Pentru a se aprecia asupra imposibilitatii realizarii unui plan de reorganizare si prin urmare, a necesitatii trecerii la procedura insolventei pe temeiul art. 107 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, nu se impune ca nerealizarea obiectivelor planului sa fie consecinta unei activitati culpabile a societatii debitoare ori a administratorului judiciar, aprecierea privind trecerea la procedura insolventei trebuind sa se intemeieze strict pe considerente de natura economica care sa justifice luarea masurii ca singura solutie valabila in vederea acoperirii pasivului raportat la imprejurarile cauzei.
Desi este adevarat ca nu se poate retine culpa exclusiva a debitoarei pentru nerealizarea planului de reorganizare in conditiile aprobate, care prin prevederea obtinerii resurselor necesare realizarii planului din vanzarea unor importante active a introdus astfel un important element aleatoriu in continutul acestuia, nu mai putin adevarat ca perpetuarea acestei incertitudini a vanzarii respectivelor bunuri in scopul obtinerii resurselor necesare realizarii planului nu poate continua, fiind in total dezacord cu scopul urmarit prin plan, acela al platii creditorilor in termenele prevazute prin acelasi plan de reorganizare. In lipsa indeplinirii acestui scop, cel al platii creantelor in termenele stabilite, planul de reorganizare nu mai are nicio ratiune, urmand a fi inlocuit cu urmatoarea procedura, legal prevazuta, aceea a falimentului.
Imposibilitatea vanzarii bunurilor stabilite prin plan in scopul obtinerii fondurilor necesare activitatii de reorganizare si plata creditorilor conform planului nu poate fi imputata nici administratorului judiciar al debitoarei tocmai datorita elementului aleatoriu reprezentat de eventualitatea vanzarii respectivelor bunuri, neputand fi la dispozitia acestuia, ci in functie de jocul pietei in domeniu.
Sectia a II-a civila - Decizia nr. 818/14 septembrie 2012
Prin Sentinta nr. 333/F/2012 pronuntata de judecatorul sindic in dosar nr. 4103/107/2007/a3 al Tribunalului Alba s-a respins cererea administratorului judiciar E.I. SPRL Hunedoara al debitoarei SC C. SA Sebes de deschidere impotriva acesteia a procedurii simplificate a insolventei.
Pentru a pronunta aceasta solutie judecatorul sindic a retinut ca prin Sentinta comerciala nr. 29/F/2011 judecatorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activitatii debitoarei, astfel ca aceasta trebuia sa faca plati catre creditori, conform programului de plati asumat prin planul de reorganizare.
Prin Sentinta comerciala nr. 572/F/2011 judecatorul sindic admis cererea formulata de administratorul judiciar la data de 06.07.2011, sens in care a dispus inceperea procedurii falimentului impotriva debitoarei SC C. SA.
Prin Decizia nr.1412/16.12.2011 a Curtii de Apel Alba Iulia, admitandu-se recursul debitoarei, a fost modificata aceasta din urma sentinta, fiind respinsa cererea administratorului judiciar si inlaturate masurile dispuse de judecatorul sindic prin sentinta atacata.
Instanta de recurs a retinut ca administratorul judiciar nu a facut dovada indeplinirii procedurii prevazute de art.106 alin.1 si 3 din legea insolventei, in sensul ca a convocat sedinta comitetului creditorilor si a adunarii creditorilor la doar trei luni de la confirmarea planului de reorganizare si fara a face vreun demers pentru realizarea acestui plan. In acelasi context, s-a retinut ca termenele pentru vanzarea unor active au fost depasite, administratorul judiciar nefacand dovada ca debitoarea l-a impiedicat sa ia masurile necesare confirmarii planului.
Dupa pronuntarea deciziei de catre instanta de recurs, administratorul judiciar a convocat pentru data de 13.02.2012 sedinta comitetului creditorilor, sedinta in care a fost aprobat raportul asupra situatiei financiare a debitoarei aferenta perioadei august-noiembrie 2011 si intrarea in faliment. La data de 01.03.2012, in cadrul adunarii creditorilor a fost prezentata decizia comitetului creditorilor cu privire la modalitatea de continuare a procedurii, decizia adunarii creditorilor fiind aceea de intrare in faliment a debitorului SC C. SA.
S-a inlaturat in acest context apararea in sensul ca propunerea de deschidere a procedurii simplificate este prematura, avand in vedere ca administratorul judiciar este obligat sa intocmeasca raportul trimestrial asupra situatiei financiare a debitorului in conformitate cu dispozitiile art. 106 din lege si sa faca propuneri in acest sens.
Tot astfel, avand in vedere ca la data de 02.03.2012, administratorul judiciar a formulat o noua propunere de intrare a debitoarei in faliment, s-a apreciat ca nu poate fi primita nici apararea ca in cauza opereaza autoritatea de lucru judecat, raportat la decizia nr.1412/2011, in conditiile in care instanta de recurs a analizat oportunitatea deschiderii procedurii simplificate, prin prisma cererii formulate la data de 06.07.2011. Cu toate acestea, s-a apreciat ca in cauza opereaza puterea de lucru judecat, considerentele avute in vedere de instanta de control judiciar neputand fi ignorate, cu atat mai mult cu cat a fost analizata o propunere de intrare in faliment si a stabilit ca aceasta nu poate fi admisa atata timp cat planul de reorganizare nu a fost respecta si din culpa administratorului judiciar, iar cata vreme nu s-au respectat toate masurile prevazute in plan nu se poate aprecia cu certitudine asupra pierderilor si cauzei acestora.
Desi s-a retinut ca fiind incontestabil faptul ca in prezent societatea debitoare lucreaza in pierdere, asa dupa cum rezulta din raportul depus pentru termenul din 14.02.2012, s-a retinut ca principalul motiv pentru care planul nu poate fi respectat este faptul ca nu s-a reusit valorificarea activelor societatii, fapt care nu poate fi imputabil debitoarei.
In raportul privind masurile intreprinse de administratorul judiciar anterior formularii propunerii de intrare in faliment s-a mai relevat imprejurarea ca a fost aprobata valorificarea fierului vechi de catre debitor societatii S.M.S., insa la data de 29.03.2012, administratorul special a emis o nota informativa in sensul ca, desi a fost preluat deseul metalic, plata pretului in cuantum de 182.709,30 lei nu a fost efectuata.
Avand in vedere ca, potrivit art. 103 alin. 1 din lege, in urma confirmarii unui plan debitorul isi conduce activitatea sub supravegherea administratorului judiciar, iar acesta a sustinut ca a aprobat valorificarea fierului vechi, tot administratorul judiciar era cel care trebuia sa se asigure ca pretul este achitat de cumparator anterior preluarii produselor achizitionate. Asa fiind, nu se poate retine culpa debitoarei pentru faptul ca in patrimoniul sau nu a intrat suma de 182709,3 lei, suma care, de altfel, este considerabila si care ar fi putut fi folosita pentru plata ratelor stabilite prin plan.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs creditorii B.I.R. SA Sucursala B. prin Agentia C.N., Directia Generala a Finantelor Publice A. si Societatea Profesionala E.I. SPRL Hunedoara in calitate de administrator judiciar al debitoarei, fiecare dintre acestia solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii administratorului judiciar de deschidere a procedurii falimentului debitoarei.
In motivarea recursurilor se invoca la unison pierderile masive din activitatea debitoarei, imposibilitatea acesteia de a-si acoperi cheltuielile curente, inclusiv obligatiile fata de bugetul de stat, care au ajuns la 1.993.435 lei in afara celor de 4.242.751 lei cuprinse in planul de reorganizare. Datoriile acumulate in perioada de la confirmarea planului de reorganizare si pana in prezent se ridica la 1.081.629,93 lei fata de diversi alti creditori, desi in aceasta perioada ar fi trebuit sa se distribuie, conform planului de reorganizare suma de 1.412.835 lei, distribuirile efectuate fiind nesemnificative.
Prin intampinare, debitoarea SC C. SA solicita respingerea recursurilor declarate, apreciind ca in cauza opereaza puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 1412/16.12.2011 a Curtii de Apel Alba Iulia in care s-a statuat in sensul ca planul de reorganizare nu poate fi respectat din culpa administratorului judiciar , care nu a reusit valorificarea activelor societatii, parte din planul de reorganizare, situatie ce se mentine si in prezent, dar care nu poate fi insa imputata societatii debitoare. Se impunea ca prin grija si cu diligentele administratorului judiciar sa se obtina in perioada de la confirmarea planului de reorganizare si pana in prezent 1.872.709,30 lei din vanzarea de fier vechi (98.400 lei), vanzarea in luna aprilie 2011 a imobilului gradinita si teren aferent situat in S., str. A.O., nr. 9 (450.000 lei), vanzarea in luna septembrie 2011 a imobilului statie de epurare (250.000 lei), vanzarea in luna decembrie 2011 a imobilelor din S., str. P., nr. 7, vanzari partiale (990.000 lei), aspecte asupra carora acesta nu s-a straduit.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Este incontestabil, asa dupa cum insusi judecatorul sindic retine, ca societatea debitoare, in legatura cu care s-a confirmat un plan de reorganizare prin Sentinta nr. 29/F/2011, inregistreaza pierderi considerabile din activitatea curenta, de la confirmarea planului si pana in prezent inregistrand o pierdere de 895.203 lei, datoriile acumulate in aceasta perioada fata de diversi creditori ridicandu-se la un cuantum de 1.081.629,93 lei, desi in aceasta perioada, potrivit raportului administratorului judiciar din 14.02.2012, ar fi trebuit sa distribuie, conform planului de reorganizare, suma de 1.412.835 lei, distribuirile efectuate fiind nesemnificative.
In aceste conditii, este evident ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de textul art. 107 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea nr. 85/2006 privind intrarea societatii debitoare in faliment, sens in care s-au pronuntat atat comitetul creditorilor, cat si adunarea creditorilor din data de 13.02.2012 si, respectiv 01.03.2012, acestia hotarand cu votul a 57,28 % pentru intrarea debitoarei in faliment.
In cauza sunt indeplinite inclusiv conditiile intrarii societatii in faliment pe teza I a aceluiasi articol, societatea debitoare nefacand dovada ca este in masura sa indeplineasca obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate prin planul de reorganizare, din acelasi raport al administratorului judiciar din data de 14.02.2012 si 24.04.2012 rezultand ca, din totalul de 1.412.835 lei prevazuti a fi distribuiti in aceasta perioada, prin plan s-au distribuit doar 60.621 lei catre BRD G.S.G. SA.
Desi este adevarat ca nu se poate retine culpa exclusiva a debitoarei pentru nerealizarea planului de reorganizare in conditiile aprobate, care prin prevederea obtinerii resurselor necesare realizarii planului din vanzarea unor importante active a introdus astfel un important element aleatoriu in continutul acestuia, nu mai putin adevarat ca perpetuarea acestei incertitudini a vanzarii respectivelor bunuri in scopul obtinerii resurselor necesare realizarii planului nu poate continua, fiind in total dezacord cu scopul urmarit prin plan, acela al platii creditorilor in termenele prevazute prin acelasi plan de reorganizare. In lipsa indeplinirii acestui scop, cel al platii creantelor in termenele stabilite, planul de reorganizare nu mai are nicio ratiune, urmand a fi inlocuit cu urmatoarea procedura, legal prevazuta, aceea a falimentului.
Imposibilitatea vanzarii bunurilor stabilite prin plan in scopul obtinerii fondurilor necesare activitatii de reorganizare si plata creditorilor conform planului nu poate fi imputata nici administratorului judiciar al debitoarei tocmai datorita elementului aleatoriu reprezentat de eventualitatea vanzarii respectivelor bunuri, neputand fi la dispozitia acestuia, ci in functie de jocul pietei in domeniu.
Cu toate acestea, chiar daca, asa dupa cum se poate observa, nu se poate retine vreo culpa in sarcina debitoarei ori a administratorului judiciar in neindeplinirea obiectivelor privind obtinerea veniturilor necesare din vanzarea activelor mentionate, situatie care a condus la nerespectarea graficelor de plata a creantelor aprobat prin plan, aceasta situatie nu poate fi suportata de catre creditori, acestia fiind in drept, potrivit dispozitiilor art. 107 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, sa incerce satisfacerea creantelor in cadrul procedurii falimentului, lucru pe care debitoarea nu il poate impiedica atunci cand, precum in speta, conditiile acestui text de lege sunt indeplinite.
Din acest punct de vedere este evident ca, in cauza, nu poate opera autoritatea de lucru judecat a Deciziei Curtii de Apel Alba Iulia nr. 1412/16.12.2011, prin care s-au constatat unele deficiente si s-au dat unele indrumari administratorului judiciar doar in limita atributiilor acestuia, posibil de executat, neputand fi considerata a avea efecte si asupra situatiei create de imposibilitatea vanzarii efective a bunurilor stabilite prin plan, fenomen pe care, asa cum s-a aratat mai sus, lichidatorul judiciar nu il poate influenta.
In aceste conditii, in care, fata de cele mentionate, in cauza sunt indeplinite ambele situatii avute in vedere de textul art. 107 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 pentru intrarea debitoarei SC C. SA Sebes in procedura falimentului, solutia judecatorului sindic prin care a fost respinsa o cerere in acest sens formulata de administratorul judiciar pe baza datelor si a informatiilor relevante se dovedeste nelegala si netemeinica, urmand a fi inlaturata prin admiterea recursurilor declarate in cauza si modificarea sentintei in sensul deschiderii procedurii falimentului impotriva debitoarei.
Dat fiind ca, potrivit legii, deschiderea procedurii falimentului, numirea lichidatorului judiciar si luarea celorlalte masuri aferente, sunt date in competenta judecatorului sindic, s-a dispus casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei in acest scop judecatorului sindic in considerarea de altfel a Deciziei nr. 5/04.04.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in interesul legii referitoare la aceasta chestiune.