Desfacerea casatoriei prin acordul partilor, partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei.
- Codul Familiei, art. 40
Instanta de recurs, nu este chemata in reanalizeze probele care au fost administrate in cauza pentru stabilirea starii de fapt, ci doar sa stabileasca daca instanta de fond si cea de apel, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, au procedat corect la administrarea probelor.
Faptul ca parata a sustinut ca pierderea numelui dobandit in timpul casatoriei i-ar cauza o vatamare in desfasurarea activitatii sale profesionale, respectiv de avocat, nu reprezinta un motiv temeinic, in intelesul art. 40 din vechiul Cod al familiei, ca ea sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie, deoarece in exercitarea profesiunea de avocat nu numele este elementul esential, ci calitatea activitatii sale. Prin cererea inregistrata la data de 27 ianuarie 2009 la Judecatoria Iasi, R.I. si R.N. au solicitat instantei sa dispuna desfacerea casatoriei prin acordul partilor, incuviintarea ca R.N. sa-si pastreze numele dobandit in timpul casatoriei, acela de R., precum si partajarea bunurilor dobandite in timpul casatoriei.
Solutionarea cererii a fost suspendata la data de 9 martie 2009, in temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila.
Cererea de desfacere a casatoriei a fost repusa pe rol la solicitarea reclamantului R.I., care, in acelasi timp a modificat-o, solicitand desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratei R.N., reluarea de catre parata a numelui avut anterior casatoriei, acela de C., partajarea bunurilor comune dobandite in timpul casatoriei si plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca partile s-au casatorit la data de 26 septembrie 1999 si, in timp, relatiile de familie s-au degradat progresiv, din motive ce tin de comportamentul si atitudinea paratei, mai exact datorita geloziei si reprosurilor nejustificate manifestate de parata. Aceasta atitudine, a subliniat reclamantul, a facut ca intre parti sa existe certuri, un climat tensionat ce a determinat, in cele din urma, degradarea raporturilor de familie.
In ceea ce priveste bunurile supuse partajarii, reclamantul a aratat ca in timpul casatoriei au fost dobandite urmatoarele bunuri comune : o casa de locuit si doua autoturisme, primul, marca Dacia 1310, si cel de-al doilea, marca Mercedes Benz.
Prin sentinta civila nr. 108 din 10 mai 2010, Judecatoria Iasi a admis cererea de divort asa cum a fost ea modificata si a dispus desfacerea casatoriei din culpa paratei, reluarea de catre parata a numelui de C. si disjungerea cererii de partaj de actiunea de divort.
In motivarea hotararii s-au aratat urmatoarele :
Partile s-au casatorit in anul 1999 si din casatorie nu au rezultat copii. Martorul audiat in cauza la cererea reclamantului a declarat ca parata este extrem de geloasa, are o fire impulsiva si provoaca deseori certuri in familie, adresandu-i reclamantului reprosuri nefundamentate.
Probele administrate in cauza au dovedit ca reclamantul nu are nici o vina in destramarea relatiilor de familie, ca nu are o relatie extraconjugala, asa cum a sustinut parata, ori ca nu si-ar fi dorit copii din relatia cu parata.
Din toamna anului 2009, sotii s-au separat in fapt si de atunci nu au mai reluat convietuirea, intre parti existand anterior o tentativa de divort.
Asadar, sunt intrunite conditiile prevazute de art. 37 si 38 din Codul familiei, iar in temeiul art. 40, parata isi va relua numele avut anterior casatoriei.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a declarat apel parata, solicitand prin memoriul de apel depus ulterior, desfiintarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare. In subsidiar, parata a solicitat admiterea apelului, desfiintarea hotararii atacate si retinerea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului.
La termenul de judecata din data de 20 aprilie 2011, vazand adresa emisa de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care se comunica faptul ca s-a dispus stramutarea judecarii apelului, Tribunalul Iasi a dispus scoaterea cauzei de pe rol si trimiterea acesteia Tribunalului Mures.
Dupa completarea probatoriului, Tribunalul Mures a respins apelul ca nefondat, prin decizia civila nr. 377 din 24 noiembrie 2011.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a retinut ca nu este intemeiata critica adusa hotararii Judecatoriei Iasi, referitoare la incalcarea de catre instanta a dreptului la aparare al paratei. Astfel, din cuprinsul dosarului rezulta ca dupa reluarea judecatii la solicitarea reclamantului, la termenul din 21 septembrie 2009, cauza a fost amanata din motive ce nu tin de cele doua parti, la termenul de judecata din 2 noiembrie 2009, cauza a fost amanata pentru neindeplinirea procedurii de citare, la termenul din 14 decembrie 2009, parata a solicitat amanarea judecarii cauzei pentru angajarea unui avocat, pentru ca mai apoi, la termenul din 4 ianuarie 2010, cauza sa fie amanata pentru ca a fost depusa intampinare, iar la termenul din 8 februarie 2010, cauza a fost amanata din nou la cererea paratei, care a invocat motive medicale. Parata a formulat o noua cerere de amanare la 15 februarie 2010, pe motiv ca nu se poate prezenta la instanta, iar la 29 martie 2010, partile au propus probe, insa la termenul urmator, parata a formulat din nou cerere de amanare pe motive medicale.
In mod corect instanta de fond a respins aceasta ultima cerere de amanare formulata de parata, care a invocat motive medicale, insa in justificarea cererii a depus inscrisuri vechi si, in concluzie, este evidenta intentia paratei de tergiversare a judecarii pricinii, ceea ce a dus la decaderea acesteia din dreptul de a mai propune probe.
Instanta de fond i-a dat paratei posibilitatea sa depuna inscrisuri la dosar, a incuviintat cererea acesteia de audiere a martorilor, insa aceasta proba nu a putut fi concretizata, deoarece parata a incercat temporizarea judecarii cauzei, formuland mai multe cereri de amanare.
In ceea ce priveste fondul cauzei, s-a apreciat ca starea de fapt a fost corect retinuta de instanta de fond, martorii audiati in apel au aratat ca informatiile le cunosc indirect, prin intermediul partilor si, in plus, nu au relevat aspecte noi.
Si impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, solicitand modificarea deciziei, invocand motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila.
In considerentele recursului s-au aratat urmatoarele :
In mod gresit instanta de apel a retinut ca martorii audiati in apel nu au relevat aspecte noi si ca acesti martori cunosc imprejurarile supuse dezbaterii doar din discutiile cu partile. In realitate, numai martora B.M.P. a relatat ca are informatii din discutia cu reclamantul, oricum, aceasta proba trebuie considerata pro cauza si, prin urmare, trebuie inlaturata de catre instanta. In acelasi timp, martora T.R. a declarat ca toate informatiile referitoare la relatiile dintre parti le-a obtinut din discutiile cu colegii de serviciu ai reclamantului si de la prietenii comuni ai partilor. Aceasta martora a aratat ca vinovat de destramarea relatiilor de familie este reclamantul, care are o relatie extraconjugala.
Toate sustinerile reclamantului referitoare la reaua-credinta a paratei, la incercarea acesteia de tergiversare a solutionarii cauzei nu reprezinta altceva decat o modalitate mascata de a ascunde faptul ca este singurul vinovat pentru vatamarea relatiilor de familie. Toate cererile pe care le-a facut parata nu au urmarit decat un singur scop, ca a tinut si tine in continuare la aceasta casatorie, determinata fiind de convingerile sociale, morale si religioase dobandite prin educatie.
Instanta de fond a procedat la o analiza superficiala a probelor, la dosarul cauzei fiind depuse inscrisuri care atesta, pe de o parte, preocuparile stiintifice, publicand lucrari de specialitate, precum si activitatea pe care o desfasoara in calitate de avocat, iar pe de alta parte, vatamarea pe care ar cauza-o schimbarea numelui dobandit in urma casatoriei. Potrivit art. 383 alin. 2 Cod civil, pentru motive temeinice, justificate de unul dintre soti, instanta poate sa incuviinteze ca sotii sa pastreze numele purtat in timpul casatoriei, asadar exista temei de drept pe care sa se intemeieze pastrarea numelui dobandit prin casatorie.
Parata este cunoscuta in mediul avocatial iesean sub numele profesional de R. si astfel notorietatea sa ar fi afectata prin schimbarea numelui dobandit prin casatorie si in baza caruia si-a construit cariera. Sub acest nume este cunoscuta atat de specialisti in domeniul juridic, cat si de justitiabili.
Reclamantul nu a formulat intampinare.
Verificand hotararea atacata, Curtea a constat ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente :
In fata instantei de fond, desi partile au avut posibilitatea sa propuna si sa sustina toate probele pe care au inteles sa le utilizeze in sustinerea pozitiei lor, in concret a fost audiata doar martora D.M.L.. In apel au fost administrate inca doua probe, pe care, insa, Tribunalul Mures, le-a apreciat ca nu au relevat aspecte noi, ambii martori luand cunostinta despre imprejurarile relatate din discutiile cu partile.
Curtea de Apel, ca instanta de recurs, nu este chemata in reanalizeze probele care au fost administrate in cauza pentru stabilirea starii de fapt, ci doar sa stabileasca daca instanta de fond si cea de apel, in limitele caracterului devolutiv al caii de atac, au procedat corect la administrarea probelor.
Asa cum s-a retinut deja in expunerea motivelor de fapt si de drept a hotararii din apel, in fata instantei de fond s-a administrat o singura proba, si anume audierea martorei D.M.L., pentru ca parata, desi la randul sau, a propus audierea unor martori, nu i-a prezentat si a preferat sa formuleze noi cerere de amanare, nedovedite.
In apel, tribunalul a completat probatoriul, audiind martora T.R., iar dupa stramutare, B.M.P., insa tribunalul a apreciat ca declaratiile acestora nu pot rasturna starea de fapt rezultata in urma audierii primului martor, in conditiile in care informatiile detinute de aceste din urma martore proveneau indirect, de la parti. Martora B.M.P. a relatat, in declaratia ei, ca a aflat despre necazurile din familia partilor de la reclamant, in timp ce martora T.R. isi incepea declaratia aratand ca nu a fost niciodata in casa partilor, iar despre relatiile extraconjugale ale reclamantului nu a aflat decat de la alte persoane.
Asadar, la stabilirea starii de fapt, instanta de apel a avut in vedere toate probele cu martori administrate in cauza, apreciind apoi circumstantial valoarea fiecarei probe in parte si statuand ca, intr-adevar, instanta de fond a retinut corect starea de fapt.
In ceea ce priveste cea de-a doua critica, Curtea a constat ca aceasta a fost facuta direct in recurs, desi inca la fondul cauzei, Judecatoria Iasi a dispus ca parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, asadar aceasta critica este formulata omisso medio, fara ca in apel parata sa critice in vreun fel aceasta dispozitie a instantei de fond. Pe de alta parte, nici argumentele aduse direct in recurs nu sunt fondate. Parata, intr-adevar, exercita profesiunea de avocat in Baroul Iasi, insa nu numele este elementul esential in exercitarea profesiei, ci calitatea activitatii sale. Parata a sustinut ca pierderea numelui de R., dobandit in timpul casatoriei i-ar cauza o vatamare in desfasurarea activitatii sale de avocat, insa, asa cum am aratat, aceasta nu reprezinta un motiv temeinic, in intelesul art. 40 din vechiul Cod al familiei, ca ea sa-si pastreze numele dobandit prin casatorie.
Pentru aceste considerente, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de parata.