Apel. Desfiintarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Solutia instantei de recurs dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010.
C. pr. pen., art. 379 pct. 2 lit. b
Legea nr. 202/2010, art. XXIV
Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, care tine de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra parcurgerii obligatorii de catre o cauza penala a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desfiintare si de casare cu trimitere spre rejudecare, lasand posibilitatea instantei de control judiciar intr-un numar insemnat de situatii, sa rejudece ea insasi pricina si sa restabileasca legalitatea incalcata in judecata anterioara.
Nesolutionarea fondului cauzei sau necitarea unei parti, in conditiile in care acea parte nu a formulat apel si apelul declarat de procuror nu se refera la situatia acesteia, sunt excluse din categoria cauzelor de desfiintare cu trimitere. Prin sentinta penala nr. 170/16 martie 2010, Judecatoria Reghin:
- in temeiul art. 11 pct. 2 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul G. de comiterea infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 37 din Legea 90/1996.
- in temeiul art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal, l-a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 6 luni inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
- in temeiul art. 81 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de 2 ani si 6 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art. 82 alin. 1 Cod penal si alcatuit din durata pedepsei aplicate la care s-a adaugat intervalul de timp de 2 ani prevazut de lege.
- in temeiul art. 359 Cod procedura penala, i-a atras atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, a caror nerespectare atrage revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
- a constatat ca SC "A.R. A.R.D.A.F." SA are calitatea de asigurator.
-in baza art. 346 alin. 1 Cod procedura penala, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedura penala, raportat la art. 998-999 si art.1000 alin. 3 Cod civil, a admis in parte actiunea civila formulata de partea civila V.S. si l-a obligat pe inculpatul G.V. in solidar cu partea responsabila civilmente SC C.C.C.F. Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj Napoca - prin lichidator H&B.I. Cluj Napoca sa-i plateasca partii civile suma de 639,04 daune civile si suma de 50.000 lei daune morale.
- in baza art. 346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedura penala raportat la art. 998, 999 si 1000 alin. 3 Cod civil, a respins celelalte pretentii civile formulate de partea civila in cauza.
- in temeiul art. 191 alin. 1, 3 Cod procedura penala, l-a obligat pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in cuantum total de 280 lei.
Prin incheierea din 5 mai 2008, Judecatoria Reghin, in urma discutiilor contradictorii purtate intre reprezentantul Ministerului Public si parti, a stabilit ca, in cauza calitate de parte responsabila civilmente o are SC C.C.C.F. Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj Napoca, iar nu S.C. T.C. S.R.L. si S.C. A.T. S.R.L.
Impotriva acestei hotarari, au declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin, inculpatul G. V. si partea vatamata/civila V.S.
Prin Decizia penala nr. 170/A/19 mai 2011, Tribunalul Mures:
- in temeiul art. 379 pct.2 lit. b Cod procedura penala, a admis apelurile declarate de Parchetul de de langa Judecatoria Reghin, inculpatul G. V. si partea civila V.S., impotriva Sentintei penale nr. 170 din data de 16 martie 2010, pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr. 577/289/2007 si, in consecinta:
- a desfiintat integral hotararea apelata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instante, respectiv Judecatoriei Reghin, ultimul act procedural valabil fiind incheierea de sedinta din data de 17 martie 2008.
- a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, tribunalul a retinut ca, in legatura cu latura penala, dar si civila a cauzei, motivul de nelegalitate invocat de aparatorul ales al inculpatului, relativ la solutionarea cauzei in lipsa unei parti a carei introducere in cauza a solicitat-o, este intemeiat.
Asa cum rezulta din continutul actului de inculpare, din probele cauzei, in speta contractul de munca al inculpatului, precum si contractele de inchiriere a autobasculantei al carei sofer era inculpatul la data producerii accidentului, rezulta fara dubiu ca inculpatul era angajatul SC "A.T." SRL Baia Mare, in calitate de sofer, precum si aspectul conform caruia aceasta societate era cea care era responsabila de realizarea instructajului de protectie a muncii.
De asemenea, din cuprinsul acelorasi contracte, rezulta ca proprietarul autobasculantei respective - SC "A.T." SRL Baia Mare, al carei conducator auto era inculpatul, a inchiriat basculanta catre SC "T.C." SRL Barinta care, la randul sau, a subinchiriat-o catre SC C.C.C.F. SA Bucuresti Filiala Drumuri si Poduri Cluj Napoca. Asadar, este indubitabil ca obiectul acestor contracte succesive de inchiriere l-a constituit doar basculanta, in conditiile in care inculpatul - conducatorul auto al acesteia - a ramas in continuare in raportul de munca initial, cel cu SC "A.T." SRL Baia Mare.
Acest aspect a fost mentionat si in procesul-verbal de cercetare a accidentului de munca, incheiat la data de 22 februarie 2006 de catre ITM Mures.
In atare context, la data de 6 noiembrie 2007, SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj Napoca cea care fusese mentionata in rechizitoriu drept parte responsabila civilmente, invoca aceasta lipsa a calitatii procesuale pasive si invedereaza primei instante ca inculpatul nu era angajatul sau, ci era intr-o alta relatie contractuala de munca, sens in care la termenul de judecata din data de 19 noiembrie 2007 reprezentantul Ministerului Public si aparatorul ales al inculpatului solicita introducerea in cauza, in calitate de partea responsabila civilmente a angajatorului inculpatului, respectiv a SC "A.T." SRL Baia Mare.
De asemenea, partea responsabila civilmente SC "A.T." SRL Baia Mare a depus la dosar note de sedinta, precum si actele doveditoare ale societatii, inclusiv dovada asigurarii autobasculantei, invocand lipsa ei de raspundere civila delictuala, in conditiile in care la momentul producerii accidentului, activitatea autorului faptei era indrumata, supravegheata si controlata de o alta unitate, respectiv de SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj.
Luand in considerare aceste aparari ale angajatorului, prima instanta a dispus, la termenul de judecata din data de 5 mai 2008, scoaterea din cauza a acestei societati, constatand ca nu SC "A.T." SRL Baia Mare - cea la care era angajat inculpatul, are calitatea de partea responsabila civilmente, ci SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj - cea la care inculpatul presta efectiv, munca in calitate de conducator auto al autobasculantei, iar sentinta pronuntata in cauza a consfiintit, practic, aceasta calitate de partea responsabila civilmente a SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj.
In opinia instantei de control judiciar, desi intre partile amintite au intervenit acele contracte de inchiriere a autobasculantei, totusi SC "A.T." SRL Baia Mare nu a pierdut paza juridica a bunului, sens in care, in mod evident, trebuia sa figureze in cauza ca parte responsabila civilmente. Discutiile care s-ar putea purta in speta, ar fi in ce masura, date fiind clauzele contractuale relative la obligativitatea instruirii periodice cu privire la cunoasterea si respectarea normelor de protectie a muncii, se poate retine ca in mod corect inculpatul a fost instruit din punct de vedere al protectiei muncii de catre angajator, precum si in ce masura aceasta obligatie putea face obiectul respectivelor clauze contractuale, respectiv daca odata cu inchirierea utilajului se transmitea si obligatia locatarului de a efectua acel instructaj de protectie a muncii. Aceasta, deoarece, pe de-o parte prima instanta a retinut ca angajatorul este cel care a efectuat instruirea la locul de munca referitoare la normele de protectie a muncii, instruire care este valabila (fiind astfel respectate obligatiile prepusului din acest punct de vedere), iar pe de alta parte a apreciat ca locatarul SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj are paza juridica a bunului si deci, raspunde din punct de vedere al delictului penal si civil comis de inculpatul G.V., in conditiile art. 1000 alin. 3 Cod civil.
In ceea ce priveste momentul introducerii acestei societati in cauza, cererea a fost formulata in conditiile procedurale, in faza judecatii in prima instanta, respectiv mai inainte de inceperea cercetarii judecatoresti.
In ceea ce priveste celelalte critici aduse de inculpat, referitoare la imprejurarea ca desi pe baza actelor din dosar, prima instanta a stabilit o culpa concurenta a inculpatului si a victimei, cu toate acestea instanta de fond nu a tinut cont nici la stabilirea pedepsei si nici la stabilirea despagubirilor, de aceasta culpa concurenta, precum si de partea civila referitoare la cuantumul daunelor materiale si morale, dar si aceea adusa de parchet referitoare la netemeinicia solutiei de achitare a inculpatului de sub acuza comiterii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 37 din Legea 90/1996, precum si al cuantumului prea bland al pedepsei la care a fost condamnat inculpatul pentru vatamare corporala din culpa, acestea nu vor fi analizate in prezentul apel, in conditiile in care solutia ce se impune este aceea de desfiintare cu trimitere spre rejudecare, in conditiile incidentei prevederilor art. 197 alin. 2 Cod procedura penala.
Procedand in acest fel, respectiv solutionand cauza in lipsa unei parti care, implicit nu a fost citata, instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, iar aceasta apreciere are la baza si urmatoarele argumente:
In analiza cailor de atac declarate, prin prisma particularitatilor prezentei pricinii, subliniem ca, in interpretarea expresiei “rezolvarea fondului cauzei" trebuie avuta in vedere nu numai derularea de acte de cercetare judecatoreasca (audieri de parti, de martori, rezolvarea unor exceptii etc.) ci si stabilirea in dispozitivul hotararii, in mod formal, a unei solutii dintre cele prevazute de lege.
Obligatoriu, “rezolvarea fondului cauzei" presupune, in acelasi timp si fixarea, anterior intrarii in cercetarea judecatoreasca, a cadrului procesual, cu determinarea exacta nu doar a obiectului judecatii ci si a numarului participantilor si calitatii lor procesuale, atat in latura penala, cat si in latura civila a pricinii, precum si motivarea expresa a solutiei, in deplina concordanta cu dispozitivul, prin expunerea unei stari de fapt clare, dedusa din analiza detaliata a probelor instrumentate si prin examinarea situatiei de drept specifice cauzei.
Numai in acest fel, rezolvarea cauzei este completa, exclude arbitrariul si corespunde dreptului partilor sa beneficieze de posibilitati reale, in deplina cunostinta de limitele judecatii, sa-si organizeze apararea si probatiunea atat in fata primei instante, cat si prin atacarea hotararii, aducandu-si argumente in fata instantei superioare, dar si dreptului instantei de al doilea grad sa efectueze un control eficient.
In aceeasi ordine de idei, omisiunea clarificarii aspectelor mentionate atrage practic o nesolutionare a fondului cauzei si impune o reluare a cursului judecatii in prima instanta, mai ales ca la acesta moment, dat fiind si specificul cauzei - o actiune unica, dar cu doua rezultate diferite si care fiecare in parte intrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni - nici instanta de control judiciar si nici apelantii nu sunt in masura sa precizeze in raport cu care din ei ca parte responsabila civilmente, prima instanta a pronuntat condamnarea inculpatului doar pentru infractiunea de vatamare corporala grava din culpa si a solutionat si latura civila a cauzei in acord cu prevederile art. 1000 alin. 3 Cod civil aspect cu care, in mod corelativ a admis si actiunile civile ale caror temei se regaseste in acelasi fapt ilicit care antreneaza si raspunderea penala si raspunderea civila delictuala.
Nesolutionarea de catre prima instanta a fondului cauzei - sub aspectul mentionat - nu poate fi acoperita in judecata in apel, intrucat ar priva pe procuror si pe parti de triplul grad de jurisdictie, ci numai prin reluarea primei etape de judecata in vederea pronuntarii unei rezolvari potrivit art. 345 Cod procedura penala si in concordanta cu art. 317 Cod procedura penala.
Dimpotriva, cu ocazia rejudecarii, prima instanta va stabili exact cadrul procesual fata de toate partile, precum si raportul de prepusenie al inculpatului in raport cu angajatorul si cu societatea pentru care efectiv presta munca, urmand a relua cauza exclusiv din acest punct de vedere de la momentul la care s-a pronuntat prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din data de 5 mai 2008, cand a dispus scoaterea din cauza a acestei societati, constatand ca nu SC "A.T." SRL Baia Mare - cea la care era angajat inculpatul, are calitatea de partea responsabila civilmente, ci SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj - cea la care inculpatul presta efectiv, munca in calitate de conducator auto al autobasculantei, iar sentinta pronuntata in cauza a consfintit, practic, aceasta calitate de partea responsabila civilmente a SC C.C.C.F. SA Bucuresti - Filiala Drumuri si Poduri Cluj, urmand apoi a da o solutie si celorlalte cereri invocate de apelanti.
Asadar, solutia de desfiintare cu trimitere spre rejudecare, a sentintei primei instante vizeaza intreaga cauza, neputandu-se dispune doar cu privire la una dintre cele doua acuze, in conditiile in care acuzatiile aduse inculpatului vizeaza comiterea - printr-o actiune unica - a celor doua fapte penale, una de vatamare corporala grava din culpa si una prevazuta si pedepsita de art. 37 din Legea 90/1996, fiind vorba de indivizibilitate, sens in care instanta de control judiciar urmeaza a admite toate apelurile in cauza.
Date fiind motivele care determina desfiintarea sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare in apelurile parchetului, inculpatului si al partii civile, instanta de control judiciar nu a analizat pe fond si nu a dat un raspuns la acest moment al procedurilor sustinerilor partilor in apel, pentru a nu sugera o eventuala solutionare a cauzei si pentru a nu influenta judecatorul de prim grad in hotararea data in rejudecare.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures.
In motivarea caii de atac, este criticata legalitatea hotararii tribunalului de admitere a apelului inculpatului, cu consecintele desfiintarii sentintei penale nr. 170/16 martie 2010 a Judecatoriei Reghin si trimiterii cauzei spre rejudecare in prim grad. In acest sens, motivul care a stat la baza solutiei pronuntate in apel nu putea fi relevat in calea de atac a inculpatului, intrucat acuzatul nu are vocatia sa ceara introducerea in proces a partii responsabile civilmente. Apoi, lipsa participarii in proces a persoanei cu vocatie de parte responsabila civilmente poate fi invocata de acea persoana sau de catre partea civila, nu de catre inculpat si, oricum, acceptand ca absenta respectiva provoaca vreo vatamare procesuala, aceasta vatamare poate fi inlaturata si altfel decat prin declararea nulitatii judecatii penale in prima instanta. In plus, instanta de apel nu s-a pronuntat asupra niciunui alt motiv cuprins in apelurile declarate, exceptand cel pentru care instanta de al doilea grad si-a fundamentat solutia.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 577/289/2007 al Tribunalului Mures si a dosarului cu acelasi numar al Judecatoriei Reghin, a motivelor invocate, a celor care trebuie luate in considerare din oficiu, a sustinerilor si concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale partilor, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
Recursul promovat de procuror impotriva acestei hotarari este fondat, iar aspectele pe care le vom dezvolta in continuare vor determina, in, in temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. pen., admiterea caii de atac, cu consecintele casarii integrale a deciziei recurate, a calificarii apelurilor promovate in cauza drept recursuri si a trimiterii cauzei la Curtea de Apel Tg.-Mures, in vederea rejudecarii recursurilor declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin, inculpatul G.V. si partea vatamata/civila V.S. impotriva sentintei penale nr. 170/16 martie 2010 a Judecatoriei Reghin, pentru urmatoarele considerente:
Necesitatea, rezultand din imperativele unui proces echitabil, care tine de solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, a schimbat considerabil optica legiuitorului roman asupra parcurgerii obligatorii de catre o cauza penala a unui triplu grad de jurisdictie. Astfel, prin Legea nr. 356/2006, au fost semnificativ reduse cauzele de desfiintare si de casare cu trimitere spre rejudecare, lasand posibilitatea instantei de control judiciar intr-un numar insemnat de situatii, sa rejudece ea insasi pricina si sa restabileasca legalitatea incalcata in judecata anterioara.
Nesolutionarea fondului cauzei este exclusa din categoria cauzelor de desfiintare cu trimitere.
In ceea ce priveste nelegala citare a unei parti, invocata in prezenta cauza, constatam ca, pana la termenul din 5 mai 2008, cand s-a stabilit cadrul procesual, S.C. A.T. S.R.L. Baia Mare a fost citata in cauza in calitate de parte responsabila civilmente, luand termenul in cunostinta. Prin urmare, societatea avea cunostinta de proces si a avut posibilitatea rezonabila sa-si exercite plenar drepturile apararii. Daca instanta de control ar fi ajuns la concluzia ca si aceasta societate este tinuta sa raspunda in solidar cu inculpatul la repararea prejudiciului alegat de partea civila, nimic nu o impiedica sa o citeze in al doilea grad si sa hotarasca si asupra situatiei ei in judecarea cailor de atac promovate de procuror, inculpat si partea vatamata/civila, in conditiile in care apelul devolueaza integral pricina, judecata in apel fiind o a doua judecata in fond. Astfel, constatarile facute de instanta de prim grad la termenul din 5 mai 2008, privind calitatea procesual pasiva a partii responsabile civilmente, nu intra nici ele in categoria cauzelor care justifica desfiintarea ori casarea cu trimitere.
In aceste circumstante, instanta de apel trebuia sa examineze in substanta motivele invocate de apelanti si sa le raspunda. Nu a procedat, insa, in acest fel, astfel ca nu s-a pronuntat asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului si, prin aceasta, a pronuntat o hotarare supusa cazului de casare prevazut de art. 3859 alin. 1 pct. 10 C. pr. pen., care atrage casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin Legea nr. 202/2010, privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, s-au modificat, printre altele, si dispozitiile Codul de procedura penala.
In concret, potrivit art. 361 alin. 1 lit. a C. pr. pen., nu pot fi atacate cu apel sentintele pronuntate de judecatorii.
Potrivit art. 3851 alin. 1 lit. a C. pr. pen., pot fi atacate cu recurs sentintele pronuntate de judecatorii. Cu alte cuvinte, in noul sistem al competentelor de solutionare a cailor de atac, toate hotararile pronuntate de judecatorii, vor fi supuse numai caii de atac a recursului, tribunalului i-a fost luata competenta de judecata in apel, iar potrivit art. 281 punctul 3 din Codul de procedura penala, modificat si acesta prin Legea nr. 202/2010, competenta sa solutioneze recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor date in competenta tribunalelor, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege, este curtea de apel.
In baza art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta sunt aplicabile. Acestea sunt dispozitiile tranzitorii aplicabile litigiului de fata, nu prevederile art. XXIV alin. 1 din Lege care vizeaza situatia tipica in care hotararea atacata a fost pronuntata anterior intrarii in vigoare a pricinii si nu a intervenit ulterior vreo solutie de desfiintare sau de casare cu trimitere spre rejudecare.
In considerarea acestor idei, prin prisma particularitatilor prezentei cauze, apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin, inculpatul G.V. si partea vatamata/civila V.S. impotriva sentintei penale nr. 170/16 martie 2010 a Judecatoriei Reghin trebuie tratate drept recursuri si vor fi rejudecate in substanta de catre Curtea de Apel Tg.-Mures, nu de catre Tribunalul Mures.
Nota (judecator Mihaela Vasiescu): Curtea de Apel Tg.-Mures nu a interpretat unitar dispozitiile tranzitorii cuprinse in art. XXIV din Legea nr. 202/2010, statuand, prin decizia penala nr. 619/R/12 octombrie 2011 ca, in urma casarii cu trimitere, apelurile trebuie rejudecate de tribunal.