Indemnizatie pentru cresterea copilului. Micsorarea cuantumului indemnizatiei si recuperarea sumelor platite necuvenit.
Sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agentiei teritoriale (art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 198/2005), iar la data emiterii acestei decizii trebuie sa existe dovada ca sumele incasate au fost necuvenite.
Deciziile luate de autoritatile administrative trebuie motivate pentru a permite persoanei sa ia cunostinta de motivele acesteia si pentru a furniza instantei investite cu analizarea legalitatii actului administrativ suficiente elemente care sa-i permita exercitarea controlului asupra modalitatii de aplicare a legii.
Prin Sentinta nr. 949/13 aprilie 2011, Tribunalul Mures a respins actiunea formulata de reclamantul M.C., in contradictoriu cu parata A.J.P.S. Harghita.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, emisa de parata, s-a aprobat modificarea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la 689 lei la 600 lei, avand in vedere adeverinta nr. 0058/2009 emisa de D.G.F.P. Harghita si luandu-se in calcul venitul estimat; ulterior, dupa depunerea adeverintei de venit pe anul 2008, constatandu-se ca acesta este in suma de 4.473 lei, s-a recalculat indemnizatia, stabilindu-se suma de 600 lei lunar;
• fata de art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, care prevede ca sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiari, cu respectarea termenului general de prescriptie, apararea reclamantului, referitoare la aplicarea retroactiva a legii, nu poate fi primita.
Impotriva Sentintei nr. 949/13 aprilie 2011 a declarat recurs reclamantul, invocand disp. art. 299-316 Cod proc. civ., art. 61 din Legea nr. 571/2003, modif. prin art. 1 pct. 55 din O.U.G. nr. 109/2009, art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, corob. cu art. 41 din Legea nr. 571/2003, solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata. In esenta, recurentul a sustinut urmatoarele motive: pentru dovedirea veniturilor profesionale care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 10778/1 aprilie 2009 (prin care indemnizatia a fost stabilita la suma de 698 lei lunar), recurentul a depus adeverinta nr. 2058/2009, eliberata de A.F.P. Miercurea Ciuc, din care rezulta venitul estimat atat din activitati comerciale, cat si din 3 contracte de cedare a folosintei bunurilor; din corob. disp. art. 1 alin.1 din O.U.G. nr. 148/2005 cu disp. art. 41 si art. 61 (in forma aplicabila la 4 februarie 2009) din Legea nr. 571/2003, la data de 4 februarie 2009, veniturile realizate de recurent din cedarea folosintei bunurilor au fost luate in calcul la stabilirea cuantumului lunar al indemnizatiei pentru cresterea copilului; prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, emisa de A.J.P.S. Harghita, indemnizatia a fost redusa la 600 lei lunar, incepand cu data de 4 februarie 2009, iar prin Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010 s-a dispus recuperarea sumei de 1.567 lei, de la recurent; prin Decizia nr. 11/8 august 2010, directorul executiv al A.J.P.S. Harghita a respins contestatia formulata de recurent impotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 pe motiv ca acesta nu a realizat venituri impozabile, in intelesul Codului fiscal (avand doar 3 contracte de cedare a folosintei bunurilor, iar Ordinul nr. 2333/2007 al Presedintelui A.N.A.F. cere un numar mai mare de 5 contracte de inchiriere sau subinchiriere la sfarsitul anului fiscal); in cursul anului 2010, dar anterior datei de 14 iunie 2010, recurentului i s-a solicitat o noua adeverinta de venit pentru anul 2008, data fiind modificarea art. 61 din Legea nr. 571/2003 prin art. 1 pct. 55 din O.U.G. nr. 109/2009; A.F.P. Miercurea Ciuc a emis adeverinta nr. 1930107446534/2010, iar recurentul nu a observat ca organul fiscal nu a trecut veniturile impozabile realizate din derularea celor 3 contracte de cedare a folosintei bunurilor - adeverinta, care a fost depusa la A.J.P.S. Harghita, nereflectand realitatea; din declaratia 200 pentru veniturile obtinute in anul 2008, din cele 5 decizii de impunere aferente anului 2008 si din cele 7 chitante privind plata impozitului, acte depuse la dosar, rezulta ca veniturile realizate de recurent in anul 2008 au fost mai mari decat cele trecute in adeverinta nr. 1930107446534/2010; aceasta imprejurare este confirmata de adeverinta nr. 1930111602644/6 iulie 2011, emisa de A.F.P. Miercurea Ciuc, in care sunt inscrise veniturile realizate de recurent in anul 2008, atat din activitati comerciale, cat si din cedarea folosintei bunurilor.
Prin intampinarea depusa la 15 decembrie 2011, parata-intimata a solicitat a se dispune respingerea recursului, sustinand, in esenta, ca la dosarul A.J.P.S. au fost depuse acte din care a rezultat realizarea veniturilor profesionale supuse impozitului, timp de 12 luni anterior nasterii copilului, respectiv adeverinta nr. 0058/18 martie 2009, eliberata de D.G.F.P. Harghita; in cazul persoanelor care obtin venituri din activitati independente, cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului se recalculeaza pe baza dovezilor eliberate de autoritatile competente privind veniturile efectiv realizate in perioada pentru care s-a luat in calcul venitul estimat in vederea platii anticipate a impozitului sau pentru care s-a completat declaratia pe proprie raspundere; prin adresa nr. 8562/26 mai 2010, intimata i-a adus la cunostinta recurentului ca trebuie sa completeze dosarul cu un act din care sa rezulte veniturile realizate in anul 2008, iar prin adeverinta nr. 1930107446534/8 iunie 2010, emisa de A.F.P. Miercurea Ciuc, s-a constatat ce recurentul a realizat un venit neimpozabil in suma de 4.473 lei; in temeiul acestei adeverinte, s-a aprobat modificarea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar; daca in urma recalcularii rezulta un cuantum mai mic al indemnizatiei pentru cresterea copilului, fata de cel initial stabilit, diferenta se recupereaza de la beneficiar, potrivit art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, fiind, deci, emisa Decizia nr. 1275156023198/10 iunie 2010.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si regulii statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a retinut urmatoarele aspecte:
Prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, parata-intimata, a modificat cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului, de care beneficia reclamantul-recurent, de la 600 lei la 689 lei, incepand cu data de 4 februarie 2009.
Prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010, parata-intimata a aprobat micsorarea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar, incepand cu data de 4 februarie 2009.
Prin Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010, parata-intimata a hotarat constituirea debitului si recuperarea sumei reprezentand indemnizatia pentru cresterea copilului 0-2(3) ani pentru M.C., stabilind ca suma totala platita necuvenit, cu acest titlu, pentru perioada 4.02.2009-31.05.2010, respectiv 1.567 lei, se recupereaza in conditiile legii, reclamantului-recurent acordandu-i-se un termen de 15 zile pentru plata sumei mentionate (art. 3 din Decizie); la art. 4 din Decizie se precizeaza ca dupa trecerea termenului prevazut la art. 3, aceasta decizie devine titlu executoriu fara nicio alta formalitate si se supune executarii silite in conditiile dispozitiilor imperative privind executarea silita a creantelor bugetare.
Prin Decizia nr. 11/10 august 2010, directorul executiv al A.J.P.S. Harghita a respins contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010, motivand ca potrivit pct.1 din procedura aprobata prin Ordinul Pres. A.N.A.F. nr. 2333/2007, acele persoane fizice care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, prin derularea unui numar mai mare de 5 contracte de inchiriere sau subinchiriere, la sfarsitul anului fiscal, se considera ca obtin venituri din activitati independente, prevazute de art. 46 din Legea nr. 571/2003.
Referitor la Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010, prin care parata-intimata a dispus recuperarea sumei de 1.567 lei, de la reclamantul-recurent, Curtea retine ca in art. 4 din Decizie s-a afirmat expres caracterul acesteia de titlu executoriu, dupa trecerea termenului de 15 zile (de la comunicare), acordat debitorului pentru plata sumei de 1.567 lei.
Curtea retine, de asemenea, ca, desi potrivit disp. art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, sumele incasate necuvenit se recupereaza de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al agentiei teritoriale, la data emiterii Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 nu exista dovada ca sumele incasate de reclamantul-recurent au fost necuvenite.
Concluzia se impune prin prisma faptului ca actul prin care s-a redus cuantumul indemnizatiei pentru cresterea copilului, incepand cu 4 februarie 2009, respectiv Decizia nr. 107781 a fost emisa de A.J.P.S. numai la data de 14 iunie 2010, adica dupa 4 zile de la emiterea Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010. In aceste conditii, la data de 10 iunie 2010 nu se putea pune problema recuperarii sumei de 1.567 lei - cu calificarea Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 ca fiind titlu executoriu -, de vreme ce nu exista o decizie care sa constate ca aceasta suma a fost incasata necuvenit, de catre reclamantul-recurent, in privinta caruia, la data emiterii Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 isi produceau, inca, efectele Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, prin care s-a stabilit cuantum indemnizatiei pentru cresterea copilului la 689 lei lunar.
In plus, Curtea constata ca Decizia nr. 1276156023198/10 iunie 2010 nu este motivata, ci contine doar trimiteri generale la 4 acte normative (fara a indica nici macar un articol de lege), la Codul de procedura civila, la dosarul, cererea si declaratia pe proprie raspundere, fara a preciza data depunerii actelor, continutul acestora si fara a indica vreun document si vreo norma juridica incidenta in cauza, din care sa rezulte ca suma ce urmeaza a fi recuperata a fost incasata necuvenit.
De asemenea, Curtea constata ca Decizia nr. 107781/14 iunie 2010 nu cuprinde motivele care au determinat luarea masurii micsorarii cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la 698 lei la 600 lei lunar, incepand cu data de 4 februarie 2009, dupa ce, prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009 s-a dispus, tot incepand cu data de 4 februarie 2009, majorarea cuantumului indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la 600 lei la 698 lei.
Astfel, dupa formula avand in vedere, in Decizie se indica cifrele reprezentand 4 articole de lege, si denumirea actelor normative, iar la final se mentioneaza: - cererea si declaratia pe proprie raspundere pentru acordarea drepturilor prevazute de Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 772007, cu modificari ulterioare, inregistrate cu numarul___.
Asadar, pe langa faptul ca din considerentele Deciziei ar rezulta ca reclamantul-recurent a depus cerere in sensul micsorarii indemnizatiei pentru cresterea copilului - caci aceasta a fost masura luata prin Decizia nr. 107781/14 iunie 2010 -, A.J.P.S. nu a precizat nici macar numarul de inregistrare a cererii si a declaratiei pe proprie raspundere. Lipsa motivarii este cu atat mai evidenta cu cat, fara a indica la ce se refera textele de lege (3 dintre acestea privesc data si locul unde se depun cererile, termenul de solutionare, termenul de comunicare si modalitatea de comunicare a deciziei, iar unul se refera la atributiile A.J.P.S.) si care este incidenta lor asupra cuantumului indemnizatiei - ci expunand o simpla enumerare -, fara a preciza ce anume rezulta din cererea reclamantului-recurent si din declaratia pe propria raspundere, fara a preciza daca este vorba de aceleasi acte care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 10778/1 aprilie 2009 ori sunt acte cu un continut nou si fara a arata in ce constau argumentele care au dus la schimbarea situatiei, fata de cea stabilita prin Decizia nr. 10778/1 aprilie 2009, parata-intimata a procedat la luarea unei masuri defavorabile reclamantului-recurent, prin reducerea indemnizatiei pentru cresterea copilului, de la suma de 689 lei, la suma de 600 lei, incepand cu data de 4 februarie 2009, adica pentru o perioada anterioara, de peste 15 luni.
Deciziile luate de autoritatile administrative trebuie motivate, pe de o parte, pentru a permite persoanei care se considera vatamata printr-o astfel de decizie sa ia cunostinta de motivele acesteia si, pe de alta parte, pentru a furniza instantei investite cu analizarea legalitatii actului administrativ, suficiente indicatii care sa-i permita sa isi exercite controlul asupra modalitatii de aplicare a legii de catre autoritatea care a emis actul atacat. Or, in speta, nici considerentele Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010 si nici cele ale Deciziei nr. 107781/14 iunie 2010 nu raspund acestor exigente.
Asadar, Curtea urmeaza sa anuleze Decizia nr. 11/10 august 2010 emisa de directorul executiv al A.J.P.S. Harghita si sa admita contestatia reclamantului-recurent impotriva Deciziei nr. 1276156023198/10 iunie 2010, act pe care urmeaza, de asemenea, sa il anuleze, avand in vedere argumentele deja expuse cu privire la nelegalitatea acestei din urma Decizii. In mod subsecvent si pentru considerentele anterior mentionate, se impune si anularea Deciziei nr. 107781/14 iunie 2010 emise de A.J.P.S. Harghita.
In consecinta, Curtea a admis recursul reclamantului - art. 312 alin. 1 teza a I Cod proc. civ. - si a modificat in tot hotararea atacata - art. 312 alin. 2 teza a I, alin. 3, art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod proc. civ. -, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.