Legea nr. 10/2001. Prorogare legala de competenta , conform art. 17 Cod procedura civila. Conditii de admisibilitate. Decizie nr. 50/R din data de 25.01.2007
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Legea nr. 10/2001. Prorogare legala de competenta , conform art. 17 Cod procedura civila. Conditii de admisibilitate. Prin cererea inaintata la 3 mai 2006 la Tribunalul Mures, reclamantii L. M. V., B. S., M. E. L. , au chemat in judecata Primaria mun. Tg-Mures, Ministerul Finantelor Publice, SC"L."SA Tg.Mures, T. I. si I., B. P. si M., C. P. si E., B. A., B. F. si B. D., solicitand in contradictoriu cu acestea urmatoarele:
-a se constata nulitatea absoluta a titlului de proprietate al statului asupra imobilului inscris in CF 800/II Tg-Mures, preluat abuziv cu incalcarea dispozitiilor Decretului 92/1950;
-a se dispune anularea incheierii de carte funciara 134/1952 prin care statul si-a intabulat dreptul de proprietate, cu restabilirea situatiei anterioare de carte funciara pe vechii proprietari;
- a se dispune anularea contractelor de vanzare cumparare intervenite intre SC"L."SA Tg.-Mures si paratii (persoane fizice), cu privire la apartamentele ce formeaza imobilul sus indicat, contracte incheiate cu incalcarea flagranta a dispozitiilor Legii nr.112/1995;
-a se dispune modificarea dispozitiei nr.336/2006 emisa de Primarul mun. Tg-Mures, in sensul restituirii in favoarea reclamantilor a imobilului din litigiu, in cotele succesorale dupa antecesorii lor;
-a se dispune intabularea in CF 800/II Tg-Mures al dreptului de proprietate al reclamantilor, in baza hotararii judecatoresti ce se va pronunta in cauza, cu efect constitutiv de drepturi si publicitate era omnes.
Prin sentinta civila nr.2164 din 20.10.2006 a Tribunalului Mures, s-a admis exceptia necompetentei materiale a tribunalului si s-a declinat in favoarea Judecatoriei Tg-Mures solutionarea cererii de chemare in judecata a reclamantilor, mai putin petitul vizand anularea dispozitiei emise de primar si care atrage competenta prev. de Legea nr.10/2001.
Impotriva sentintei civile mentionate, reclamantii au inaintat in termen legal recurs, solicitand casarea integrala a hotararii si trimiterea cauzei pentru continuarea judecatii la Tribunalul Mures, ca prima instanta. In drept s-a invocat motivul prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., in sensul ca hotararea atacata este lipsita de temei legal si data cu incalcarea dispozitiilor legale in materia dedusa judecatii, respectiv cele ale Legii nr.10/2001 si art.17 C.pr.civ. In acest sens, petitele cu privire la care s-a dispus disjungerea si declinarea competentei de solutionare la prima instanta, fiind cereri accesorii si incidentale, trebuie sa fie solutionate de instanta competenta sa judece contestatia la legea sus indicata. Prin memoriul de recurs se face referire si la doua decizii de speta pronuntate de instanta suprema, potrivit carora atat contestatia in anularea dispozitiei emisa de primar cat si cererea de anulare prin care bunul revendicat a fost vandut chiriasilor, sunt de competenta sectiei civile a tribunalului.
Recursul dedus judecatii a fost considerat nefondat, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.1 din legea nr.10/2001 imobile preluate in mod abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se restituie, in natura, in conditiile legii. In cazurile in care restituirea in natura nu este posibila se vor acorda masuri reparatorii prin echivalent, masuri stabilite in mod actual si complet prin Legea nr.247/2005. Persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita numai dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire.
In cadrul procedurii de restituire in natura, conform art.25 din Legea nr.10/2001, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura. Decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire in natura, poate fi atacata de persoana indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui raza se afla sediul unitatii detinatoare, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Legea nr.10/2001 nu cuprinde alta dispozitie procedurala, legat de declansarea si judecarea cailor de atac impotriva actelor emise de persoana juridica detinatoare si care lezeaza persoanele fizice indreptatite.
Legea sus citata face referire in art.45 si la nulitatea actelor juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile revendicate de fostii proprietari sau mostenitorii acestora, insa singura dispozitie procedurala se refera la faptul ca, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a legii. Rezulta asa dar ca, in tacerea legii, regimul juridic al nulitatii actelor de instrainare este supus reglementarii dreptului comun, in ceea ce priveste competenta materiala a instantelor judecatoresti, atrasa si de criteriul valoric al imobilului.
Din economia reglementarilor legale amintite, rezulta ca nulitatea actelor de instrainare a imobilelor, care cad sub incidenta Legii 10/2001, constituie o chestiune prioritara a carei solutie poate avea o inraurire covarsitoare asupra dreptului dedus procedurii administrative, si ulterior celei judiciare. Este obligatoriu ca instanta ce exercita controlul jurisdictiei speciale administrative, sa dea prioritate rezolvarii chestiunii prioritare, adica cererii privind constatarea nulitatii contractelor de vanzare-cumparare, dupa care sa, se pronunte asupra legalitatii deciziei administrative emise de persoana juridica detinatoare.
Avand in vedere cele de mai sus, in speta nu s-a pus problema aplicatiunii art.17 C.pr.civ., care vizeaza cererile incidentale sau accesorii si care prin prorogare de competenta trebuie solutionate de instanta investita cu solutionarea cererii principale.
Cererea de anulare a actului juridic de instrainare este distincta de contestatia formulata potrivit Legii nr.10/2001, solutionarea acesteia depinzand inevitabil de solutionarea cererii in constatarea nulitatii actului de instrainare. Nu trebuie omis nici faptul ca, cererile pentru constatarea nulitatii instrainarilor, atrag competenta materiala diferita a instantelor de judecata, respectiv civile sau comerciale, cu respectarea criteriului valoric prev. de art.2 C.pr.civ.
In fine, este adevarat ca prin doua decizii de speta instanta suprema a statuat ca intreaga cerere formulata de persoanele fizice indreptatite trebuie solutionata de tribunal - sectia civila, insa respective decizii nu exprima practica constanta unitara sau majoritara a ICCJ, problema urmand a fi transata pe viitor printr-un eventual recurs in interesul legii.
Pentru cele expuse, s-a apreciat ca hotararea recurata este legala si temeinica, astfel ca recursul declarat de reclamant este nefondat si in consecinta a fost respins ca atare.