suspendarea conditionata a executarii

Prin sentinta penala nr.1770 din 02.11.2006, pronuntata de Judecatoria Tg.Mures, inculpatul N.S., a fost condamnat la pedepsele de:
- 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.l Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.c si art. 76 lit.e Cod penal;
- l an si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de tentativa la viol, prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. l Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit.c si art. 76 lit.e Cod penal.
In baza art. 34 lit.b raportat la art. 33 lit.a Cod penal s-au contopit cele doua pedepse stabilite, aplicandu-i-se inculpatului pedeapsa cea mai grea de l an si 3 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii doua ori c pedepsei aplicate, pe o perioada de 3 ani si 3 luni, ce reprezinta termen de incercare, sange, a fi stabilit in baza art. 82 Cod penal.
In baza art. 346 alin. l raportat la art. 14 si urm. Cod procedura penala si art. 998-999 Cod civil, admis actiunea civila formulata de partea civila S.I.
Inculpatul a fost obligat la plata a 200 RON daune morale catre partea civila.
Prin incheierea din 16.11.2006, pronuntata in aceeasi cauza, instanta de fond, din oficiu, a procedat la indreptarea erorii materiale strecurate in minuta pronuntata la data de 02.11.2006, pe care a completat-o, in sensul ca, in baza art.88 C.penal, a dedus din pedeapsa aplicata, durata retinerii pe 24 h, din data de 08.08.2005 si 1-a obligat pe inculpat sa plateasca in favoarea partii civile 200 RON, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Partea vatamata era in varsta de 77 ani si in dupa amiaza zilei de 01.08.2005, a luat niste medicamente si se odihnea, intinsa pe pat, in locuinta sa.
Inculpatul, in stare de ebrietate, a intrat in locuinta acesteia. Pentru ca a strigat dupa ajutor, inculpatul a prins-o cu mana de gat, a trantit-o pe pat, s-a urcat peste ea, i-a cerut sa intretina relatii sexuale si, pentru ca s-a opus, a muscat-o de doua ori de gingii, acesteia i-a inceput sa-i curga sange din gura, iar inculpatul, speriindu-se de sange, a fugit.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul N.S.
Examinand apelul promovat, din prisma dispozitiilor art.371 Cod pr. penala, art. 378 Cod pr. penala instanta de control judiciar l-a gasit fondat, pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul s-a folosit de calea ordinara de atac a apelului, dupa ce prima instanta a procedat la indreptarea erorii materiale strecurate in minuta sentintei penale si a stabilit in mod concret care este suma de bani la care urmeaza sa fie obligat acuzatul a o plati partii civile Szabo Ida si sub ce titlu, in conditiile in care instanta de fond a admis actiunea civila formulata in cauza, insa in minuta nu a stabilit cuantumul sumei si nici destinatia acesteia.
Calea de atac formulata impotriva incheierii din 16.11.2006, a fost declarata in termenul de 10 zile prevazut de art.363 C.pr.penal, in conditiile in care aceasta incheiere a fost comunicata acuzatului la data de 07.12.2006, iar declaratia de apel a fost inregistrata la data de 14.12.2006. Incheierea respectiva face parte integranta din sentinta penala nr.1770 din 02.11.2006, asadar nu s-a putut sustine ca apelul a fost declarat cu depasirea termenului legal, motiv pentru care a fost respinsa exceptia invocata, in acest sens, de reprezentantul partii civile.
Sub aspectul starii de fapt, care a fost corect retinuta, hotararea instantei de fond nu comporta nici un fel de critica, fiind justa solutia la care s-a oprit prima instanta, relativ la condamnarea inculpatului sub aspectul comiterii infractiunilor de violare de domiciliu, prev. si ped. de art.192 alin.l C.penal si a infractiunii prev.si ped.de disp.art.20 rap.la art.197 alin.1 Cod penal.
S-a retinut ca este criticabila insa modalitatea de rezolvare a laturii civile a cauzei, deoarece din declaratiile partii vatamate S.I., date in cursul urmaririi penale rezulta ca aceasta parte nu a formulat nici un fel de pretentii civile, fata de acuzat
Mai mult de atat partea civila nici in fata instantei nu si-a manifestat aceasta dorinta, pana la momentul citirii actului de sesizare. Este adevarat ca, partea vatamata la termenul de judecata din 20.03.2006 a mentionat ca nu doreste impacarea, iar "inculpatul sa plateasca pentru ceea ce a facut", insa din aceasta pozitie procesuala nu reiesea in mod explicit manifestarea expresa de vointa a partii vatamate privind formularea unor pretentii civile, mai mult cele exprimate denotand intentia acesteia de a solicita tragerea la raspundere penala a acuzatului.
Reprezentanta partii vatamate doar la termenul de judecata din 18.09.2006, a mentionat ca S.I. solicita obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.000.000 lei, despagubiri materiale si 2.000.000 lei cu titlu de despagubiri morale .
Asa fiind, in conditiile in care manifestarea de vointa a partii vatamate a fost exprimata dupa momentul procesual prev. de art.15 alin.2 C.pr.penal, o asemenea solicitare nu mai putea fi luata in considerare de prima instanta, decat eventual cu acordul expres al acuzatului.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a inteles sa declare recurs inculpatul N.S., care a inteles sa invedereze faptul ca hotararea primei instante este lovita de nulitate absoluta (in conditiile in care printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale s-a solutionat latura civila a cauzei), fapt ce impune rejudecarea spetei de catre Judecatoria Tg.Mures.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararilor judecatoresti pronuntate in cauza prin prisma disp.art.385/9 Cod pr.penala, curtea a constatat ca prima instanta, recurgand la institutia reglementata de disp.art.195 Cod pr.penala, prin incheierea de indreptare a erorii materiale din data de 16.11.2006 a inteles sa suplineasca lacuna dispozitivului sentintei penale nr.1770/01.11.2006 a Judecatoriei Tg.Mures, lacuna ce viza solutionarea laturii civile a cauzei. Chiar daca, initial, in hotararea pronuntata la data de 01.11.2006 , instanta de fond mentionase ca se admite actiunea civila exercitata de partea civila S.I., ulterior, prin incheierea de indreptare a erorii material, ea a apreciat ca in ce consta - ca si cuantum - aceasta actiune civile, imprejurare care in conceptia aparatorului ales al inculpatului si a inculpatului, a echivalat cu repunerea sa inlauntrul termenului de declararea apelului. De mentionat ca inculpatul a fost prezent la dezbaterea in fond a cauzei sale, la prin grad jurisdictional, aspect in functie de care fata de acesta termenul de apel si in ipoteza amanarii pronuntarii solutiei in cauza, incepea sa curga de la pronuntare potrivit disp.art.363 Cod pr.penala. Inculpatul a inteles sa promoveze apel, impotriva hotararii primei instante, abia la termenul din 14.12.2006, in conditiile in care, asa cum s-a mai retinut termenul de apel incepuse sa curga pentru acesta din data de 02.11.2006 si nu din ziua imediat urmatoare celei in care i s-a comunicat, de catre Judecatoria Tg.Mures, incheierea de indreptare a erorii materiale.
S-a retinut ca, in acest stadiu procesual al cauzei, in propria cale de atac, inculpatului nu i se poate inrautati situatia (pentru ca in acest mod s-ar contraveni disp.art.385/8 Cod pr.penla) si sa se constate intervenit tardivitatea apelului declarat. Se impune insa, avandu-se in vedere continutul dispozitivului sentintei penale nr.1770/01.11.2006 si continutul incheierii de indreptare a erorii materiale emise sub acelasi numar tot de Judecatoria Tg.Mures, sa se dispuna rejudecarea cauzei - in integrum - atat pe latura civila cat si pe latura penala, de catre prima instanta, deoarece cele doua laturi sunt indisolubil legate una de cealalta, iar completarea modului de solutionare a laturii civile nu se putea realiza prin prisma disp.art.195 Cod pr.penala.