Litigiu privind Curtea de Conturi. Posibilitatea instantei de a stabili pe cale incidentala legalitatea contractelor colective de munca. Nelegalitatea unor drepturi de natura salariala acordate in temeiul contractelor colective de munca. Efectele Legii 84/2012 in ceea ce priveste actele Curtii de Conturi prin care s-a constat existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au generat prejudicii.
Art. 2 din Legea 84/2012 se refera doar la exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Aceasta nu impiedica analizarea legalitatii masurilor dispuse prin actele de constatare si nici nu are consecinta anularii actelor de constatare, ci vizeaza doar o etapa ulterioara, inlaturand punerea in executare a masurilor de recuperare de la angajati a sumelor respective. Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr.8576/04 decembrie 2012
Prin Sentinta nr. 1483/CA/2012 Tribunalul Hunedoara - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins ca nefondata actiunea in contencios administrativ formulata de reclamanta Comuna B. prin Primar, impotriva paratelor Curtea de Conturi a Romaniei si Camera de Conturi a judetului H. si a respins cererea de interventie formulata de Sindicatul Liber al Salariatilor din Primaria Mun. T. si Serviciile publice aflate in subordinea Consiliului Local al municipiului T.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut ca in perioada octombrie - noiembrie 2010 Camera de Conturi a judetului H. a efectuat auditul financiar asupra contului de executie bugetara pe anul 2009 al Comunei B., finalizat cu incheierea Procesului verbal de constatare nr. 1757/29.10.2010 prin care au fost constatate o serie de abateri de la legalitate si regularitate.
Ca urmare, a fost emisa Decizia nr. 37/7.12.2010 prin care la pct. B s-a retinut existenta unor abateri de la legalitate si regularitate care au generat prejudicii, dupa cum urmeaza:
B1. Drepturi de personal, in baza Contractului colectiv de munca ( spor de dispozitiv acordat in baza art. 19, litera "d" si spor de confidentialitate pentru secretara primariei , in baza art. 19, litera "f").
Valoarea estimata de auditori a platilor nelegale in suma bruta, acordate in anul 2009 personalului Primariei B., reprezentand spor de dispozitiv si spor de confidentialitate este de 65.571 lei, la care se adauga si contributiile datorate si platite de entitate aferente acestor sporuri, in valoare de 18.032 lei.
B2. in perioada ianuarie - decembrie 2009 s-au platit pe stat de plata salariatilor institutiei, drepturi acordate in baza Contractului colectiv de munca pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii - art. 35 (1), fonduri pentru cadouri acordate copiilor minori ai salariatilor pentru pasti, Craciun si 1 Iunie, art. 37 (4), prime de Pasti si de Craciun - art. 37 (10), si prime de ziua femeii - art. 42.
Suma bruta totala platita nelegal pentru aceste drepturi, este estimata la 82.125 lei, din care:
- pentru mentinerea sanatatii si securitatii muncii in baza art. 35 (1) - 72.325 lei;
- fonduri pentru cadouri acordate copiilor minori ai salariatilor pentru Pasti, Craciun si 1 iunie, in baza art. 37 (4) - 2.150 lei;
- prime de Pasti si de Craciun in baza art. 37 (10) - 6.600 lei;
- prime de ziua femeii in baza art. 42 - 1.050 lei.
Pentru inlaturarea abaterilor de la legalitate si regularitate constate, Camera de conturi a judetului Hunedoara a dispus:
Stabilirea intinderii prejudiciului cauzat prin plata nelegala la titlu de cheltuieli "Cheltuieli de personal" a unor sporuri salariale in baza contractului /acordului de munca (spor de dispozitiv si spor de confidentialitate), inlauntrul termenului de prescriptie; dispunerea masurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit; efectuarea regularizarii cu bugetele publice pentru sumele virate, aferente drepturilor necuvenite;
Stabilirea intinderii prejudiciului cauzat prin plata nelegala a unor sume de la titlul de cheltuieli "bunuri si servicii" de natura: mentinerea sanatatii si securitatii muncii, cadouri acordate copiilor salariatilor de sarbatori, prime acordate salariatilor de pasti, craciun, ziua femeii, inlauntrul termenului de prescriptie; dispunerea masurilor pentru recuperarea prejudiciului stabilit.
Contestatia formulata de catre reclamanta impotriva masurilor dispuse prin decizia nr. 37/07.12.2010 a fost respinsa, prin Incheierea nr. VI 119 din 22.03.2011, de catre Curtea de Conturi a Romaniei, respectiv referitor la masurile dispuse.
Referitor la cele sustinute de catre reclamanti in sensul lipsei de competenta a Camerei de Conturi H. si a Curtii de Conturi, in a stabili nelegalitatea drepturilor de natura salariala acordate in baza contractului si, respectiv, acordului colectiv functionarilor publici, personalului contractual si persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, instanta constata ca prin actele contestate acestea nu s-au pronuntat asupra nulitatii prevederilor din contractul si, respectiv acordul colectiv de munca, anuland aceste acte, ceea ce intr-adevar, ar fi excedat competentei lor, ci a constat ca entitatea auditata a platit drepturi salariale cu incalcarea prevederilor legale si a dispus masuri pentru recuperarea prejudiciului astfel produs.
Or, aceasta este in concordanta cu atributiile sale, fiind o expresie a functiei de control pe care Curtea de Conturi, in conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din legea nr. 94/1992, o exercita asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, furnizand Parlamentului si, respectiv unitatilor administrativ-teritoriale rapoarte privind utilizarea si administrarea acestora, in conformitate cu principiile legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficientei si eficacitatii.
Faptul ca la fundamentarea celor retinute prin decizia contestata nu s-a avut in vedere contractul colectiv si, respectiv, acordul colectiv in baza caruia reclamantii sustin ca au platit drepturile salariale considerate de catre parate a fi achitate nelegal nu inseamna ca paratele au constatat nulitatea acestor conventii.
In cadrul actiunii in contencios administrativ formulata de catre reclamanta, instanta a analizat validitatea acestor conventii prin raportare la dispozitiile legale aplicabile.
Astfel, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 republicata privind contractul colectiv de munca, prevede posibilitatea incheierii contractelor colective de munca si pentru salariatii institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.
Respectarea dispozitiilor legale constituie o conditie esentiala pentru ca, in conformitate cu prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de munca sa dobandeasca forta juridica a legii.
Contractele colective de munca incheiate pentru salariatii institutiilor bugetare au un regim special, determinat de situatia deosebita a partilor acestor contracte, ceea ce face ca drepturile salariale prevazute in favoarea angajatilor unitatilor si institutiilor publice sa nu poata fi modificate, sursa lor de finantare fiind bugetul de stat sau, dupa caz, bugetul unitatilor administrativ teritoriale, buget care nu poate fi utilizat pentru plata altor drepturi salariale decat cele prevazute de lege.
De altfel, prin Decizia nr. 768/2007, Curtea Constitutionala a stabilit, in interpretarea art. 137 alin. 1 din Constitutie raportat la art. 12 din Legea nr. 130/1996, ca se impune ca si drepturile salariale ale salariatilor institutiilor publice sa fie stabilite prin lege in limite precise, care nu pot constitui obiect al acordurilor si nu pot fi modificate prin conventii colective.
Ca atare, continutul contractului si, respectiv, acordul colectiv de munca nu pot cuprinde alte dispozitii decat cele limitativ enumerate de lege si, in consecinta, nici prevederi referitoare la drepturi salariale suplimentare fata de cele stabilite prin lege.
In acest context, in ceea ce priveste sporul de dispozitiv, instanta constata ca dispozitiile art. 1 si 13 din Legea nr. 138/1999 prevad in mod limitativ categoriile de personal care beneficiaza de sporul de dispozitiv, dupa cum urmeaza: cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si civili din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.
Cu referire la interpretarea si aplicarea unitara art.19 raportat la art.47 din Legea nr. 138/1999, prin Decizia nr. 37/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca "indemnizatia lunara de dispozitiv in cuantum de 25 % din salariul de baza, prevazuta la art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de detasare din cadrul fostului Minister de Interne".
Intrucat personalul contractual si functionarii publici din cadrul entitatii verificate nu se incadreaza in categoriile de personal care beneficiaza de sporul de dispozitiv, in mod corect s-a considerat de catre auditorii financiari ca plata acestui spor s-a realizat fara temei legal, contractul si, respectiv, acordul colectiv de munca neconstituind temei legal, dat fiind faptul ca sporul de dispozitiv este prevazut de lege si, prin urmare, el nu poate face obiectul negocierii, conform art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
In ce priveste sporul pentru mentinerea sanatatii si sporul pentru securitatea muncii, instanta a constatat, prin interpretarea dispozitiilor art. 1 si urmatoarele ale Legii nr. 319/2006, ca legiuitorul a stabilit in sarcina angajatorului obligatia de a lua masurile necesare pentru asigurarea celor mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca, masuri care au in vedere asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor, prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor, asigurarea cadrului organizatoric, si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca si care prin natura lor nu permit convertirea acestei obligatii in plata catre angajati a unor sume de bani. Asa fiind, in mod intemeiat s-a considerat de catre reprezentantii paratelor ca plata unor sume de bani cu titlu de spor pentru mentinerea sanatatii si, respectiv, securitatii in munca s-a realizat fara temei legal.
Pe de alta parte, acoperirea unei parti din cheltuielile cu hrana este posibila pentru salariatii din sistemul bugetar numai in conditiile Legii nr. 142/1998 prin acordarea unei indemnizatii sub forma tichetelor de masa si nu prin acordarea unor sume de bani. De asemenea, nu pot fi acordate sume de bani nici pentru acoperirea unei parti din cheltuielile cu imbracamintea, intrucat in conformitate cu prevederile art. 32 din Legea nr. 188/1999, functionarii care sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului acestia primesc uniforma gratuit.
In ce priveste sumele acordate salariatilor pentru sarbatorile de Pasti, Craciun si cele acordate salariatilor cu copii minori, se constata ca primele ce puteau fi acordate functionarilor publici si personalului contractual din institutiile publice sunt reglementate prin art.19 din OG nr. 6/2007 si 11 din OG nr.10/2008. Avand in vedere ca sumele acordate nu provin din fondurile constituite in conditiile acestor prevederi legale, rezulta ca plata acestora este lipsita de temei legal, contractul si, respectiv, acordul colectiv de munca neputand constitui temei legal deoarece aceste drepturi nu pot face obiect al negocierii ca urmare a faptului ca primele de care pot beneficia salariatii institutiilor bugetare si conditiile de acordare sunt reglementate prin lege.
Impotriva hotararii au declarat recurs reclamanta Comuna B. prin Primar si Primarul Comunei B. si de intervenientii in interesul reclamantilor reprezentati prin Sindicatul Liber al Salariatilor din primaria Municipiului T. si din serviciile publice aflate in subordinea Consiliului Local al Municipiului T. modificarea acesteia in sensul admiterii actiunii si a cererii de interventie asa cum au fost formulate .
In motivarea recursului s-a invocat lipsa competentei materiale functionale a Camerei de Conturi a judetului H. de a stabili cu privire la nelegalitatea unor clauze din contractele si acordurile colective de munca, contractele individuale de munca, ci numai instantele de judecata au competenta in aceasta materie si numai la cererea partii interesate.
Pana la constatarea nulitatii, de catre instanta de judecata competenta, clauzele cuprinse in contractul/acordul colectiv de munca, contractele individuale de munca se bucura de prezumtia de legalitate.
Toate sumele de bani reprezentand drepturi aferente contractului/acordului colectiv de munca, contractelor individuale de munca au fost incadrate si aprobate prin Bugetul de Venituri si Cheltuieli al Consiliului Local B. pe anul 2009 unde pe langa veniturile de la buget exista si venituri proprii.
Cheltuielile cu salarizarea au fost verificate privind legalitatea de catre Institutia Prefectului judetului H.
Se sustine si ca, Contractul colectiv de munca/Acordul colectiv de munca, contractele individuale de munca potrivit libertatii contractuale prevazut la art. 969 Cod civil produc efecte juridice in sensul ca devin legea partilor, astfel ca, executarea lor devine obligatorie pentru parti (art. 243 din Legea nr. 53/2003, cat si art. 30 din legea nr. 130/1996).
Prin Legea nr. 84/15.06.2012 art. 2(1) se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Prin intampinare intimata Curtea de Conturi a Romaniei a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate .
Recursurile sunt nefondate.
In ce priveste apararea reclamantei si intervenientilor in interesul reclamantei privind lipsa competentei Curtii de Conturi de a analiza legalitatea contractului colectiv de munca semnat si inregistrat la DMIS H., instanta apreciaza ca nu este fondata intrucat Curtea de Conturi prin organele sale teritoriale are competenta de a constata abateri de la legalitate cauzatoare de prejudicii in bugetele locale sau de stat sau in cheltuirea banilor publici.
Potrivit art. 12 alin.1 din Legea 130/1996 " Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale."Totodata in ce priveste functionarii publici art.72 din Legea 188/1999 limiteaza obiectul acordurilor colective numai la masuri referitoare la: a) constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca; b) sanatatea si securitatea in munca; c) programul zilnic de lucru; d) perfectionarea profesionala; e) alte masuri decat cele prevazute de lege, referitoare la protectia celor alesi in organele de conducere ale organizatiilor sindicale.
Constitutia Romaniei in art. 41 alin. 5 garanteaza dreptul la negocieri colective in materie de munca si caracterul obligatoriu al conventiilor colective, insa al conventiilor legal incheiate prin care s-au negociat drepturi prevazute prin lege, in concordanta si cu prevederile legale mentionate mai sus
Mai mult art. 10 din OUG 1/2010 prevede ca "In conformitate cu prevederile art.30 din Legea-cadru nr. 330/2009, la stabilirea salariilor personalului bugetar incepand cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate in considerare drepturi salariale stabilite prin contractele si acordurile colective si contracte individuale de munca incheiate cu nerespectarea dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii lor sau prin acte administrative emise cu incalcarea normelor in vigoare la data emiterii lor si care excedeaza prevederilor Legii-cadru 330/2009."
In temeiul acestor reglementari atat Camera de Conturi cat si instanta de fond avea obligatia de a stabili pe cale incidentala daca acordul colectiv incheiat de functionarii publici/contractul colectiv incheiat de personalul contractual bugetar in 2008 cu nr.100 era legal incheiat prin prisma legislatiei in vigoare la data incheierii.
Ori in ce priveste drepturi privind sanatatea si securitatea in munca sub forma indemnizatiei de vestimentatie art. 32 din Legea 188/1999 reglementeaza ca drept al angajatului bugetar, acolo unde uniforma este obligatorie, acela de a primi gratuit aceasta uniforma.
In cazul functionarilor publici /personal contractual al unitatilor administrativ teritoriale, respectiv ai aparatului de specialitate al primarului,ai serviciilor consiliului local nu se acorda acest drept prin lege, astfel incat partile acordului/contractului colectiv nu pot negocia acordarea acestui drept prin echivalent banesc.
Indemnizatia nu se putea negocia nici din perspectiva aplicarii Legii 319/2006 privind securitatea muncii ca echipament de protectie intrucat locul de munca al angajatilor in cauza nu este unul cu conditii de munca vatamatoare . In Legea 319/2006 se prevede in art. 13 lit. q si r ca in vederea asigurarii conditiilor de munca, securitate si sanatatea in munca si pentru prevenirea bolilor profesionale, angajatorii persoanelor care lucreaza in conditii de munca ce impun acest lucru sunt obligati sa asigure echipamente de munca fara pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si_echipamente individuale de protectie", ori nu sunt indeplinite conditiile legii pentru a permite negocierea acestor drepturi prin contractul colectiv de munca .
In ce priveste indemnizatia pentru hrana, art.1 din Legea 142/1998 prevede ca "Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca, denumite in continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator".
Prin urmare, aceasta este singura forma a alocatiei pentru hrana, reglementata legal in favoarea salariatilor din sectorul bugetar angajatilor functionari publici/personal contractual ai unitatilor administrativ teritoriale, respectiv ai aparatului de specialitate al primarului,ai serviciilor consiliului local nu li se acorda prin lege drept la indemnizatie de hrana, astfel incat partile acordului/contractului colectiv nu pot negocia acordarea acestui drept.
Demnitarii publici locali-primarul si viceprimarul nu au alta forma de remunerare decat indemnizatia conform art.57 alin.5 din Legea 215/2001 si art. 3 alin.4 din OG 10/2008, astfel ca nu pot beneficia de indemnizatie pentru vestimentatie si de hrana. Totodata pe durata exercitarii mandatului li se suspenda contractul de munca si prin urmare nu ar putea beneficia nici de drepturile aferente contractului colectiv .
Referitor la sporul de dispozitiv, Prin Decizia ICCJ nr. 37 din 14 decembrie 2009, privind recursul in interesul legii, a decis ca dispozitiile art. 13 raportat la art. 47 din Legea nr. 138/1999 se interpreteaza in sensul ca indemnizatia de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza, prevazuta de art. 13 din acest act normativ, se acorda functionarilor publici si personalului contractual care isi desfasoara activitatea in cadrul Ministerului Administratiei si Internelor si in institutiile publice din subordinea ministerului, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale si a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial si inainte de transfer sau detasare din cadrul fostului Minister de Interne.
Legea nr. 138/1999 stabileste modalitatea de salarizare si acordare a altor drepturi numai pentru personalul militar din institutiile publice de aparare nationala, ordine publica si siguranta nationala, precum si acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste institutii. In conformitate cu art. 1 din Legea nr. 138/1999 "dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciului Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei".
Art. 13 din Legea nr. 138/1999 prevede: "cadrele militare in activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de comanda si gradatii, respectiv din salariul de baza."
Astfel, potrivit prevederilor art. 47 din legea mentionata, numai personalul civil din ministerele si institutiile centrale enumerate in art. 1 beneficiaza pe langa drepturile salariale reglementate in legislatia aplicabila in sectorul bugetar si de unele drepturi prevazute de acest act normativ, iar conform art. 49, personalul civil care desfasoara activitati in conditii similare cu cele ale cadrelor militare beneficiaza de primele, sporurile si indemnizatiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate.
Dispozitiile legale sus-mentionate contin o enumerare limitativa si sunt aplicabile personalului militar si civil din institutiile mentionate la art. 1 din lege, astfel ca nu exista niciun temei pentru ca drepturile salariale suplimentare constand in indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza sa poata fi recunoscute si acordate tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala.
Aceste dispozitii legale nu au devenit aplicabile functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala nici dupa ce Ministerului Administratiei si Internelor i-au fost stabilite unele atributii in domeniul administratiei publice, caci stabilirea respectivelor atributii nu semnifica includerea administratiei publice locale in structurile acestui minister, pentru a se putea considera ca Ordinul ministrului administratiei si internelor nr. 496/2003 ar fi privit si aceste categorii profesionale.
Prin urmare, este evident ca nici din perspective Ordinului nr. 496/2003 nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv alte categorii de functionari publici sau personal contractual decat cei care la un moment dat au avut beneficiul acestui drept salarial, in considerarea faptului ca au facut parte din structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor, si care in prezent se mai incadreaza intre ipotezele juridice prezentate.
Per a contrario, este evident faptul ca nu pot beneficia de indemnizatia de dispozitiv toti functionarii publici si personalul contractual din cadrul autoritatilor administratiei publice locale, intrucat nici aceste categorii de personal nu se incadreaza in vreuna dintre ipotezele juridice prezentate.
Daca legiuitorul ar fi dorit acordarea indemnizatiei de dispozitiv de 25% din salariul de baza tuturor functionarilor publici si personalului contractual din administratia publica locala, ar fi prevazut in mod expres o atare posibilitate.
Nici alte prime (de Craciun, Pasti, 1 Iunie, 8 Martie) nu sunt legal negociate prin contract/acord colectiv de munca si in mod corect s-a constatat existenta unei abateri de la legalitate prin plata lor, nefiind prevazute de legislatia de salarizare pentru personalul bugetar respectiv OG 6/2007 si OG 10/2008.
In ce priveste incidenta Legii 84/2012 trebuie remarcat ca nici aceasta critica nu este fondata.
Art. 2 din Legea 84/2012 se refera doar la exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii. Aceasta nu impiedica analizarea legalitatii masurilor dispuse prin actele de constatare si nici nu are consecinta anularii actelor de constatare ,ci vizeaza doar o etapa ulterioara, inlaturand doar punerea in executare a masurilor de recuperare de la angajati a sumelor respective
Fata de aceste considerente, Curtea a retinut ca sentinta pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica, iar fata de dispozitiile art. 312 din Codul de procedura civila recursul a respins, ca neintemeiat.