Litigiu de asigurari sociale. Dreptul magistratilor de a beneficia de asigurare de viata, sanatate si bunuri. Conditii
Conform prevederilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 92/1992 magistratii beneficiari de asigurare realizata din fonduri bugetare , pentru viata, sanatate si bunuri in limita veniturilor pentru 15 ani de activitate. In aplicarea acestor dispozitii Ministerul Justitiei si Procurorul General au fost emise ordine conform carora despagubirea prevazuta de lege urma sa fie achitata numai in situatia in care s-ar fi produs un eveniment legat de exercitarea functiei de magistrat care sa dea dreptul la o astfel de plata.
Prin art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 s-a prevazut ca judecatorii si procurorii beneficiaza de asigurare pentru risc profesional, realizata din fonduri bugetare pentru viata, sanatate si bunuri, daca sunt afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea, in limita veniturilor pentru anii lucrati in aceste functii, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate.
Prin aceste prevederi legale s-a instituit in favoarea magistratilor un drept de asigurare " ope legis" in virtutea caruia in masura in care se produce un prezumtiv risc asigurat, acestia beneficiaza de despagubirea prevazuta de lege, care nu este conditionata de incheierea anterioara a unui contract cu o societate de asigurare. Prin sentinta civila nr.197 din 13 februarie 2007, Tribunalul Mures a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile aferente perioadei 27.06.2003 - 22.12.2003; a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Mures; a admis in parte actiunea civila formulata de reclamanta M. M., in contradictoriu cu paratii Ministerul Public-Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Tribunalul Mures, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Tg-Mures, Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Mures pe care i-a obligat in solidar la plata in favoarea reclamantei a sumei de 4.562,14 lei, actualizata in functie de rata inflatiei pana la data achitarii debitului, cu aplicarea dobanzii legale de la data introducerii actiunii si pana la plata efectiva a debitului; a respins restul pretentiilor formulate de reclamanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta, care are calitatea de magistrat, a facut dovada, prin acte justificative legale, ca a realizat din fonduri proprii o asigurare de viata si de bunuri (autoturism), platind in acest scop, in ultimii trei ani anteriori introducerii actiunii, suma de 65.323.900 lei RON, cu titlu de prime de asigurare, suma provenita din fonduri proprii.
S-a retinut, de asemenea, ca potrivit art. 100 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, magistratii sunt declarati de lege ca avand calitatea de beneficiari ai unui raport de asigurare (pentru viata, sanatate si bunuri), asigurare realizata din fonduri bugetare, aceleasi prevederi fiind reluate si de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, cu precizarea ca beneficiul asigurarii (adica despagubirea) se acorda numai daca se produce un anumit risc, si anume riscul profesional (constand in afectarea vietii, sanatatii si bunurilor, in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea).
Observand, totodata, ca paratii nu si-au indeplinit obligatia legala de realizare a asigurarii in favoarea reclamantei din fonduri bugetare, prima instanta a gasit intemeiata cererea acestuia de a fi despagubita, in temeiul art. 295 alin. 1 si art. 269 alin. 1 si 2 din Codul muncii, raportat la art. 1073 si art. 1075 Cod civil.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Directia Generala a Finantelor Publice Mures in nume propriu si in numele Ministerului Finantelor Publice.
Paratii au solicitat modificarea integrala a hotararii primei instante, cu consecinta respingerii actiunii reclamantei ca nefondata si, respectiv, inadmisibila fata de Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Mures.
In motivarea recursului, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sustinand nelegalitatea hotararii primei instante pe considerentul interpretarii eronate a prevederilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, text din examinarea caruia rezulta ca magistratii au dreptul sa primeasca asigurarea de bunuri, viata si sanatate, insa numai pentru risc profesional. In plus, prin Ordinul Procurorului General nr.42/29 iunie 1999, s-a prevazut acordarea acestui drept doar in situatia in care s-a produs un eveniment care sa dea dreptul procurorului de a beneficia de o astfel de plata, iar ulterior, prin art. 78 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, s-a precizat in mod expres ca asigurarea se realizeaza in conditiile stabilite prin hotarare a guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, act normativ care inca nu a fost adoptat.
La randul ei, Directia Generala a Finantelor Publice Mures,in nume propriu si in numele Ministerului Finantelor Publice, a invocat inadmisibilitatea chemarii lor in judecata, deoarece intre aceste institutii si reclamanta nu exista raporturi juridice de munca, prin urmare, ele nu au nicio calitate procesuala pasiva in cauza. De asemenea, a sustinut ca legile bugetare anuale nu pot constitui izvor al solidaritatii pasive in cauza, intrucat Ministerul Finantelor Publice nu se confunda cu bugetul de stat, rolul acestuia fiind acela de a raspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, respectand procedura reglementata de Legea nr. 500/2002, privind finantele publice.
Examinand caile de atac deduse judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a retinut urmatoarele:
Prin cererea adresata primei instante la data de 28 decembrie 2006, reclamanta a solicitat, prevalandu-se de calitatea profesionala de magistrat-procuror, obligarea paratilor, in solidar, la plata sumei de 65.323.900 lei,RON, cu aplicarea dobanzii legale si a actualizarii in functie de indicele de inflatie, suma reprezentand echivalentul primelor de asigurare pentru viata si bunuri, achitate din fonduri proprii in ultimii 3 ani.
In perioada de activitate a prevederilor art. 100 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecatoreasca, magistratii beneficiau de asigurare realizata din fonduri bugetare, pentru viata, sanatate si bunuri, in limita veniturilor pentru 15 ani de activitate. In aplicarea acestor dispozitii legale, Ministrul Justitiei a aprobat Instructiunile nr. 761/22 aprilie 1999, iar Procurorul General a emis Ordinul nr. 42/29 iunie 1999, acte normative conform carora ordonatorii de credite urmau sa plateasca direct despagubirea prevazuta de art. 100 alin. 1 din legea mentionata, insa numai in situatia in care s-ar fi produs un eveniment care sa dea dreptul magistratului (procurorului) la o astfel de plata, respectiv un eveniment determinat de exercitarea functiei de magistrat.
Rezulta, din cele de mai sus, instituirea unui drept de asigurare "ope legis", in virtutea caruia, in masura in care se producea un prezumtiv risc asigurat, in legatura cu indeplinirea atributiilor de serviciu, se nastea si dreptul magistratului (procurorului) de a beneficia de o despagubire in limita veniturilor pentru 15 ani de activitate. Prin urmare, nu era necesara incheierea unui contract de asigurare, deoarece intr-un astfel de caz obligatia de dezdaunare ar fi apartinut asiguratorului, iar nu ordonatorilor de credite.
Se conchide, astfel, ca reclamanta nu este indreptatita, prin raportare la prevederile art. 100 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, la restituirea primelor de asigurare generate de incheierea, din proprie initiativa, a unui astfel de contract, deoarece in ipoteza producerii unui eveniment in legatura cu exercitarea profesiei de magistrat, ar fi beneficiat in virtutea legii de repararea prejudiciului suferit, plata despagubirii nefiind conditionata, prin textul de lege mentionat, de incheierea anterioara a unui contract cu o societate de asigurare.
Ulterior, prin adoptarea Legii nr. 303/2004, privind statutul magistratilor, (care a abrogat, incepand cu data de 29 septembrie 2004, prevederile legale anterior examinate), dreptul la asigurare al acestei categorii profesionale a fost nuantat intr-un mod mai explicit, prevazandu-se, prin art. 78 alin. 1, ca judecatorii si procurorii beneficiaza de asigurare pentru risc profesional, realizata din fonduri bugetare, pentru viata, sanatate si bunuri, daca sunt afectate in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura cu acestea, in limita veniturilor pentru anii lucrati in aceste functii, dar nu in mai mult de 15 ani de activitate.
In plus, conform prevederilor art. 78 alin. 3 din lege, asigurarea prevazuta la alin. 1 se realizeaza in conditiile stabilite prin hotarare a Guvernului, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, iar potrivit dispozitiilor alin. 3, aceasta inceteaza la eliberarea din functie.
Raportat la prevederile legale enuntate, Curtea a constatat ca nici dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 303/2004 nu subzista dreptul reclamantei la restituirea primelor de asigurare, intrucat nici aceasta nu stabileste in sarcina magistratului obligatia incheierii unui contract de asigurare, prevazand doar dreptul de asigurare si durata ei in timp, precum si limita maxima a despagubirii. De asemenea, legea stabileste fixarea ulterioara a cadrului concret de realizare a acestui drept, prin urmare si a conditiilor de exercitare, in acest scop urmand a fi adoptata o hotarare de guvern.
Cu referire la acelasi aspect, trebuie precizat, insa, ca neadoptarea pana in prezent a unui astfel de act normativ nu este de natura a nega dreptul magistratului la beneficiul despagubirii prevazute de art. 78 alin. 1, intrucat acesta deriva direct din lege, singura conditie care trebuie indeplinita fiind producerea unui eveniment care sa se incadreze in categoria riscului profesional.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat incidenta in cauza a prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, hotararea primei instante fiind data cu aplicarea gresita a legilor anterior mentionate.
Prin urmare, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, recursurile declarate de parati au fost admise, cu consecinta modificarii in parte a sentintei atacate si respingerii actiunii reclamantei ca nefondata, pastrandu-se solutia de respingere a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Mures, a caror raspundere solidara ar fi derivat, in cazul aprecierii ca intemeiate, pe fond, a actiunii deduse judecatii, din prevederile art. 40 alin. 1 din Legea nr. 631/2002, art. 47 din Legea nr. 507/2003, art. 42 din Legea nr. 511/2004 si art. 26 din Legea nr. 379/2005, raportat la art. 14 din H.G. nr. 208/2005.