Actiune in anularea Hotararii A.G.A. Regimul juridic aplicabil societatilor cu raspundere limitata.
Cand legiuitorul a dorit ca societatilor cu raspundere limitata sa li se aplice dispozitiile prevazute pentru alte forme de societati, a reglementat in mod expres aceasta posibilitate prin norme de trimitere, acestea avand caracter limitativ si de stricta interpretare. Prin Sentinta comerciala nr. 1278/C din 4 mai 2011, pronuntata in dosarul nr. 553/1371/2011 al Tribunalului Comercial Mures, s-a admis actiunea formulata de reclamantii C.G., P.A., A.M., in contradictoriu cu parata S.C. C.I.E.J. SRL, si s-a dispus anularea celor cinci hotarari adoptate de adunarea generala a asociatiilor paratei, in sedinta din 20 ianuarie 2011. Parata a fost obligata sa le plateasca reclamantilor suma de 1539,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In considerentele hotararii, s-a retinut ca la data de 20 ianuarie 2010 a avut loc AGA a paratei, fiind adoptate cinci hotarari.
Astfel, s-a aprobat raportul administratorului pe anii 2006 -2008, bilantul contabil si repartizarea beneficiului si a pierderilor pe aceeasi perioada, a fost prelungit mandatul administratorului M.C. pe o perioada de 4 ani incepand cu data de 21 aprilie 2011 si pana la data de 20 aprilie 2015, fiind aprobata o indemnizatie in favoarea acestuia in valoare de 40.000 euro brut, pe anul 2008, respectiv 39.000 de euro pe anul 2009.
Reclamantii, prin mandatara F.E., au votat impotriva adoptarii tuturor acestor hotarari, ei avand un numar de 3286 de parti sociale.
Pentru adoptarea acestor hotarari, a votat asociatul M.C. cu un nr. de 3270 de parti sociale, din care 3045 parti sociale personale si 737 parti sociale pentru care a primit mandat de la asociata M.L., in baza procurii nr. 3782 din 3 decembrie 2010.
Potrivit art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administratie, directorii, respectiv membri directori adjuncti si ai consiliului de supraveghere, ori functionarii societatii, nu-i pot reprezenta pe actionari, sub sanctiunea nulitatii hotararii, daca fara votul acestora, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
In conditiile in care asociatul M.C. a votat in calitate de administrator al paratei, cu un nr. de 3782 parti sociale, s-a apreciat de catre prima instanta ca au fost incalcate prevederile art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, dar si cele cuprinse in art. 192 si 193 din Legea nr. 31/1990.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel parata S.C. J. SRL, solicitand modificarea hotararii, in sensul respingerii actiunii reclamantilor, sustinand ca adunarea generala din 20 ianuarie 2011, a fost convocata legal si statutar, ca niciunul dintre asociati nu au formulat obiectiuni in legatura cu legalitatea acestei adunari, iar hotararile au fost luate cu cvorum legal si statutar.
Se sustine de asemenea ca dispozitiile art. 125 alin. 5 din Legea nr.31/1990, nu sunt aplicabile societatilor comerciale cu raspundere limitata, legiuitorul atunci cand a dorit sa dea eficienta juridica unor dispozitii specifice altor tipuri de societati si celor cu raspundere limitata, a prevazut in mod expres acest lucru,ori in ceea ce priveste dispozitiile art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, aplicabile societatilor pe actiuni, legiuitorul nu face nicio referire in sensul aplicarii lor si societatilor cu raspundere limitata.
Se sustine de asemenea ca dispozitiile art.192 si 193 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, nu sunt incidente in cauza.
Prin intampinarea depusa la dosar, reclamantii solicita respingerea apelului ca nefondat, mentinerea solutiei primei instante ca fiind temeinica si legala, sustinand ca la adoptarea acestor hotarari s-a avut in vedere si votul exprimat de administratorul asociat, ca fara votul acestuia, hotararile nu puteau fi adoptate, fiind astfel incalcate prevederile art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990. Se sustine de asemenea ca nu au fost respectate prevederile art.192 si 193 din Legea nr.31/1990.
La sedinta publica din 7 noiembrie 2011, instanta, in raport de prevederile art. 132 alin. 9 teza a II-a din Legea nr. 31/1990, potrivit carora hotararea primei instante este supusa recursului in termen de 15 zile de la comunicare, recalifica calea de atac, din apel in recurs.
Examinand cererea de recurs, in raport de motivele invocate si in limitele prevazute de art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin actiunea dedusa judecatii, s-a solicitat anularea hotararilor AGA nr. 1-5 din 20 ianuarie 2011, invocandu-se incalcarea dispozitiilor art. 125 alin. 5 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinta recurata, s-a anulat aceste hotarari, retinandu-se incalcarea dispozitiilor legale sus mentionate, dar si a celor prevazute de art. 192 si 193 din Legea nr. 31/1990, fara insa sa se precizeze in ce consta incalcarea acestor ultime dispozitii.
Verificand daca in speta sunt aplicabile dispozitiile art. 125 din Legea nr. 31/1990, instanta retine ca societatea este una cu raspundere limitata, regimul juridic al acestui tip de asociere este reglementat distinct in Legea nr. 31/1990, la Titlul III, cap. VI, art. 191- 203.
Cand legiuitorul a dorit ca societatilor comerciale cu raspundere limitata sa li se aplice dispozitiile prevazute pentru alte forme de societati, a reglementat in mod expres aceasta posibilitate prin norme de trimitere. Astfel, art. 196 si 197, fac trimitere la aplicabilitatea prevederilor art. 132, stipulate pentru societati pe actiuni, in ceea ce priveste dreptul de a ataca hotararile adunarilor generale, si la dispozitiile art. 75, 76, 77 alin.1 si art. 79, stipulate pentru societatea in nume colectiv si pentru societatea cu raspundere limitata.
Avand in vedere caracterul limitativ si de stricta interpretare a normelor de trimitere, in mod nelegal, prima instanta a extins enumerarea si la prevederile art. 125 prevazute de Legea nr. 31/1990 numai pentru societatile pe actiuni.
Asa cum s-a precizat mai sus, cadrul legal aplicabil societatilor cu raspundere limitata este reglementat prin art. 191 - 203 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit prevederilor art.191 din Legea nr. 31/1990, "hotararile asociatiilor se iau in adunarea generala iar prin actul constitutiv se va putea stabili ca votarea se poate face si prin corespondenta". Art. 192 alin.1, din aceeasi lege, prevede ca "adunarea generala decide prin votul reprezentand majoritatea absoluta a asociatiilor si a partilor sociale, in afara de cazul cand in actul constitutiv se prevede altfel".
Prin actul de constituire a societatii, s-a prevazut la art. 15 "ca adunarile generale ordinare si extraordinare vor fi convocate in scris de oricare dintre administratorii societatii. Convocatorul va fi transmis tuturor asociatiilor, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, cu cel putin 20 de zile inainte de sedintele adunarii generale. La prima si a doua sedinta a adunarii generale ordinare, trebuie sa participe cel putin asociatii reprezentand 59% din capitalul social al societatii; intre prima si a doua sedinta a adunarii generale ordinare, va trebui sa existe un interval de timp de minimum 15 zile. Cea de-a treia sedinta a adunarii generale ordinare se va putea desfasura indiferent de numarul asociatiilor prezenti si proportia de capital social reprezentat de acestia, la un interval de cel putin 7 zile fata de a doua sedinta. Hotararile se vor adopta cu votul asociatiilor reprezentand majoritatea simpla a capitalului social reprezentat in adunare _".
Verificand daca in speta au fost respectate aceste dispozitii, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii, nu a fost contestata modalitatea de organizare si convocare a adunarilor generale, hotararile au fost luate la a treia adunare generala, fiind intrunit votul actionarilor reprezentand majoritatea simpla a capitalului social reprezentat in adunare, asa cum este cerut prin actul constitutiv. In atare situatie, hotararile luate la AGA din 20 ianuarie 2011, sunt legale si temeinice din acest punct de vedere.
Prin aceeasi hotarare, s-a retinut ca nu au fost respectate nici prevederile art. 192 si 193 din Legea nr. 31/1990. Prin art. 192 se reglementeaza organul suprem si decizional al societatilor cu raspundere limitata, respectiv adunarea generala, precum si conditiile de cvorum necesare pentru adoptarea hotararilor. Conditia de cvorum a fost verificata de instanta de control, in raport de aceste dispozitii, dar si de clauzele inscrise in actul constitutiv, concluzionandu-se ca a fost respectata conditia de cvorum solicitata.
Art. 193, la care se face referire in hotararea recurata, reglementeaza dreptul asociatiilor de a vota in cadrul adunarii generale a asociatiilor, limitarile aduse acestuia si conditiile de cvorum ce trebuie indeplinite pentru adoptarea valabila a unei hotarari, in cazul in care la prima convocare a adunarii generale nu s-a putut lua o decizie din cauza neintrunirii majoritatii cerute.
In speta nu s-au evidentiat incalcari in ceea ce priveste exprimarea votului fata de numarul de parti sociale detinute de asociatii prezenti la adunarea generala, au fost respectate clauzele din actul constitutiv, in legatura cu cvormul necesar pentru adoptarea hotararilor, iar in ceea ce priveste limitarile la exercitarea dreptului de vot, prevazute la alin. 2, se poate constata ca sunt evidentiate in mod limitativ doua situatii si anume, interdictia asociatului de a vota in cazul in care se dezbat probleme referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societate. Fiind o norma imperativa si reprezinta un caz special de interdictie al dreptului de vot, si aceasta interdictie nu poate fi extinsa si la alte situatii in virtutea principiului "exceptio este strictissime interpretationis" si cum pe ordinea de zi a adunarii generale din 20 ianuarie 2011, nu s-a regasit niciuna dintre aceste probleme, asociatul M.C. avea dreptul sa participe la vot, pentru adoptarea hotararilor vizand problemele dezbatute in cadrul acestei adunari.
De altfel, daca se analizeaza atat considerentele hotararii primei instante dar si continutul actiunii reclamantilor si a intampinarii la recurs, se poate constata ca nu sunt aduse argumente care sa justifice sustinerea incalcarii dispozitiilor art. 192, 193 din Legea nr. 31/1990.
Pentru toate aceste considerente, recursul paratei apare ca fiind fondat, urmand a fi admis in conditiile prevazute de art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 din acelasi cod, si se va dispune modificarea hotararii primei instante, in sensul respingerii actiunii reclamantilor.
In baza dispozitiilor art. 274 Cod procedura civila, intimatii reclamanti, vor fi obligati sa-i plateasca paratei recurente, suma de 2480 lei, reprezentand cheltuieli de judecata in prima instanta si recurs.