Litigii de munca - drepturi salariale. Angajati ai institutiilor de cultura Prevederile O.G. nr. 21/2007, privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic, aprobata cu modificari prin Legea nr. 353/2007 (art. 151), au intrat in vigoare la data de 1 septembrie 2008.
H.G. nr. 1672/2008 este un act normativ cu putere inferioara O.G. nr. 21/2007 si Legii nr. 353/2007, astfel ca nu se poate aprecia ca prevederile art.151 din O.G. nr. 21/2007 modificata, ar fi intrat intrat in vigoare doar la data publicarii normelor metodologice.
Prin Sentinta civila nr.1064 din 30 mai 2011, pronuntata in dosarul nr.1241/102/2010, Tribunalul Mures a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, exceptia prematuritatii actiunii, invocata de paratul Ministerul Culturii si Patrimoniului National; a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, exceptia nulitatii capatului de cerere privind plata diferentelor de drepturi salariale si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Culturii si Patrimoniului National si a M.F.P.
De asemenea, a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantul V.G., in contradictoriu cu paratii Teatrul National Targu-Mures, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si M.F.P. si, in consecinta, a obligat in solidar paratii la plata in favoarea reclamantului a drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, si drepturile salariale efectiv incasate, pentru perioada 01.03.2007 - 31.08.2008, a obligat in solidar paratii la plata in favoarea reclamantului a drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza de 2.234 lei, si drepturile salariale efectiv incasate, pentru perioada 01.09.2008 - 31.12.2009, a obligat in solidar paratii la plata in favoarea reclamantului a drepturilor banesti reprezentand indemnizatia de conducere in cuantum de 15% din salariul de baza de 2.234 lei, pentru perioada 01.09.2008 - 31.12.2009 si a dispus ca sumele mai sus mentionate cuvenite reclamantului sa fie actualizate in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarei diferente salariale neacordate si pana la data executarii efective a hotararii.
Totodata, a obligat paratul Ministerului Culturii si Patrimoniului National, sa aloce fondurile necesare platii in favoarea reclamantului a drepturilor banesti mai sus mentionate si a obligat paratul M.F.P. sa includa in buget sumele necesare platii in favoarea reclamantului a drepturilor banesti mai sus mentionate si a cheltuielilor de judecata, respingand restul pretentiilor reclamantului.
De asemenea, a obligat paratii la plata in favoarea reclamantului a sumei de 297,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia nulitatii cererii privind plata diferentelor de drepturi salariale nu sunt intemeiate, deoarece atat cererea de chemare in judecata, cat si precizarile ulterioare cuprind motivele in fapt si in drept cu privire la pretentiile formulate, precum si pretuirea obiectului cererii (reclamantul depunand un calcul defalcat al drepturilor banesti solicitate), astfel ca au fost respectate rigorile art. 112 pct. 3 si 4 Cod procedura civila.
In ceea ce priveste exceptia prematuritatii actiunii, instanta a apreciat ca se impune respingerea acesteia, deoarece nici Codul muncii si nici Legea nr. 168/1999, nu prevad obligativitatea urmarii unei proceduri prealabile formularii unei actiuni in justitie, astfel incat, in lipsa unei reglementari legale in sensul amintit, prevazuta in legile speciale, procedura punerii in intarziere prin notificarea prealabila a paratilor, potrivit art. 1079 alin. 1 Cod civil, nu este incidenta in cauza.
Relativ la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, tribunalul a retinut ca reclamantul si-a redus catimea obiectului cererii la perioada martie 2007 si in continuare, astfel incat exceptia invocata de paratul de rand 1 si 2 cu privire la pretentiile aferente perioadei februarie 2007 a ramas fara obiect.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei invocata de paratul de rand 1 cu privire la pretentiile aferente perioadei martie-aprilie 2007, tribunalul a apreciat ca si aceasta este nefondata, deoarece paratul nu a facut dovada scadentei drepturilor salariale aferente lunii aprilie 2007, potrivit art. 287 din Codul muncii, astfel ca nu s-a implinit termenul de prescriptie prevazut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii.
Tribunalul a mai retinut ca paratul Ministerul Culturii si Patrimoniului National are legitimare procesuala pasiva, intrucat conform anexei 2, pct. 27 din H.G. 78/2005 republicata, mai apoi, conform anexei nr. 2, pct. 27 din H.G. nr. 9/2009 (care a abrogat H.G. nr. 78/2005) si, in continuare, conform anexei nr. 2, pct. 22 din H.G. nr. 90/2010 (care a abrogat H.G. nr. 9/2009), finantarea paratului Teatrul National Targu-Mures, institutie care functioneaza in subordinea, sub autoritatea Ministerului Culturii si Patrimoniului National, ori in coordonarea acestui minister, se realizeaza din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, iar potrivit art. 11, alin. 3 din fiecare dintre actele normative amintite, ministrul culturii si patrimoniului national este ordonator principal de credite.
De asemenea, prima instanta a apreciat ca si paratul M.F.P. are calitate procesuala pasiva, intrucat potrivit Legii nr. 500/2002, H.G. nr.208/2005, H.G. nr. 495/2007, H.G. nr. 386/2007 si H.G. nr. 34/2009, acesta coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregatirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie. Asadar, rolul M.F.P. este de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum si de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete. De asemenea, s-a mai retinut ca legitimarea procesuala a M.F.P. se justifica si prin dispozitiile art. 1 din O.G nr. 22/2002, aprobata prin Legea nr. 288/2002, potrivit carora executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizeaza din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Procedand in continuare la examinarea pe fond a actiunii, tribunalul a retinut - cu referire la pretentiile aferente perioadei 1 martie 2007 - 31 august 2008, ca potrivit art. 40 lit. d) din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, coeficientul de ierarhizare pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare (in care se incadreaza si reclamantul), este egal cu 2, si ca potrivit art. 1 din H.G. nr. 1507/2007, incepand cu data de 1 ianuarie 2008, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este de 500 lei lunar, iar incepand cu data de 1 iulie 2008, de 540 lei lunar, insa din statele de plata individuale depuse la dosar rezulta ca nivelul salariului reclamantului s-a situat sub limita minima prevazuta de actele normative mentionate doar in perioada 1 ianuarie 2008 - 31 august 2008.
In ceea ce priveste petitul referitor la stabilirea salariului de baza si acordarea diferentelor calculate raportat la acesta, pentru perioada 1 septembrie 2008 - 31 decembrie 2009, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. II alin. 1 din Legea nr. 353/2007, prevederile O.G. nr. 21/2007, astfel cum aceasta a fost modificata prin legea mentionata (in sensul introducerii art.151) - care reglementeaza salarizarea personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariului de baza in sistemul bugetar, au intrat in vigoare la data de 1 septembrie 2008, neputand fi primita apararea paratului de rand 1 - in sensul ca normele de aplicare a ordonantei mentionate fiind aprobate doar prin H.G. nr. 1672/10 decembrie 2008, prevederile celei dintai nu puteau fi aplicate mai devreme, tribunalul retinand sub acest ultim aspect ca H.G. nr.1672/2008 este un act normativ cu putere inferioara O.G. nr.21/2007.
De asemenea, instanta de fond a apreciat ca nu poate fi primita nici sustinerea aceluiasi parat - in sensul ca intrarea in vigoare a prevederilor O.G. nr.21/2007 a fost amanata prin O.U.G. nr.41/2009 privind unele masuri in domeniul salarizarii personalului din sectorul bugetar in perioada mai - decembrie 2009, astfel ca O.G. nr.21/2007 nu a fost niciodata aplicata, tribunalul retinand sub acest aspect ca din Expunerea de motive a O.U.G. nr.41/2009 rezulta ca prevederile acesteia se aplica doar acelor categorii de bugetari ale caror salarii se stabilesc in baza actelor normative expres si limitativ prevazute de art.1 din O.U.G. nr.41/2009, printre acestea neregasindu-se, insa si O.G. nr.21/2007.
Prin urmare, tribunalul a obligat, in solidar, paratii la plata in favoarea reclamantului a drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale cuvenite - calculate conform valorii unui salariu de baza de 2.234 lei, si drepturile salariale efectiv incasate in perioada 1 septembrie 2008 - 31 decembrie 2009.
S-a mai retinut ca potrivit prevederilor din anexa nr. 1 la O.G. nr. 21/2007 capitolul B lit.b, reclamantului i se mai cuvine o indemnizatie de conducere de 15% din salariul de baza de 2234 lei, avand in vedere functia sa de regizor culise sef sectie scena.
De asemenea, in baza art. 1082 si 1084 din Codul civil, coroborat cu art. 161 alin. 4 din Codul muncii, tribunalul a dispus ca sumele acordate reclamantului prin hotarare sa fie actualizate in functie de rata inflatiei, calculata de la data scadentei lunare a fiecarei diferente salariale neacordate si pana la data executarii efective a sentintei.
Totodata, avand in vedere faptul ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National este ordonator principal de credite, tinand seama si de prevederile H.G. nr.90/2010 (in vigoare la data promovarii actiunii si la data pronuntarii hotararii), a obligat acest parat sa aloce fondurile necesare platii in favoarea reclamantului a drepturilor banesti mai sus mentionate.
In fine, avand in vedere prevederile Legii nr.500/2002, ale H.G. nr. 34/2009 (in vigoare la data promovarii actiunii si la data pronuntarii hotararii), si ale art. 1 din O.G. nr.22/2002, aprobata prin Legea nr.288/2002, a obligat paratul M.F.P. sa includa in buget sumele necesare platii in favoarea reclamantului a drepturilor banesti mai sus mentionate si a cheltuielilor de judecata.
Cu privire la plata diferentelor salariale aferente sporului de vechime, tribunalul a retinut ca aceasta cerere este nefondata, deoarece prin admiterea petitului 1 al actiunii, referitor la stabilirea salariului de baza si obligarea paratilor la plata diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, si drepturile salariale efectiv incasate, pentru perioada 01.01.2008 - 31.08.2008, respectiv a diferentelor dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza de 2.129 lei, si drepturile salariale efectiv incasate, pentru perioada 01.09.2008 - 31.12.2009, s-a solutionat implicit si acest petit, acele diferente solicitate si acordate de instanta cuprinzand si sporul amintit.
Relativ la petitul privind obligarea paratilor Teatrul National Targu-Mures si Ministerul Culturii si Patrimoniului National la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica si a sporului de fidelitate, tribunalul a dispus respingerea acestuia, constatand ca in luna noiembrie s-a achitat reclamantului suma de 5470 lei cu titlu de sport de suprasolicitare neuropsihica si spor de fidelitate acordat retroactiv incepand cu data de 08.02.2006 in baza Sentintei civile nr.1060/2007 si a Sentintei civile nr.1061/2007 ale Tribunalului Mures, irevocabile prin Deciziile nr.102/R/30.01.2008 si nr.103/R/30.01.2008 ale Curtii de Apel Tg-Mures, sporurile prevazute in aceste hotarari fiind acordate si angajatilor paratei care nu au fost parti in cauzele mentionate, conform celor aratate de reprezentanta paratului de randul 1, fiind inscrisa in carnetul de munca al reclamantului acordarea acestor drepturi in baza Deciziei nr. 102/R/30.01.2008. Relativ la cererea de obligare a paratilor la plata diferentelor sporului de fidelitate ulterior lunii noiembrie 2007 (luna cand au fost achitate sumele acordate in baza Sentintei civile nr.1060/2007 si Sentintei civile nr.1061/2007 ale Tribunalului Mures, cum s-a aratat anterior), tribunalul a apreciat ca aceasta se impune a fi respinsa pentru aceleasi motive retinute cu ocazia analizarii cererii de obligarea a celor 3 parati la plata diferentelor de spor de vechime.
In privinta sporului de suprasolicitare neuropsihica ulterior lunii noiembrie 2007, tribunalul a constatat neintemeiate sustinerile reclamantului, in sensul ca nu i s-ar fi platit deloc acest spor .
S-a retinut din statele de plata, ca s-au acordat aceste sume reclamantului , in luna noiembrie 2007 fiindu-i achitata suma globala de 5470 lei, iar din decembrie 2007 fiind acordat lunar in procent de 15% din salariul de baza, conform deciziei nr. 102/R/30.01.2008. Salariul total al reclamantului majorat astfel si cu acest spor incepand cu luna noiembrie 2007 nu a mai suferit ulterior vreo diminuare.
Desi statele de plata nu sunt semnate de reclamant conform art. 163 din Codul muncii, instanta se intemeiaza pe acestea deoarece sunt confirmate de statele de plata individuale depuse la dosar, care nu au fost contestate de reclamant. Aceste state de plata individuale nu cuprind sume cu titlu de spor de suprasolicitare neuropsihica, insa sumele totale lunare brute si nete sunt identice cu cele din statele de plata.
In privinta diferentelor de spor de suprasolicitare neuropsihica aceste pretentii au fost respinse cu aceeasi motivare aratata cu ocazia analizarii cererii de obligarea a celor 3 parati la plata diferentelor de spor de vechime.
De asemenea, instanta a respins petitul 3 al actiunii, iar relativ la petitul privind constatarea nulitatii absolute a actului aditional la contractul individual de munca, a apreciat ca in cauza reclamantul nu a facut dovada unei amenintari psihice din partea angajatorului, in sensul invocat de reclamant (s-a invocat presiunea angajatorului, care ar fi sustinut ca nu i se vor achita drepturile salariale daca nu va semna actul).
Totodata, in baza art. 274 Cod procedura civila, a obligat paratii la plata in favoarea reclamantului a sumei de 297,50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial.
Impotriva hotararii anterior mentionate au declarat recurs reclamantul si paratii Teatrul National Targu-Mures, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si M.F.P., prin D.G.F.P. Mures.
Reclamantul a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii integrale a actiunii, asa cum aceasta a fost precizata pe parcursul procesului, apreciind hotararea in parte nelegala cu privire la respingerea cererii de stabilire a salariului de baza la 01.01.2010 la valoarea care rezulta potrivit Legii nr. 330/2009, avand ca premisa salariile de baza si sporurile acordate pentru luna decembrie 2009 si respingerea cererii privind constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr.4/2010 si a actului aditional din 01.01.2010.
Cu referire la admiterea exceptiei prematuritatii petitului privind constatarea nulitatii Deciziei nr.4/2010, pe considerentul neurmarii procedurii prealabile prevazute de Legea nr. 330/2009, reclamantul a aratat ca decizia mentionata a devenit implicit nelegala prin admiterea petitului privind stabilirea unui alt salariu de baza aferent lunii decembrie 2009.
In ceea ce priveste respingerea cererii de constatare a nulitatii actului aditional la contractul individual de munca, reclamantul a sustinut ca solutia primei instante este de asemenea nelegala, deoarece pe langa constrangerea psihica exercitata cu prilejul semnarii actului, a invocat si alte motive de nulitate absoluta, respectiv faptul ca acesta a fost semnat la data de 28 aprilie 2010, insa a fost executat cu incepere din luna ianuarie 2010, fiind incalcate, totodata, dispozitiile O.G. nr. 21/2007 si ale Legii nr. 330/2009.
Recursul reclamantului nu a fost motivat in drept, insa argumentele expuse in cuprinsul memoriului prin care a fost declarata calea de atac, permit incadrarea acesteia in motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
La randul sau, prin invocarea aceluiasi motiv de nelegalitate, paratul Teatrul National Tg.-Mures a solicitat modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul respingerii integrale a actiunii.
Prin intermediul memoriului de recurs s-a sustinut ca instanta de fond a acordat in mod gresit reclamantului drepturi salariale calculate potrivit O.G. nr.21/2007, aprobata si modificata prin Legea nr.353/2007, deoarece acest act normativ nu a intrat niciodata in vigoare, salarizarea personalului din unitatile teatrale fiind reglementata - in perioada de referinta aflata in litigiu, de prevederile O.G. nr.10/2008, a caror aplicare a fost prelungita succesiv (pana la aparitia Legii cadru nr. 330/2009), prin O.U.G. nr. 1/2009, O.U.G. nr. 31/2009 si O.U.G. nr. 41/2009.
In ceea ce priveste obligarea sa la plata in favoarea reclamantului a diferentei dintre drepturile salariale acordate si salariul minim brut pe tara garantat in plata pentru perioada 01.03.2007 - 31.08.2008, paratul a sustinut ca si aceasta dispozitie este nelegala, deoarece Teatrul National Targu Mures este o institutie publica de cultura, finantata in majoritate de la bugetul de stat, astfel ca, in conformitate cu prevederile art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare se stabileste prin lege speciala, neputand forma obiectul negocierilor colective, in intelesul Legii nr.130/1996. Prin urmare, in cauza nu sunt aplicabile nici prevederile Contractului Colectiv de Munca unic la nivel national, referitoare la salariul minim pentru personalul cu studii superioare.
Prin recursul declarat de paratul Ministerul Culturii si Patrimoniului National s-a solicitat, invocandu-se motivele prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerii actiunii reclamantului fata de acest parat, in principal pentru lipsa calitatii procesuale pasive, iar in subsidiar, mentinerea solutiei de admitere in parte a actiunii, in sensul acordarii diferentelor salariale solicitate doar incepand cu data de 10 decembrie 2008, cand a intrat in vigoare H.G. nr.1672 si pana la data de 31 decembrie 2009.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca nu se poate justifica retinerea in cauza a Ministerului Culturii si Patrimoniului National numai pe considerentul ca este ordonator principal de credite, avand in vedere si dispozitiile O.G. nr. 22/2002.
S-a mai aratat ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in domeniul culturii, nu poate fi asimilat cu statutul unui angajator in raport cu calitatea de salariat a reclamantului.
De asemenea, s-a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca exista solidaritate pasiva intre cei trei parati, creata pe baza subordonarii acestora si a modalitatii de finantare, avand in vedere ca Ministerul Culturii si Patrimoniului National nu se afla in raporturi contractuale de munca cu reclamantul.
Pe fondul cauzei, paratul recurent a aratat ca, in contextul in care H.G. nr. 1672/2008 cuprinde normele metodologice privind evaluarea personalului, in vederea stabilirii salariilor de baza, este eronata interpretarea primei instante, in sensul ca dispozitiile O.G. nr. 21/2007 se aplica incepand cu data de 1 septembrie 2008, in conditiile inexistentei la acea data a normelor metodologice mentionate.
In fine, paratul M.F.P. a solicitat, prin invocarea motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, modificarea sentintei atacate, in sensul respingerii actiunii fata de acesta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, aratand ca intre M.F.P. si reclamant nu exista raporturi juridice de munca.
De asemenea, recurentul a sustinut ca instanta de fond a ignorat dispozitiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit carora demersurile necesare in vederea asigurarii creditelor bugetare necesare platii drepturilor pretinse de reclamant, conform Legii nr.500/2002 revine ordonatorului principal de credite, respectiv ministrului culturii, avand in vedere ca in speta este vorba de drepturi de natura salariala.
Examinand recursurile deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Reclamantul este angajat la Teatrul National Targu Mures din data de 1 august 1984, in baza Contractului Individual de Munca nr. 36/1 august 1984, in functia de regizor tehnic-scena.
Curtea a constat ca in mod legal tribunalul a apreciat ca prevederile O.G. nr. 21/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr. 353/2007 (art. 151), au intrat in vigoare la data de 1 septembrie 2008.
Astfel, O.G. nr. 21/2007, privind institutiile si companiile de spectacole sau concerte, precum si desfasurarea activitatii de impresariat artistic, reglementeaza cadrul juridic al infiintarii, organizarii si functionarii institutiilor si companiilor de spectacole sau concerte, al desfasurarii activitatii acestora, precum si a activitatii de impresariat artistic, iar la art.15. alin. 1 din acest act normativ, se prevede ca activitatea personalului artistic si tehnic din cadrul institutiilor de spectacole sau concerte se normeaza potrivit fisei postului.
Aceasta Ordonanta a fost aprobata cu modificari prin Legea nr.353/2007, fiind introdus art.151, care a prevazut ca salariile de baza si indemnizatiile de conducere pentru personalul artistic, tehnic si administrativ de specialitate, prin derogare de la prevederile Legii nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, se stabilesc intre limitele din grila prevazuta in anexa. Evaluarea personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate in vederea stabilirii salariilor de baza se face conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor, iar la salariile de baza stabilite conform prevederilor alin. (1) se pot adauga premii, stimulente, precum si sporuri prevazute de lege sau in contractul colectiv de munca pe ramura, in limitele bugetului aprobat.
Art. II alin. (1) din Legea nr. 353/2007 a statuat ca dispozitiile art. 151 din O.G. nr. 21/2007, intra in vigoare si se aplica incepand cu data de 1 septembrie 2008, in mod esalonat, in conformitate cu prevederile cuprinse in normele metodologice elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor, potrivit dispozitiilor art. 322 din Ordonanta Guvernului nr. 21/2007.
De asemenea, potrivit art. 322 din O.G. nr. 21/2007, normele metodologice prevazute la art. 151 alin. 2 din aceeasi ordonanta, se elaboreaza de Ministerul Culturii si Cultelor si se aproba prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a legii de aprobare a respectivei ordonante.
Prin H.G. nr.1672/10 decembrie 2008 au fost aprobate Normele metodologice privind evaluarea personalului artistic, tehnic si administrativ de specialitate din institutiile de spectacole sau concerte, in vederea stabilirii salariilor de baza.
Argumentele paratilor, in sensul ca normele de aplicare a O.G. nr. 21/2007 au fost aprobate doar in 10 decembrie 2008, prin H.G. nr. 1672/2008 si ca, in atare situatie, pana la acest moment (10 decembrie 2008), nu se puteau aplica prevederile O.G. nr.21/2007, urmeaza a fi inlaturate, intrucat adoptarea cu intarziere a normelor metodologice amintite nu este imputabila reclamantului.
In acest sens, Curtea a retinut ca Legea nr. 353/2007, prin care a fost aprobata cu modificari O.G. nr. 21/2007 si prin care a fost introdus art. 151, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei la data de 17 decembrie 2007, urmand a intra in vigoare in trei zile de la publicare, cu exceptia prevederilor art. 151, care urmau a intra in vigoare la data de 1 septembrie 2008, iar normele metodologice prevazute la art. 151 alin. (2), conform art. 322 din Legea nr. 353/2007, trebuiau elaborate de Ministerul Culturii si Cultelor si aprobate prin hotarare a Guvernului, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a legii.
Or, in conditiile in care Legea nr. 353/2007 a intrat in vigoare la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial, este evident ca termenul de 90 de zile prevazut la art.151 alin.2 din O.G. nr. 21/2007, se calculeaza incepand de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 353/2007, aceasta fiind 20 decembrie 2007.
Asadar, la data de 1 septembrie 2008, data incepand cu care prevederile art. 151 din O.G. nr. 21/2007 au intrat in vigoare, normele metodologice trebuiau sa fie adoptate.
In plus, Curtea a constat ca, asa cum in mod legal a retinut si tribunalul, H.G. nr.1672/2008 este un act normativ cu putere inferioara O.G. nr. 21/2007 si Legii nr. 353/2007, astfel ca nu se poate aprecia ca prevederile art.151 din O.G. nr.21/2007 modificata, ar fi intrat intrat in vigoare doar la data publicarii normelor metodologice.
Totodata, apararea paratului Teatrul National Targu Mures, in sensul ca prevederile O.G. nr. 21/2007 nu au fost niciodata aplicate, sustinandu-se ca prin O.G. nr.10/2008, O.U.G. nr.1/2009, O.U.G. nr. 31/2009 si O.U.G. nr. 41/2009 s-a amanat practic intrarea acesteia in vigoare, nu poate fi primita.
In acest sens, Curtea a constat ca, potrivit dispozitiilor art. 58 alin. 3 din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelasi nivel sau de nivel superior, avand ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar si prin alte acte normative ulterioare care, in principal, reglementeaza o anumita problematica, iar ca masura conexa dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor doua acte normative interferente. Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute in cazul actelor normative speciale ale caror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generala a materiei, decat daca acest lucru este exprimat expres.
Cum nu ne aflam in niciuna din ipotezele mentionate anterior, Curtea a constat ca argumentele recurentului Teatrul National Tg. Mures, sunt nefondate, astfel ca vor fi inlaturate.
Pentru motivele aratate, instanta de control judiciar retine ca in mod legal tribunalul a acordat reclamantului diferentele de drepturi salariale aferente perioadei 1 septembrie 2008 - 31 decembrie 2009, calculate conform valorii unui salariu de baza de 2.234 lei, astfel cum acesta a fost stabilit prin fisa de evaluare intocmita in baza H.G. nr. 1672/2008.
Pentru aceleasi considerente in mod legal s-a admis si petitul referitor la drepturile banesti reprezentand indemnizatia de conducere in cuantum de 15% care trebuie raportat la salariul de baza de 2234 lei pentru perioada 01.09.2008 - 31.12.2009.
In ceea ce priveste sporurile, Curtea a constat ca, astfel cum in mod corect a observat si prima instanta, solutionarea favorabila a cererii privind plata diferentelor salariale rezultate in urma aplicarii prevederilor H.G. nr. 1672/2008 se rasfrange implicit si asupra petitului privind diferentele fata de sporul de vechime efectiv acordat, deoarece acesta se aplica asupra noii valori a salariului de incadrare, de 2.234 lei.
De asemenea, cu referire la sporul de suprasolicitare neuropsihica si sporul de fidelitate, se constata ca in mod legal tribunalul l-a respins ca urmare a faptului ca acestea au fost incasate de reclamant retroactiv in baza hotararilor judecatoresti pronuntate de Tribunalul Mures.
In ceea ce priveste solicitarea recurentului reclamant de a fi obligati paratii sa-i achite drepturile banesti reprezentand diferenta dintre sporul de suprasolicitare neuropsihica si sporului de fidelitate cuvenit, calculat la valoarea salariului de baza de 2.234 lei, si sporul efectiv incasat, se constata ca aceasta a fost in mod legal respinsa, fiind implicit solutionata in mod favorabil, la fel ca si diferentele privind sporul de vechime, prin admiterea cererii principale si acordarea diferentelor de drepturi banesti fata de cele determinate conform H.G. nr. 1672/2008, pentru perioada 1 septembrie 2008 - 31 decembrie 2009.
Relativ la criticile referitoare la respingerea petitului 3 al actiunii, Curtea a constat ca Legea nr.330/2009 prevede o procedura prealabila si obligatorie care trebuie urmata in situatia in care angajatul este nemultumit de incadrarea sau drepturile salariale stabilite prin decizia de reincadrare. Cum reclamantul nu a urmat procedura prealabila amintita, in mod legal tribunalul a apreciat ca sunt nefondate pretentiile reclamantului privind obligarea paratului sa stabileasca salariul incepand cu data de 01.01.2010 la nivelul salariului din decembrie 2009, conform Legii nr. 330/2009.
In ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii actului aditional la contractul individual de munca din 01.01.2010, motivat de imprejurarea ca ar fi fost semnat de reclamant ca urmare a presiunilor exercitate de angajator, respectiv a constrangerii psihice exercitate la momentul semnarii, Curtea a constat ca aceste sustineri nu au fost dovedite, astfel ca in mod legal prima instanta a respins si acest capat de cerere. Cu privire la celelalte motive de nulitate invocate in recurs, respectiv ca actul a fost semnat la data de 28 aprilie 2010, insa a fost executat incepand cu luna ianuarie 2010 si ca acesta incalca dispozitiile O.G. nr. 21/2007, aprobata prin Legea nr. 353/2007 si dispozitiile art. 30 din Legea nr. 330/2009, Curtea a constat ca sunt neintemeiate, pentru considerentele expuse anterior cu referire la modalitatea de stabilire a salariului de baza al reclamantului.
Prin urmare, neidentificand, in privinta recursului declarat de reclamant, incidenta niciunui motiv de nelegalitate, Curtea a dispus respingerea acestuia ca nefondat.
Referitor la recursul paratului Teatrul National Targu Mures, Curtea a constat ca acesta este intemeiat sub aspectul modalitatii de solutionare a cererii avand ca obiect acordarea in favoarea reclamantului a diferentelor salariale pentru perioada 01.03.2007 - 31.08.2008, prin raportare la salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, solicitare in privinta careia prima instanta a retinut incidenta prevederilor art. 40 alin. 1 lit. d) din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national pe anii 2007 - 2010, in conformitate cu care, pentru personalul incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare, coeficientul de ierarhizare este 2, precum si prevederile H.G. nr. 1825/2006, prin care incepand cu 01 ianuarie 2007 salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata este de 390 lei lunar pentru un program complet de lucru de 170 de ore in medie pe luna in anul 2007, reprezentand 2,294 lei/ora, H.G. nr.1507/2007, prin care, incepand cu 1 ianuarie 2008, nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata a fost stabilit la suma de 500 lei lunar (art. 1), iar incepand cu 1 iulie 2008, la suma de 540 lei lunar (art. 2).
Potrivit inscrierilor din carnetul de munca al reclamantului, coroborate cu statele de plata individuale depuse la dosar, nivelul salariului de baza al acestuia a fost de 724 lei in perioada martie 2007, 739 lei in perioada aprilie - septembrie 2007, 821 lei in perioada octombrie 2007 - martie 2008, 858 lei in perioada aprilie 2008 -septembrie 2008, prin urmare - superior salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, stabilit prin H.G. nr. 1825/2006 si nr.1507/2007, astfel ca nu au fost incalcate prevederile art. 2, respectiv art.3 din aceste acte normative, in conformitate cu care, pentru personalul din sectorul bugetar, nivelul salariului de baza, potrivit incadrarii, nu poate fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata prevazut la art.1, respectiv art. 1 si 2.
Concluzia contrara a instantei de fond deriva din interpretarea si coroborarea eronata a prevederilor art. 1-2 din HG nr. 1825/2006 si art. 1 - 3 din H.G. nr. 1507/2007 cu dispozitiile art. 40 alin. 1 lit. d) din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national, in sensul in care a multiplicat cu coeficientul de ierarhizare 2 (corespunzator personalului incadrat pe functii pentru care conditia de pregatire este cea de studii superioare, din care face parte si reclamantul) cu nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, stabilit prin hotararea de guvern mentionata pentru perioada de referinta aflata in litigiu.
Or, prevederile art. 40 alin.2 din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national dispun in sensul ca aplicarea coeficientilor de ierarhizare prevazuti la alin. 1 se aplica la salariul minim negociat pe unitate, iar potrivit dispozitiilor art. 40 alin. 4 din acelasi contract, salariul de baza minim brut negociat este de 440 lei, incepand cu 1 ianuarie 2007, reiesind asadar, ca asupra acestui salariu urmeaza sa se aplice coeficientii de ierarhizare prevazuti la alin.1 al art.40 din contractul mentionat - salariul minim negociat pe unitate neputandu-se situa sub limita valorica rezultanta, iar nu asupra salariului minim brut pe tara garantat in plata, cum gresit a considerat prima instanta.
Pe de alta parte, insa, Curtea a constat ca in situatia reclamantului nici nu sunt aplicabile prevederile art.40 din Contractul Colectiv de Munca unic la nivel national, deoarece angajatorul sau - Teatrul National Targu Mures, este o institutie publica de cultura, finantata in majoritate de la bugetul de stat, iar potrivit dispozitiilor art. 157 alin. 2 din Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat se stabileste prin lege, neputand forma obiectul negocierilor colective, in sensul Legii nr. 130/1996 (aflata in vigoare in perioada din litigiu), care prevedea in cuprinsul art.12 alin.1 ca, desi se pot incheia contracte colective de munca si pentru salariatii institutiilor bugetare, prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Or, astfel cum rezulta din inscrierile efectuate in carnetul de munca al reclamantului, drepturile salariale ale acestuia nu au format obiectul vreunei negocieri purtate cu angajatorul, ci au fost determinate potrivit legislatiei speciale care reglementa salarizarea personalului bugetar, respectiv Legea nr. 154/1998, Legea nr. 504/2004, H.G. nr. 125/1999, H.G. nr. 24/2000, O.G. nr. 9/2005, O.G. nr. 3/2006, O.G. nr. 10/2007 si O.G. nr. 10/2008.
Prin urmare, constatand ca sub aspectul solutionarii cererii referitoare la pretentiile aferente perioadei 01.03.2007 - 31.08.2008, hotararea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a legii, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a modificat in parte sentinta civila atacata, respingand capatul de cerere mentionat.
In ceea ce priveste recursul declarat de M.F.P., Curtea constata ca intre acesta si reclamant nu exista un raport juridic obligational.
Potrivit dispozitiilor art.16 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, bugetul de stat se aproba prin lege, rectificarea bugetara urmand aceeasi procedura, conform principiului simetriei actelor juridice.
De asemenea, art. 28 din acelasi act normativ prevede ca M.F.P. are atributii in elaborarea proiectelor legilor bugetare pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite si rolul de administrator al bugetului statului prin repartizarea sumelor catre ordonatorii principali de credite, neavand atributia de a vira acestora alte sume decat cele prevazute in legea bugetului de stat si nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite cuprinse in bugetul de stat.
De altfel, prin Ordonanta Guvernului nr.22/2002 sunt reglementate modalitatile prin care institutiile publice vor proceda la punerea in executare a titlurilor executorii, iar dispozitiile art. 2 din acest act normativ prevad expres ca, daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata.
Asadar, intre M.F.P. si reclamant nu exista un raport juridic obligational, iar atributiile stabilite in sarcina M.F.P. prin art. 19 din Legea nr. 500/2002, nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport.
In consecinta, Curtea a constatat lipsa legitimarii procesuale pasive a M.F.P., si a modificat hotararea atacata sub aspectul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a acestui parat si, respingerii actiunii fata de acesta.
Referitor la recursul declarat de Ministerul Culturii si Patrimoniului National, se constata ca acesta, in principal, a criticat hotararea primei instante sub aspectul respingerii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive.
In acest sens, Curtea constata ca finantarea paratului Teatrul National Targu Mures, institutie care functioneaza in subordinea, sub autoritatea Ministerului Culturii si Patrimoniului National ori in coordonarea acestui minister, se realizeaza din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, iar ministrul culturii si patrimoniului national este ordonator principal de credite. In aceasta calitate, este justificata obligarea acestuia sa aloce fondurile necesare platii drepturilor banesti solicitate de reclamant, astfel ca nu se poate sustine ca nu are calitate procesuala pasiva.
Cu toate acestea, neavand calitatea de angajator fata de reclamant, chiar daca este ordonator principal de credite, Ministerul Culturii si Patrimoniului National nu poate fi obligat sa plateasca in mod direct si in solidar cu Teatrul National drepturile salariale cuvenite unui angajat al acestuia din urma.
Din aceasta perspectiva, instanta va inlatura din hotararea atacata obligatia Ministerului Culturii si Patrimoniului National de a plati reclamantului, in solidar cu Teatrul National Targu Mures, drepturilor banesti acordate.
Prin urmare, constatand ca este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea a admis recursurile declarate de paratii Teatrul National Targu Mures, Ministerul Culturii si Patrimoniului National si M.F.P., prin D.G.F.P. Mures si a modificat in parte sentinta atacata, in sensul ca a obligat paratul Teatrul National Targu Mures la plata in favoarea reclamantului a drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza de 2.234 lei si drepturile salariale efectiv incasate pentru perioada 01.09.2008 - 31.12.2009, a respins cererea cu privire la plata drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale cuvenite, calculate conform valorii salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata si drepturile salariale efectiv incasate pentru perioada 01.03.2007 - 31.08.2008, a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M.F.P. si a respins actiunea reclamantului fata de acesta ca fiind formulata impotriva unei persoane fara legitimare procesuala pasiva, a inlaturat obligatia stabilita in sarcina M.F.P. de a include in buget sumele necesare platii in favoarea reclamantului a drepturilor banesti anterior mentionate si a cheltuielilor de judecata, mentinand restul dispozitiilor din sentinta atacata.
Recursul reclamantului, astfel cum s-a aratat anterior, a fost respins ca nefondat.