
Sub aspectul laturii obiective a infractiunii pentru care inculpatul a fost dedus judecatii nu are nicio relevanta faptul ca el a consumat bauturi alcoolice inainte sau dupa ce a produs evenimentul rutier, ci doar faptul ca inculpatul a refuzat in mod categoric sa fie testat de catre organele de politie si sa i se recolteze probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei, lucru care a fost dovedit in cauza in mod neechivoc.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen., de faptul ca inculpatul nu are antecedente penale si de faptul ca in cursul urmaririi penale a recunoscut comiterea faptei, astfel ca, urmeaza sa stabilim o pedeapsa orientata inspre minimum special, respectiv 2 ani inchisoare.
Curtea, apreciaza ca nu se impune retinerea de circumstante atenuante, intrucat in cursul judecatii cauzei, atat in prima instanta cat si in recurs, a adoptat o pozitie de nerecunoastere a faptelor, incercand sa prezinte o alta stare de fapt, contrar probelor administrate in cauza.
In privinta modalitatii de executare a pedepsei, instanta de recurs, avand in vedere scopul pedepsei reglementat de art. 52 C. pen., apreciaza ca in cauza scopul acesteia poate fi atins si prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei, in conditiile art. 81 - art. 83 C. pen..
Fata de considerentele expuse, Curtea, in baza art.38515 pct.2 lit. d C. proc. pen., urmeaza sa admita recursul Parchetul de pe langa Judecatoria Ludus, sa caseze integral hotararea judecatoreasca criticata si, pe cale de consecinta:
In baza disp. art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2002 republicata, urmeaza sa-l condamne pe inculpatul B.I. la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de refuz de a se supune testarii aerului expirat si recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei.
De asemenea, in baza art. 71 C. pen., Curtea, urmeaza sa interzica inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de dispozitiile art.64 lit.a) teza a II-a si lit.b) C. pen..
Curtea, in baza art. 81, art. 82 C. pen., urmeaza sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata, prin prezenta, pe durata unui termen de incercare de 4 ani (2 ani + 2 ani) si in baza art. 83 C. pen., ce reglementeaza revocarea suspendarii conditionate, va atrage atentia inculpatului sa respecte aceste prevederi.
Instanta de recurs, conform art. 71 alin. 5 C. pen., urmeaza sa dispuna ca pe durata termenului de incercare stabilit prin prezenta, sa se suspende si executarea pedepsei accesorii - cea a interzicerii exercitarii drepturilor prev. de art.64 lit.a) teza a II-a si lit.b) C. pen. - stabilite prin aceasta decizie.
In baza art.191 alin.1 C. proc. pen. urmeaza sa oblige inculpatul sa achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare, aferente solutionarii cauzei, la prim grad jurisdictional, suma de 400 lei.
In baza art.192 alin.3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare in recurs vor ramane in sarcina statului.