Litigiu de munca. Contestatie formulata impotriva decizie de concediere
- Codul Muncii, art. 61 - 67, art. 76, art. 78
Postul pe care l-a ocupat reclamantul a fost desfiintat, motivul pentru care s-a produs acest lucru fiind de natura financiara. Faptul ca in statul de functii a protopopiatului au ramas alti angajati nu duce la concluzia ca desfiintarea locului de munca al reclamantului nu a avut o cauza serioasa.
Desfacerea contractului de munca al reclamantului a fost generata de o desfiintare efectiva a postului acestuia, iar cauza financiara invocata de parat este una serioasa.
Prin contestatia inregistrata la 17.01.2011 la Tribunalul Harghita, reclamantul P.L. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Protopopiatul Ciuc Superior, anularea deciziei de concediere nr. 443/22.12.2010 emisa de catre parata, obligarea paratei la reincadrarea sa in functia detinuta anterior actului de concediere, obligarea paratei la plata unor despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, si reactualizate de care a fost lipsit in urma concedierii si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a fost angajatul P.C.S.- Punct de lucru P.R.C. Lunca de Sus in functia de administrator, functie pe care a indeplinit-o pana la data desfacerii contractului de munca. De asemenea, reclamantul a aratat ca masura desfacerii contractului individual de munca are la baza considerente de ordin subiectiv, determinate de reaua vointa a reprezentantului P.C.S.si nu pe baza unor criterii obiective. De asemenea, reclamantul a aratat ca decizia contestata a fost emisa de o persoana fara capacitate procesuala.
In fine, reclamantul a aratat ca decizia atacata incalca prevederile art. 61 - 67, respectiv 76 si 78 Codul muncii.
Tribunalul Harghita, prin sentinta civila nr. 468/09.02.2012 a admis actiunea reclamantului, a dispus anularea deciziei de concediere, a obligat parata sa procedeze la reincadrarea reclamantului in functia detinuta anterior emiterii deciziei de concediere, a obligat parata sa plateasca reclamantului despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate de care a fost lipsit in urma concedierii. De asemenea, a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata.
In considerentele hotararii, Tribunalul Harghita a aratat urmatoarele :
Reclamantul a fost angajat la data de 01.08.2009 in cadrul P.C.S.- Punct de lucru P.R.C. Lunca de Sus, indeplinind functia de administrator.
La data de 22.12.2010, prin decizia nr. 443, angajatorul - paratul Protopopiatul Ciuc Superior a incetat contractul individual de munca al reclamantului, in temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, tinandu-se cont de hotararea Adunarii Generale a Consiliului Parohial din data de 28.11.2010, care viza desfiintarea unui loc de munca, pentru considerente de reorganizare si restructurare a personalului salariat.
Din continutul adresei nr. 190/01.09.2010, emisa de Protopopiatul Romano-Catolic Ciuc rezulta necesitatea reducerii personalului administrativ al P.R.C. Lunca de Sus, din motive de ordin financiar.
La data de 30.11.2010, reclamantului i s-a comunicat notificarea nr. 245/2010, prin care i se aducea la cunostinta ca P.R.C. Lunca de Sus se afla intr-un proces de reorganizare a activitatii, respectiv restructurarea postului de administrator, actul tinand loc si de preaviz.
Decizia de concediere a fost emisa in forma scrisa, fiind motivata in fapt si in drept, in continutul acesteia regasindu-se motivele care au determinat concedierea si durata preavizului.
Potrivit art. 65 alin. 2 Codul muncii, in raport cu probatoriul administrat in cauza, paratul nu a dovedit existenta in mod concret a necesitatii reducerii postului reclamantului, in contextul dificultatilor financiare invocate si nedovedite. Astfel, din cuprinsul statelor de personal rezulta ca, din totalul de 5 posturi de administrator a fost restructurat doar un singur post, acela ocupat de reclamant. Acest lucru poate duce la concluzia unei lipse de obiectivitate in aplicarea prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, in contextul in care sunt cunoscute si divergentele dintre reclamant si preotul paroh al P.R.C. Lunca de Sus.
Sunt sugestive in acest sens plangerea penala depusa de reclamant impotriva preotului paroh, precum si adresa nr. 28/13.10.2010, prin care i se cere reclamantului sa-si depuna demisia, in caz contrar, reclamantului urmand a i se desface disciplinar contractul de munca.
Impotriva acestei hotarari judecatoresti a formulat recurs paratul, solicitand modificarea hotararii atacate si respingerea pe fond a cererii reclamantului.
In considerentele recursului s-a aratat ca masura desfacerii contractului individual de munca al reclamantului a avut loc ca urmare a problemelor financiare pe care paratul le are. In luna august 2010, A.R.C. Alba Iulia a comunicat paratului faptul ca finantarea salariilor de catre Statul Roman va fi sistata incepand cu luna decembrie 2010, ceea ce impune restructurari si disponibilizari. Acesta este motivul pentru care paratul a luat masura desfacerii contractului de munca al reclamantului, in temeiul art. 65 Codul muncii, desi inca din luna septembrie, reclamantul a avut abateri disciplinare grave.
Instanta de fond a apreciat eronat ca nu s-a dovedit necesitatea reducerii postului reclamantului, desi s-au depus la fondul cauzei atat adresa Arhiepiscopiei Alba Iulia, cat si statul de functii, precum si adresa nr. 190/2010, din care rezulta problemele financiare cu care se confrunta paratul.
Niciodata, subliniaza paratul, nu s-a sustinut ca desfacerea contractului de munca ar fi avut drept cauza abateri disciplinare sau inaptitudini ale reclamantului, masura adoptata fata de acesta avand drept scop reducerea cheltuielilor.
Un alt aspect invocat de parat este acela ca reclamantul a beneficiat in urma desfacerii contractului individual de munca de masuri de protectie sociala, reglementate de Legea nr. 76/2002.
La recurs s-au atasat urmatoarele documente : adeverinta nr. 5017/2012 emisa de A.J.O.F.M. Harghita, adresa nr. 190/2010 emisa de Protopopiatul Ciuc, adeverinta nr. 257/2011 emisa de A.R.C. Alba Iulia, referatul de constatare si procesul-verbal incheiat de P.R.C. Lunca de Sus cu privire la activitatea reclamantului.
Verificand hotararea atacata, Curtea a constat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului reprezinta incetarea contractului individual de munca determinata de desfiintarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fara legatura cu persoana acestuia, desfiintarea locului de munca trebuind sa fie efectiva si sa aiba o cauza reala si serioasa.
Aceste dispozitii arata ca pentru a putea fi incidente trebuie indeplinite doua conditii, si anume o desfiintare reala a postului, care sa fie determinata de o cauza reala si serioasa.
Adeverinta nr. 257/2011, emisa de A.R.C. Alba Iulia dovedeste faptul ca postul pe care l-a ocupat reclamantul a fost desfiintat, motivul pentru care s-a produs acest lucru fiind de natura financiara.
Este adevarat ca din cele 5 posturi de administrator cuprinse in statul de personal al protopopiatului s-a desfiintat doar unul singur, dar aceasta nu poate duce in mod automat la concluzia ca desfiintarea postului s-a facut nu pe criterii obiective, generate de lipsa fondurilor, ci pe unul de natura subiectiva. In privinta cauzei ce a determinat aceasta desfiintare, A.R.C., adica forul superior si nicidecum protopopiatul ori parohia la care lucra reclamantul, a aratat ca motivele desfiintarii postului sunt de natura financiara. La randul sau, Protopopiatul Ciuc a comunicat, prin adresa nr. 190/2010 P.R.C. Lunca de Sus, unde lucra efectiv reclamantul, necesitatea reducerii personalului administrativ, datorita unor probleme grave financiare. Asadar, argumentatia reclamantului, cum ca desfacerea contractului de munca a fost determinata si promovata de jos in sus, urmare a conflictelor personale dintre preotul paroh si reclamant nu se sustin, pentru ca actele depuse la dosar dovedesc ca masura de desfacere a contractului de munca a fost generata de solicitarea forurilor superioare, adresata P.R.C. Lunca de Sus, de a restrange personalul.
Este adevarat ca, cel putin din documentele depuse de reclamant la dosar ar rezulta existenta unei situatii conflictuale intre reclamant si preotul paroh din Lunca de Sus, insa acest lucru nu poate duce automat la concluzia ca desfacerea contractului de munca a avut drept scop "pedepsirea" reclamantului pentru insubordonarea fata de preotul paroh.
Mai mult, nici chiar faptul ca in statul de functii a protopopiatului au ramas alti angajati nu duce la concluzia ca desfiintarea locului de munca al reclamantului nu a avut o cauza serioasa.
Paratul, in calitate de angajator, este cel care stabileste modul in care poate face ca activitatea din cadrul protopopiatului sa se desfasoare eficient si cu cheltuieli mai putine.
In concluzie, Curtea a constat ca desfacerea contractului de munca al reclamantului a fost generata de o desfiintare efectiva a postului acestuia, iar cauza financiara invocata de parat este una serioasa.
Pentru aceste motive, instanta a admis recursul si a modificat hotararea atacata, in sensul respingerii actiunii reclamantului.