Recursul. Casarea cu trimitere spre rejudecare. Cazuri. Omisiunea citarii in proces a lichidatorului partii responsabile civilmente atrage incidenta in cauza a pct. 21 alin. 1 al art. 3859 Cod procedura penala.
Prin sentinta penala nr. 449/29 iunie 2010 pronuntata de Judecatoria Reghin s-a dispus in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala raportat la art. 10 alin. 1 lit. a Cod procedura penala, achitarea inculpatului B.C.D. pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. In temeiul art. 346 alin. 3 Cod procedura penala s-a respins actiunea civila exercitata de partea civila A.N.A.F. D.G.F.P. MURES AFP REGHIN.
In motivare, instanta a retinut ca inculpatul, in calitate de administrator al SC C.C. SRL Brancovenesti, a incheiat un contract de subantrepriza, cu SC R. SRL, avand ca obiect executia unor lucrari de canalizare si aductiune apa potabila in loc. Voslobeni, jud. Harghita. Antreprenorul general al lucrarilor era SC P.H. KFT SRL, investitia fiind finantata prin programul SAPARD. Pentru lucrarile efectuate in suma totala de 285.283 lei, inculpatul a intocmit factura doar pentru suma de 74.970 lei. Astfel organele de control au afirmat faptul ca societatea nu a inregistrat in contabilitate venituri in cuantum de 210.313 lei. Organele de control au stabilit, de asemenea, ca, prin neemiterea facturilor, s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu total de 61.856 lei, din care TVA in cuantum de 33.579 lei si impozit pe profit in cuantum de 28.277 lei.
Prin procesul verbal, din data de 30.12.2005, lucrarea executata, de catre societatea inculpatului, a fost predata catre SC R. SRL, insa s-a specificat faptul ca se va accepta, la plata, doar dupa confirmarea Agentiei SAPARD.
In aceste conditii, avand in vedere ca, fara acceptarea lucrarii de catre beneficiarul final, nu exista certitudinea ca lucrarile au fost efectuate de catre SC C.C. SRL Brancovenesti, instanta a apreciat ca inculpatul a procedat, in mod corect, prin neemiterea facturii, pentru restul lucrarilor, in cuantum de 210.313 lei. Mai mult insa, la data de 13.04.2009 SC C.C. SRL Brancovenesti a emis doua facturi fiscale pentru suma de 210324 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor efectuate. Si aceste facturi au fost emise, insa, retinandu-se ca au fost intocmite fara receptie calitativa, iar plata se va face la 5 zile dupa incasarea, de la societatea ungara Purator KFT Ungaria, antreprenorul general.
Impotriva acestei sentinte au formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si partea civila Administratia Finantelor Publice Reghin, in numele Directiei Generale a Finantelor Publice Mures .
In motivarea apelului, Parchetul a aratat ca momentul emiterii facturii nu poate fi lasat la aprecierea contribuabilului. Inculpatul avea obligatia sa emita facturi pentru lucrarile executate. Modul de a proceda al inculpatului reflecta intentia sa de a se sustrage de la plata obligatiilor bugetare.
Partea civila, in motivarea apelului, a solicitat admiterea actiunii civile si s-a subliniat ca, desi inculpatul a omis sa inregistreze veniturile in contabilitate, a inregistrat cheltuielile aferente operatiunilor aducatoare de venit.
Tribunalul Mures, prin decizia penala nr.90/A/03.03.2011 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si partea civila apelanta Administratia Finantelor Publice Reghin, cu sediul in Reghin, impotriva sentintei penale nr.449 din 29 iunie 2010, a Judecatoriei Reghin, a desfiintat integral sentinta atacata si in rejudecare:
A fost condamnat inculpatul B.C.D. la pedeapsa de 1 an inchisoare pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscala prev.de art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.74 alin.1 litera a si a art.76 alin.1 litera d Cod penal si s-a dispus inlaturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, ca efect al retinerii circumstantei atenuante, in baza art.76 alin.3 Cod penal si suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, in baza art.81 alin.1 literele a,b,c Cod penal.
A fost fixat inculpatului un termen de incercare de 3 ani, conform art.82 alin.1 Cod penal si i s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.
S-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei, conform art.71 alin.5 Cod penal.
S-a admis actiunea civila formulata de partea civila Administratia Finantelor Publice Reghin si a fost obligat inculpatul, in baza art.346 alin.1 Cod procedura penala si a art.14 alin.3 litera b Cod procedura penala la plata sumei de 118.726 lei, cu titlu de daune materiale, in favoarea acesteia, cu accesoriile aferente, incepand cu data scadentei, pana la achitarea integrala a debitului.
A mai fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in prima instanta si in faza de urmarire penala, in baza art.191 alin.1 Cod procedura penala, iar conform art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat in apel au ramas in sarcina acestuia.
Pentru a adopta o asemenea solutie instanta de apel a retinut urmatoarele argumente:
In fapt, a fost, in mod cert probat, si era necontestat ca, pentru lucrarile efectuate de societatea inculpatului, in suma totala de 285.283 lei, inculpatul a intocmit factura doar pentru suma de 74.970 lei, astfel ca societatea nu a inregistrat in contabilitate venituri in cuantum de 210.313 lei. In discutie a fost imprejurarea, invocata de inculpat, inclusiv in apel, (s-au avut in vedere declaratia data in 7.02.2011 si concluziile aparatorului), ca, atat timp cat lucrarile si procesele verbale nu au fost acceptate la plata, dupa data confirmarii calitative si cantitative a lucrarilor, inculpatului nu-i revenea obligatia de a inregistra veniturile aferente lucrarilor efectuate. Inculpatul a precizat ca, la data la care aceasta confirmare s-a facut, in cursul anului 2009, a procedat la emiterea celor doua facturi.
Instanta a avut in vedere, pentru solutionarea acestei probleme, dispozitiile art. 44 alin. 2 Cod pr. pen.: "Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea chestiune".
Ca urmare, se referea la normele fiscale incidente.
Daca in ce priveste scadenta impozitului, aceste norme erau mai putin concludente in cauza, ele referindu-se la venitul anual, in ce priveste TVA, normele erau clare cu privire la data exigibilitatii taxei, si implicit a obligatiei intocmirii facturii:
Potrivit art. 134 ind. 1 si 134 ind. 2 din Codul fiscal: exigibilitatea taxei intervine la data prestarii serviciilor, cu exceptiile expres prevazute, intre care nu s-a regasit cea invocata de inculpat, a acceptarii la plata a lucrarilor, dupa data confirmarii calitative si cantitative a lucrarilor.
In ce privea data prestarii serviciilor de catre societatea condusa de inculpat, aceasta a rezultat din procesul verbal de predare-primire a lucrarii, si era 30.12.2005 (fila 29 dosar urmarire penala)
Ca urmare, in mod nelegal, in calitate de administrator al SC C.C. SRL Brancovenesti, inculpatul B.C.D. a omis, in data de 30.12.2005, sa evidentieze, prin facturi fiscale, serviciile prestate, evaluate la 210.313 lei, fapta prin care, conform Notei de constatare nr. 501850/MS/3.04.2008 a Garzii Financiare Mures s-a cauzat bugetului de stat, un prejudiciu, total, de 61.856 lei, din care TVA in cuantum de 33.579 lei si impozit pe profit in cuantum de 28.277 lei.
Sub aspectul laturii subiective, intentia de a eluda plata impozitului pe venit si taxei pe valoarea adaugata a fost certa, din moment ce neplata acestora era consecinta inevitabila si evidenta a neemiterii facturilor.
In drept, fapta inculpatului s-a retinut ca intruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala prev.de art.9 alin.1 litera b din Legea nr.241/2005.
Drept urmare, devenea necesara admiterea apelului, desfiintarea sentintei atacate si in rejudecare condamnarea inculpatului B.C.D..
La individualizarea pedepsei, au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal, intre care, pe de o parte, prejudiciul insemnat creat, pe de alta parte faptul ca, in cursul procesului, in data de 13.04.2009, inculpatul a emis facturi pentru lucrarile efectuate, si conduita buna a inculpatului anterior faptei: are studii superioare, desfasoara o munca utila social si nu are antecedente penale. Aceasta conduita a fost avuta in vedere drept circumstanta atenuanta pentru reducerea pedepsei sub minimul special, conform art.74 alin.1 litera a si a art.76 alin.1 litera d Cod penal, si pentru inlaturarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, prevazuta de textul de incriminare a faptei de evaziune fiscala, in baza art.76 alin.3 Cod penal.
Fata de circumstantele sale personale, intre care lipsa antecedentelor penale si diligentele mentionate din cursul procesului, instanta a conS.erat ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment suficient pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, inculpatul nu va mai savarsi infractiuni.
Ca urmare, instanta de apel a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, in baza art. 81 alin. 1 Cod penal si i-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendarii, in cazul neplatii despagubirilor sau comiterii unei noi infractiuni in termenul de incercare.
In latura civila, instanta a retinut ca, la data de 22.06.2009, partea civila Administratia Finantelor Publice Reghin, in numele Statului roman, a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 118.726 lei, din care debit principal era in cuantum de 58.048 lei si majorari de intarziere in cuantum de 60.678 lei, majorari ce se impuneau a fi calculate, in continuare, pana la data platii efective a debitelor. Avand in vedere actele depuse in anexele, la sesizarea penala, de catre Garda Financiara Mures, imprejurarea ca inculpatul nu a contestat cuantumul debitului restant si al majorarilor de intarziere, si faptul ca nu s-a facut dovada platii acestor datorii, in baza art. 14, 346 Cod pr. pen. instanta a admis pretentiile civile prezentate mai sus.
Ca urmare, in baza art. 379 pct.2 lit.a Cod procedura penala instanta a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin si partea civila apelanta Administratia Finantelor Publice Reghin, a desfiintat integral sentinta atacata si in rejudecare a dispus potrivit celor de mai sus.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat in prima instanta si apel, s-a retinut a fi aplicabile prev. art. 191 alin. 1 si art. 192 alin. 3 Cod procedura penala.
Solutia primei instante de control judiciar, in termen legal, a fost atacata cu recurs de catre inculpatul B.C.D. care a solicitat ca, in urma admiterii acestei cai de atac si a casarii integrale a deciziei penale criticate, sa se dispuna mentinerea solutiei instantei de fond - Judecatoria Reghin, de achitare a sa, de sub acuza retinuta in sarcina.
S-a sustinut ca, din materialul probator administrat in cauza s-a referit la mijloacele de proba constand in inscrisuri si martori s-a conturat lipsa de vinovatie a sa vis-a-vis de infractiunea dedusa judecatii.
S-a mentionat ca la data de 6.06.2005, conform inscrisului de la fila 123 dosar urmarire penala, intre SC R. SRL si SC C.C. s-a incheiat contractul de subantrepriza cu nr.122/6.05.2005, prin care societatea C.C. administrata de inculpat s-a obligat, potrivit art. 2.1 contract, sa efectueze lucrarile aferente obiectivului canalizare menajera.
Potrivit art. 5.3 contract contravaloarea lucrarilor urma sa se achite in baza situatiilor de lucrari intocmite lunar de catre executant si acceptate de catre antreprenor.
La data de 28.06.2005 s-a incheiat actul aditional nr. 1, la contractul de subantrepriza nr. 122/6.06.2005, potrivit caruia situatiile de lucrari si procesele verbale sa se accepte la plata dupa 5 zile lucratoare de la data confirmarii calitative si cantitative de catre AGENTIA SAPARD, finantatorul lucrarii.
Prin urmare, desi SC C.C., si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract, documentele de plata si incasare nu au putut fi emise, situatiile de lucrari nefiind acceptate calitativ si cantitativ de catre SAPARD.
S-a aratat ca pentru lucrarile receptionate conform intelegerii partilor, au fost emise facturi fiscale conform fila 27, dosar in suma de 74.970 lei.
In aprecierea asupra fondului cauzei s-a solicitat a se avea in vedere si declaratia martorului Aldea, care, in fata instantei de fond, a aratat ca nu a platit, in calitate de administrator SC R., contravaloarea lucrarilor executate de C.C., existand o restanta de 210.000 lei.
Ulterior, dupa receptia calitativa si cantitativa a lucrarilor de catre AGENTIA SAPARD, din cursul anului 2007, societatea C.C., a procedat la emiterea facturilor fiscale catre SC R., inregistrate in contabilitate si pentru care in cursul anului 2010, a promovat actiune impotriva SC R., pentru achitarea sumelor inscrise pe facturile emise, pentru lucrarile executate, la canalizarea menajera Voslobeni.
In consecinta, s-a apreciat ca, in cursul anului 2005, in conditiile lipsei confirmarii Agentiei SAPARD, inculpatul nu avea obligatia emiterii facturilor fiscale imputate, aferente lucrarilor executate la Voslobeni, fiind foarte probabil ca lucrarile sa nu fie ulterior confirmate de SAPARD.
In momentul indeplinirii acestei conditii, expres prevazute, de parti, in actul aditional, inculpatul a procedat la emiterea facturilor aferente.
Toate conS.erentele mai sus expuse conduceau la concluzia ca se impune admiterea recursului formulat.
Analizand recursul astfel declarat, prin prisma disp. art.3859 alin.3 Cod procedura penala se constata ca acesta are caracter fondat, impunandu-se a fi admis nu pentru motivele invocate de inculpat, prin aparatorul sau ales, ci pentru cele ce se vor expune in continuare si care se circumscriu disp.art.3859 alin.1 pct.21 Cod procedura penala.
La al doilea termen de judecata din prezenta cauza, respectiv in data de 29.06.a.c., avocatul ales al inculpatului a invederat faptul ca, din luna decembrie a anului 2010, societatea comerciala administrata de recurent a intrat in procedura judiciara a falimentului, pe seama acesteia fiind numit un lichidator, ce nu a fost citat (respectiv introdus in cauza) in fata Tribunalului Mures.
Dat fiind acest aspect invocat, in apararea sa, de catre inculpat, aceasta instanta de control judiciar a gasit oportuna solicitarea relatiilor necesare de la oficiul registrului Comertului de pe langa Tribunalul Mures. Din inscrisurile aflate la filele 58-60, din dosarul acestei Curti de Apel rezulta ca, prin sentinta nr.3384/02.12.2010 a Tribunalului Comercial Mures, s-a declansat procedura generala de insolventa a SC C.C. SRL Brancovenesti, societate administrata de recurent, lichidator judiciar al acestei persoane juridice fiind desemnata SC I.I.I. SRL Cluj Napoca. Hotararea pronuntata de Tribunalul Mures a fost, ulterioara, datei la care societatea comerciala administrata de inculpat a intrat in insolventa, pe seama sa fiind desemnat un lichidator, ce nu a fost legal citat in fata instantei de apel. Acest aspect determina incidenta in cauza a pct.21 alin.I, alineat al art.3859 Cod procedura penala. Se impune de asemenea, a se retine ca, in urma adoptarii si intrarii in vioare a legii nr.202/2010, cauze de natura celor aflate pendinte pe rolul acestei instante de control judiciar, se solutioneaza, nu la triplu, ci la dublu grad jurisdictional, ca urmare a acestor aspecte retinute, urmeaza ca potrivit disp. art.38515 pct.2 lit.c Cod procedura penala sa se admita recursul declarat de B.C.D. impotriva deciziei penale nr.90/A/3 martie 2011 a Tribunalului Mures.
Se va casa integral decizia penala criticata, se va desfiinta in tot sentinta penala nr.449/29 iunie 2010 a Judecatoriei Reghin si va dispune rejudecarea cauzei pe fond, de catre prima instanta - Judecatoria Reghin.
Cu ocazia rejudecarii cauzei pe fond, vor fi discutate, cu stricta respectare a prev. art.289 Cod procedura penala, toate probele propuse in aparare de inculpat, urmand ca instanta de prim grad jurisdictional sa se pronunte asupra oportunitatii, administrarii probei cu expertiza (de natura contabila) solicitata, in fata instantei de apel, de catre inculpat.
Nota1: Nelegala citare a partilor poate constitui motiv de casare cu trimitere spre rejudecare doar daca neregula a fost invocata de partea in favoarea careia este prevazuta norma procedurala. Intrucat normele vizand citarea partilor in procesul penal sunt ocrotite sub sanctiunea nulitatii relative, omisiunea citarii trebuie invocata de partea ale carei interese procesuale au fost prejudiciate prin necitare si nu din oficiu. In cauza, interesul procesual apartinea partii civile, care insa nu a declarat recurs. In plus, cum rezulta din termenii deciziei de casare, pe parcursul primelor doua grade de jurisdictie nu s-a pus problema introducerii ori interventiei in calitate de parte responsabila civilmente a societatii administrate de inculpat, asa incat aceasta nu trebuia citata si, prin urmare, nici lichidatorul sau. Totodata, intrucat actiunea civila este guvernata de disponibilitate, iar partea civila nu a solicitat introducerea in cauza a partii responsabile civilmente si in plus partea civila nu este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu si nici cu capacitate de exercitiu restransa, nu se poate reprosa primelor doua instante omisiunea introducerii in proces a partii responsabile civilmente. Mai mult, procedura generala a insolventei a fost deschisa abia in cursul judecatii in apel, asa incat, chiar interpretand extensiv dispozitiile art. 3859 pct. 21 C. pr. pen., trimiterea cauzei primei instante pentru rejudecare nu se justifica.
Nota2: Prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor in cazul multor infractiuni a fost reasezata competenta dupa materie, pentru infractiunea de evaziune fiscala prevazuta de art. 9 din Legea nr. 241/2005, judecata in prim grad in fond a fost luata din competenta judecatoriei si atribuita tribunalului.
Conform art. XXIV alin. 3 din Legea nr. 202/2010, in caz de desfiintare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile prezentei legi privitoare la competenta sunt aplicabile. In consecinta, chiar daca s-ar admite ca in cauza singura solutie era aceea de casare cu trimitere spre rejudecarea apelului si, chiar daca in primul ciclu ordinar al procedurilor, infractiunea de evaziune fiscala a fost judecata de judecatorie, iar apelul de catre tribunal, intrucat hotararea instantei de recurs a fost pronuntata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010, rejudecarea in prim grad trebuia sa aiba loc in fata tribunalului si nu a judecatoriei.