Furt calificat. Elemente constitutive. Tulburare de posesie. Succesiunea legilor in timp. Legea penala mai favorabila.
C. pen., art. 208, art. 209, art. 220, art. 13
Legea nr. 18/1991, art. 108
In conditiile in care, dupa ce au cosit fanul, inculpatii nu l-au luat, cu l-au lasat pe teren, ceea ce a dus la degradare, nu a existat o actiune de deposedare, in sensul prevazut de lege, si prin urmare, lipseste elementul material al laturii obiective a infractiunii de furt calificat.
Infractiunea prevazuta de art.108 alin.1 din Legea nr.18/1991 vizeaza numai terenurile din fondul funciar national, avand destinatia de terenuri agricole sau forestiere pentru ocuparea carora este necesara o "aprobare primita in conditiile legii".
In situatia in care terenul in litigiu nu face parte din categoria terenurilor pentru ocuparea carora se cere "aprobare primita in conditiile legii", dupa emiterea titlului de proprietate si punerea lor in posesie, titularii dreptului de proprietate au avut la indemana, pentru apararea posesiei lor, calea prevazuta de art. 220 Cod penal si nu norma speciala reglementata de art.108 alin. 1 din Legea 18/1991.
Nu are relevanta abrogarea art.108 alin.1 din legea 18/1991, din moment ce incadrarea juridica a faptei data prin actul de sesizare nu a fost oricum cea corecta. Prin sentinta penala nr. 389/11 noiembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Reghin, instanta de fond a dispus urmatoarele:
In baza art. 344 Cod procedura penala, a fost schimbata incadrarea juridica a faptelor retinute prin rechizitoriu in sarcina inculpatilor B.St. si G.T., din infractiunea prevazuta de art. 108 alin.1 din Legea 18/1991 in infractiunea de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 alin.1 Cod procedura penala.
In baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul B.St. pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.220 alin.1 Cod penal cu art.37 lit. a si 33 lit. a Cod penal.
In baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedura penala a fost achitat acelasi inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta si pedepsita de art.208 al 1, 209 alin.1 lit. a, cu art.37 lit. a si 33 lit. a Cod penal.
In baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. b Cod procedura penala a fost achitata inculpata G.T. pentru savarsirea infractiunii prevazute si pedepsite de art.220 alin.1 Cod penal cu 33 lit. a Cod penal.
In baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cod procedura penala, a fost achitata aceeasi inculpata pentru savarsirea infractiunii de furt calificat, prevazuta si pedepsita de art.208 al 1, 209 alin.1 lit. a, cu art.41 alin.2 si 33 lit. a Cod penal.
In baza art. 346 alin.2 raportat la art. 14 alin. 3 Cod procedura penala, combinat cu art. 998, 999 Cod civil a fost admisa in parte actiunea civila formulata de partea civila S.D.P.
A fost obligat inculpatul B.St. sa plateasca partii civile suma de 198 lei cu titlu de daune materiale.
A fost obligata inculpata G.T. sa plateasca partii civile suma de 148,50 lei cu titlu de daune materiale.
S-a constatat ca partile vatamate P.E.D. si B.D.L. - decedata - prin mostenitor B.D.L. nu au formulat pretentii civile in cauza.
In baza art.192 alin.1 pct.1 lit. c Cod procedura civila a fost obligat inculpatul B.St. la plata sumei de 215 lei si inculpata G.T. la plata sumei de 215 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin decizia penala nr. 134 pronuntata in sedinta publica din data de 28 aprilie 2006 de catre Tribunalul Mures in dosar nr.3478/2005, s-au admis apelurile declarate de apelantii inculpati B.St. si G.T. impotriva sentintei penale nr.386 din 23.05.2005 pronuntata de Judecatoria Reghin in dosarul nr.2570/2004, s-a desfiintat integral hotararea apelata si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instante, respectiv Judecatoria Reghin.
In rejudecare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actul de sesizare, fiecare dintre inculpati a fost trimis in judecata pentru savarsirea a doua infractiuni, una dintre ele fiind infractiunea prevazuta de art.108 alin.1 din legea 18/1991.
Potrivit art.108 alin.1 din Legea 18/1991 (forma vigoare la data savarsirii faptelor) "ocuparea in intregime sau in parte a terenurilor de orice fel, infiintarea sau mutarea semnelor de hotar si a reperelor de marcare, fara aprobarea primita in conditiile legii, sau refuzul de a elibera terenul astfel ocupat fara drept constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani."
Potrivit art. 220 Cod penal (forma in vigoare la data savarsirii faptelor), "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda."
Prin art.1, pct.14, TTL.IV din Legea 247/2005 a fost abrogat art.108 alin.1 din Legea 18/1991, iar prin pct.2, TTL IX din acelasi act normativ art. 220 alin.1 Cod penal a fost modificat, in urma modificarii, avand urmatorul cuprins: "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
Terenul despre care se sustine ca ar fi fost ocupat fara drept de care inculpati apartine partilor vatamate fiind dobandit de catre acestea prin reconstituirea dreptului de proprietate.
Potrivit titlului de proprietate nr.125808 din 10.12.2002 partilor vatamate S.D.P., B.D.L. si P.E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafetei de 5,13 ha in locul numit "Fagetel" situat pe raza comunei Vatava (parcela 1249/1/1/43/a5), teren cu care au fost pusi in posesie in data de 11.11.2002 conform procesului verbal de posesie incheiat cu acea ocazie.
Asa cum rezulta din mentiunile din cuprinsul titlului de proprietate, parcela in discutie are ca vecini: la N -I,, la E -B.N. (mama inculpatilor), la S -S.P., la V -DE.
Infractiunea prevazuta de art.108 alin.1 din Legea nr.18/1991 vizeaza numai terenurile din fondul funciar national, avand destinatia de terenuri agricole sau forestiere pentru ocuparea carora este necesara o "aprobare primita in conditiile legii".
In situatia din speta, terenul in discutie nu facea parte din categoria terenurilor pentru ocuparea carora se cere "aprobare primita in conditiile legii", terenurile facand obiect al reconstituirii dreptului de proprietate, fiind eliberat titlu de proprietate si fisa de punere in posesie.
S-a apreciat ca, dupa emiterea titlului de proprietate si punerea in posesie, titularii dreptului de proprietate au la indemana, pentru apararea dreptului lor, art.220 Cod penal si nu norma speciala reglementata de art.108 alin.1 din Legea 18/1991.
In aceste conditii, in considerarea celor anterior retinute, instanta de prim grad a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina celor doi inculpati prin actul de sesizare din infractiunea prevazuta de art.108 alin.1 din Legea nr.18/1991 in infractiunea de tulburare de posesie prevazuta si pedepsita de art.220 alin.1 Cod penal.
S-a apreciat ca in cauza nu are relevanta abrogarea art.108 alin.1 din legea 18/1991 in conditiile in care incadrarea juridica a faptei data prin actul de sesizare nu a fost cea corecta.
Abrogarea art.108 alin.1 din Legea nr.18/1991 ar fi avut relevanta in cauza doar cu conditia mentinerii incadrarii juridice initiale a faptei, si ar fi condus, in mod evident la pronuntarea unei solutii de achitare pe temeiul prevazut de art.10 lit. b Cod procedura penala, raportat la art.12 Cod penal.
Avand in vedere insa, schimbarea incadrarii juridice a faptei, precum si modificarea art. 220 prin Legea 274/2005, in cauza devin incidente dispozitiile art.13 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Observand ca art.220 alin.1, forma in vigoare la momentul savarsirii faptei prevedea pedeapsa inchisorii de la o luna la 2 ani alternativa cu amenda, iar art.220 alin.1 in forma actuala prevede o pedeapsa de la 1 la 5 ani inchisoare, prima instanta a luat in considerare continutul art.220 alin.1 in reglementarea anterioara, acesta constituind "legea mai favorabila" in speta dedusa judecatii.
Cu privire la starea de fapt, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Partile vatamate sunt proprietarii parcelei de teren 1249/1/1/43/a5 in suprafata de 5,13 ha, parcela cuprinsa in T.P. nr.125808 din 10.12.2002.
Punerea in posesie a avut loc la data de 11.11.2002 conform procesului verbal intocmit de Comisia locala de fond funciar Vatava.
Cei doi inculpati, care sunt frati, folosesc si ei un teren de 4,42 ha in vecinatatea terenului partii vatamate, teren ce apartinea mamei acestora, B.N. si care se invecineaza pe latura de EST cu terenul partilor vatamate, asa cum rezulta din cuprinsul titlului de proprietate.
Cu toate ca cei doi inculpati cunosteau ca partea vatamata S.P. a fost pusa in posesie cu suprafata mentionata, acestia au considerat ca membrii Comisiei de aplicare a fondului funciar nu a restabilit in mod corect delimitarile, drept pentru care in cursul lunii iulie 2003, inculpatul B.St. a ocupat o suprafata de circa 0,44 ha apartinand partii vatamate, de pe care a cosit si insusit cantitatea de 500 kg fan, iar inculpata G.T. a ocupat suprafata de 0,33 ha de pe care si-a insusit fanul rezultat de doua ori respectiv la inceputul si sfarsitul lunii iulie 2003.
In cursul urmaririi penale inculpatii nu s-au considerat vinovati de faptele pentru care au fost cercetati, apreciind ca partea vatamata a fost pusa in posesie in mod abuziv, cu nerespectarea limitelor dintre cele doua parcele invecinate, ale partilor civile si ale mamei inculpatilor.
In cursul cercetarii judecatoresti inculpata G.T. a declarat ca stia ca terenul era al tatalui sau fiindca l-a lucrat atunci cand avea 12 ani inainte de colectivizare. Erau pomi pe acel teren, un cires si meri care se afla si in prezent pe teren, livada de pomi fructiferi este in mijlocul terenului comasat de tatal inculpatei in suprafata totala de 10 hectare. In timp ce era casatorit tatal sau cu bunica partilor vatamate, acesta a cumparat terenuri pe care le-a comasat rezultand acea suprafata mare de 10 hectare. Cand au fost pusi in posesie partile vatamate au intrat cu 40 m in lungime si 154 m latime. Dupa Revolutie in 1990, 1991 si 192 inculpata, fratii sai si mama lor au folosit toata aceasta suprafata de teren iar in anul 1993 s-a tras acea brazda de teren de catre partile civile.
A mai declarat inculpata ca nu a stiut ca partile civile au titlu de proprietate.
Fanul din anii 2003 si 2004 este cosit si adunat in capite pe teren si este tot acolo. Pomii delimiteaza terenul luat a doua oara de CAP in 1962 iar inculpatii au facut cerere pentru terenul care se afla pana in pomi, partilor civile li s-a restituit teren si din terenul cerut de inculpati desi trebuia sa li se restituie numai pana la marginea livezii. In anul 2003 au cosit fan de pe suprafata de 2,80 hectare.
Inculpatul B.St. a declarat ca nu-si mai mentine declaratiile date anterior si ca nu se considera vinovat pentru ca terenul de 0,33 hectare este al inculpatilor si ca stia de la varsta de 9 ani cand i-a spus tatal sau ca terenul este al lor.
In timpul colectivizarii si pana la retrocedare terenul era folosit de alti sateni. Un singur an a folosit acel teren in anul 2004, fan care este acolo pe loc, neridicat.
Partea vatamata S.D.P. a declarat ca a vazut in anul 2003 ca inculpatii au intrat abuziv pe terenul pe care aceasta si celelalte parti vatamate au titlu de punere in posesie, iar inculpatii au platit cosasi care sa intre pe teren si sa coseasca iarba.
A aratat ca au intrat pe teren la 10 ani dupa ce ei au fost pusi in posesie. In anul 2003 i-a surprins pe inculpati lucrand pamantul, a facut o plangere la politie a doua zi, iar politia din Vatava a facut o cercetare. Iarba cosita in 2003 au lasat-o acolo si a putrezit, au promis ca nu mai intra pe teren insa in anul 2004 din nou inculpatii au intrat pe teren si au cosit iarba.
Partea vatamata B.D.L. a adaugat pe langa cele spuse de fratele sau S.D.P. ca terenul respectiv este dat in arenda lui N.P. si N.I. care il foloseau, iar inculpatii nu le-au mai permis arendasilor sa foloseasca acest teren. Arendasii foloseau terenul doar pentru ei din anul 1990 si nu au inchiriat terenul altor persoane. Arendasii au anuntat partile vatamate ca inculpatii au intrat pe teren.
Martorul N.I. a declarat ca a lucrat (cosit) pamantul luat in arenda de la S.P.D., de 10-12 ani, pana in anul 2003 cand inculpata G.T. a spus sa nu-l mai lucreze ca este pamantul ei, astfel ca l-a anuntat pe S.P.D. ca inculpata nu i-a dat voie sa mai lucreze pamantul. Prin urmare, partile vatamate au venit la fata locului si au vorbit cu inculpata G.T., martorul nefiind de fata.
Martorul a apreciat ca de pe acel teren, a recoltat 3-4 mii kg fan anual (fan si otava). Chiar si dupa ce nu i-au mai lasat inculpatii sa lucreze, fructele le-a cules tot el de fata fiind partea vatamata S.P.D..
Cu fanul strans in capite din anul 2003 nu stie ce s-a intamplat. I-a vazut pe inculpati ducand fan dar nu stie de unde provenea acesta pentru ca ei mai au terenuri in zona. Cand martorul a mers sa coseasca iarba in anul 2003, iar inculpata i-a spus ca terenul este al acesteia, nu era iarba cosita, iarba era in picioare. Ulterior cand a mers sa culeaga fructele din livada, iarba era cosita si stransa in capite. Dupa ce l-a anuntat pe S.P.D. de acest lucru, s-au intors impreuna cu acesta pe teren si au constat ca pe o portiune fanul era cosit si aflat pe jos in brazde. Nu a participat atunci cand a avut loc vreo delimitare a terenurilor inculpatilor si a partilor vatamate. Doar partea vatamata S.P.D. i-a aratat in urma cu 10-12 ani terenul de pe care urma sa coseasca iarba si tot in acest timp nu a avut probleme cu alte persoane (cu inculpatii). Nu stie cine a lucrat terenul inainte de 1992.
Martorul B.I. nu a mai dorit sa dea declaratie.
Martora T.F. a declarat ca, cunoaste partile din prezenta cauza fiind consateni cu ea. A aratat ca atat inculpatii cat si partile vatamate detin in proprietate terenuri in zona numita "Fagetel" din Vatava. Terenurile inculpatilor se invecineaza cu cele ale partilor vatamate. Din auzite stia ca inculpata G.T. ar fi lucrat o parte din terenul partii vatamate pentru ca nu cunostea delimitarea exacta a terenului. Stia ca iarba cosita a fost adunata, ridicata in capite, dar nu a fost dusa de pe teren. A precizat faptul ca ambii inculpati au lucrat terenul si in prezent in trei locuri sunt trei capite de fan in stare foarte degradata, fiind vorba de fanul recoltat in perioada 2003-2004. Tot din discutii a inteles ca si partile vatamate au lucrat o parte din terenul inculpatilor.
Asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, terenul partilor vatamate se invecineaza cu alte terenuri apartinand inculpatilor (mai precis mamei acestora, B.N.) pe care acestia le ocupa si cultiva. In mod constant, in toate fazele procesuale, inculpatii au sustinut ca punerea in posesie a partilor vatamate cu terenul in discutie a fost facuta cu nerespectarea hotarului dinspre terenul mamei lor iar o parte din teren, cea de pe care au cosit fanul in anul 2003 le apartine in realitate lor.
Din probele administrate in cauza a reiesit ca nici terenul partilor vatamate, nici terenul invecinat nu sunt ingradite sau delimitate prin limite vizibile.
Din procesele verbale incheiate la fata locului la 18.07.2003 si 14.08.2003 a reiesit ca hotarul dintre cele doua terenuri l-ar constitui un gard de lemn evidentiat pe schitele aflate la dosarul de urmarire penala.
Conform sustinerilor inculpatei G.T. retinute in cuprinsul procesului verbal, acest gard nu respecta "hatul vechi dintre cele doua terenuri".
In declaratia data in faza de urmarire penala inculpatul B.S. a aratat si el ca "in anul 1994, cand au fost stabilite haturile dintre gospodaria mea si a lui S.P.D., noi nu am fost de fata, fapt pentru care acestea nu au fost stabilite in mod corect." A mai sustinut inculpatul: "eu stiu ca hatul dintre terenurile noastre este linia de pomi fructiferi, nu gardul de lemn".
Ambii inculpati in declaratiile date atat in faza de urmarire penala cat si in primul ciclu procesual si in apel au recunoscut ca au cosit in anul 2003 fanul de pe terenul partilor vatamate, dar ca nu l-ar fi ridicat de pe teren.
Aceste declaratii s-au coroborat cu cele ale partii vatamate S.D.P. care in rejudecare a declarat ca "iarba cosita in 2003 au lasat-o acolo si a putrezit."
In ce priveste infractiunea de furt retinuta in sarcina inculpatilor aceasta se referea tocmai la "sustragerea fanului de pe terenul partilor vatamate".
Cu privire la suprafata de teren de pe care inculpatii au cosit fan, din analiza schitelor intocmite cu ocazia cercetarii la fata locului din faza de urmarire penala, prima instanta a retinut ca este reprezentata de fasia de teren dintre gardul evidentiat pe plan (care conform partilor vatamate ar reprezenta limita dintre proprietati) si linia de pomi fructiferi (care ar fi limita dintre proprietati conform sustinerilor inculpatilor.)
La randul sau martorul T.D. audiat in apel a aratat ca suprafata de teren de aproximativ 2-3 ha cunoscuta sub numele de "la B." a fost lucrata de tatal inculpatilor.
Martorul B.I. a declarat in apel ca suprafata cosita de inculpati se gaseste pe locul numit "Fagetel" - loc pe care se afla si in prezenta casa parinteasca in care locuieste fratele sau, inculpatul B.S.
In rejudecare s-au administrat probe in completarea celor deja administrate in cauza, din care instanta de fond a retinut demersurile intreprinse de inculpata G.T. pentru clarificarea situatiei juridice a terenului in litigiu.
Toate actiunile intreprinse de inculpati asupra terenurilor partilor vatamate au pornit de la premisa ca acele terenuri le apartin, ca linia de granita dintre imobile nu este cea pretinsa de partile vatamate, iar punerea efectiva in posesie a acestora s-a facut cu nerespectarea vechilor limite de hotar ceea ce a dus la ocuparea unei suprafete din terenul ce apartine familiei inculpatilor.
Astfel, in toate actiunile intreprinse, inculpatii au actionat cu convingerea ca terenul in discutie le apartine.
S-a apreciat ca litigiul dintre parti nu este de natura penala ci de natura exclusiv civila ce poate fi solutionat pe calea unei actiuni in granituire dublata eventual de o actiune in revendicare pentru a se stabili intinderea reala si limitele dintre cele doua terenuri.
In sustinerea acestei concluzii, s-a retinut ca argument suplimentar si una din afirmatiile inculpatei din cuprinsul declaratiei date de aceasta in data de 04.04.2007 in care arata ca in anul 2003, cu ocazia cercetarii la fata locului efectuata s-a masurat dosar terenul cosit de inculpati, nu ambele terenuri invecinate, in conditiile in care terenul partilor vatamate are o suprafata de peste 5 ha, iar terenul cosit avea aprox.77 de ari.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, au declarat apel PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA REGHIN si partile civile S.P.D., P.E.D. si B.D.L.
In motivarea caii de atac declarate, parchetul a aratat ca sentinta penala pronuntata de instanta de fond este nelegala si netemeinica, sub aspectul modului de solutionare a actiunii penale exercitate impotriva inculpatilor B.St. si G.T.. A considerat ca instanta de fond a concluzionat in mod gresit ca litigiul dintre parti nu este de natura penala ci de natura exclusiv civila ce poate fi solutionat pe calea unei actiuni in granituire dublata eventual de o actiune in revendicare pentru a se stabili intinderea reala si limitele dintre cele doua terenuri. S-a mai aratat ca toate actiunile intreprinse de inculpati asupra terenurilor partilor vatamate au pornit de la premiza ca acele terenuri le apartin, ca linia de granituire dintre imobile nu este cea pretinsa de partile vatamate, iar punerea efectiva in posesie a acestora s-a facut cu nerespectarea vechilor limite de hotar ceea ce a dus la ocuparea unei suprafete din terenul ce apartine familiei inculpatilor.
In motivarea apelurilor declarate, partile civile au aratat ca apelul vizeaza atat modul de solutionare a laturii penale, cat si modul de solutionare a laturii civile, deoarece a fost admisa doar in parte actiunea civila si doar in privinta partii civile S.P.D., solicitand totodata, condamnarea celor doi inculpati sub aspectul comiterii infractiunilor de tulburare de posesie si furt.
Prin decizia penala nr.299/A/24.11.2010 Tribunalul Mures a dispus urmatoarele:
In temeiul art.379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala, a admis apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA REGHIN, impotriva sentintei penale nr.389 din 11.11.2009, pronuntata de Judecatoria Reghin, si, in consecinta:
A desfiintat partial hotararea atacata si rejudecand cauza in limitele de mai jos:
In temeiul art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. b ind.1 Cod procedura penala i-a achitat pe inculpatii: B.ST., G.T., de sub invinuirea comiterii infractiunii de tulburare de posesie, prev. si ped. de art.220 alin.1 Cod penal, in cazul inculpatului si cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal.
In baza art.181 alin.3 Cod penal, raportat la art.91 lit. c Cod penal, a aplicat fiecarui inculpat sanctiunea amenzii administrative, in cuantum de 1.000 lei.
A mentinut restul dispozitiilor din sentinta penala apelata.
In temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedura penala, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantii-parti civile S.P.D., prin mostenitori S.C.D. si P.A.O., P.E.D. si B.D.L.
In baza art.192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare partiale avansate de stat in apel, in suma de 330 lei, au ramas in sarcina statului.
In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, au fost obligati fiecare apelant-parte civila P.E.D. si B.D.L. sa plateasca in favoarea statului suma de cate 110 lei, iar pe mostenitorii S.C.D. si P.A.O. sa plateasca in favoarea statului cate 55 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare partiale din apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie Tribunalul Mures a avut in vedere urmatoarele:
Potrivit materialului probator administrat partile vatamate sunt proprietarii parcelei de teren situata, in zona denumita "Fagetel" in tarlaua nr.14, avand numarul topografic 1.249/1/1/43/a, in suprafata de 5,13 ha, parcela de teren cuprinsa in titlul de proprietate nr.125.808 din 10.12.2002 si potrivit procesului verbal intocmit de Comisia locala de fond funciar Vatava, punerea in posesie a avut loc la data de 11.11.2002.
Cei doi inculpati, care sunt frati, folosesc la randul lor un teren in suprafata de 4,42 ha, in vecinatatea terenului partilor vatamate.
Inculpatii au considerat ca membrii Comisiei de aplicare a legii fondului funciar nu au restabilit in mod corect delimitarile motiv pentru care, in cursul lunii iulie 2003 inculpatul B.St. a ocupat o suprafata de teren de aproximativ 0,44 ha, apartinand partilor vatamate de pe care a cosit fanul rezultat, iar inculpata G.T. a ocupat suprafata de 0,33 ha de pe care a cosit fanul rezultat, de doua ori, respectiv la inceputul si sfarsitul lunii iulie 2003.
Fanul cosit nu a fost ridicat de pe cele doua parcele, acesta s-a degradat datorita conditiilor meteorologice.
Asa cum a rezultat din raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea agricultura de pe o suprafata de 0,44 ha teren, in conditiile anului 2003 s-a putut recolta o cantitate de 990 kg de fan, in valoare de 198 lei, iar de pe o suprafata de 0,33 ha de teren se putea obtine o cantitate de 742,5 kg de fan in valoare de 148,5 lei.
Asadar, coroborand materialul probator administrat, consideram ca din continutul acestuia rezulta fara putinta de tagada faptul ca cei doi inculpati se fac vinovati de comiterea faptei penale - respectiv tulburare de posesie - in modalitatea descrisa in actul de inculpare si constand in ocuparea terenului in suprafata de 0,44 ha, de catre inculpatul B.St. si respectiv ocuparea unei suprafete de teren de 0,33 ha, de catre acuzata G.T., in cursul anului 2003, suprafete de teren care sunt cuprinse in titlul de proprietate nr.125.808 din 10.12.2002, eliberat pe numele partilor vatamate.
In aprecierea noastra, fapta inculpatilor nu este caracterizata de gradul de pericol social necesar pentru a fi calificata drept infractiune, tinand cont de urmatoarele aspecte:
In conformitate cu prevederile art.18 ind.1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret este lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In alineatul doi al aceluiasi articol se precizeaza ca la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita inculpatului.
In ceea ce priveste fapta savarsita de inculpati, in cazul fiecaruia, Tribunalul Mures a considerat ca acestei fapte ii lipseste gradul de pericol social specific unei infractiuni.
Pentru a face o asemenea apreciere, in primul rand s-a pornit de la imprejurarile concrete in care s-a desfasurat ilicitul penal, respectiv in conditiile in care intre partile implicate exista o usoara stare conflictuala, fiecare dintre ele avand reprezentarea ca terenul din litigiu ii apartine.
In al doilea rand, s-a considerat ca urmarea socialmente periculoasa produsa este relativ mica.
Tinand cont de particularitatile specifice ale prezentei spete, raportat la circumstantele reale ale cauzei, precum si la circumstantele personale ale inculpatilor, s-a considerat ca reeducarea acuzatilor este posibila prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, o pedeapsa privativa de libertate, chiar si in modalitatea de executare a suspendarii conditionate sau sub supraveghere, parand exagerata si in dezacord cu scopul legii penale.
In ceea ce priveste infractiunea de furt calificat, descrisa in actul de sesizare in sarcina celor doi inculpati, aspectele pe care le-a retinut instanta de prim grad si solutia asupra careia s-a oprit, constand in achitarea celor doi inculpati, deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii analizate, lipsind latura obiectiva, in opinia instantei de apel sunt corecte, in conditiile in care fanul cosit nu a fost ridicat de pe cele doua parcele, acesta ramanand acolo si degradandu-se din cauza conditiilor meteorologice.
Referitor la dispozitiile privitoare la latura civila a cauzei, tribunalul a observat ca instanta de prim grad i-a obligat pe cei doi inculpati sa plateasca partii civile S.P.D., sumele de bani care reprezinta contravaloarea fanului cosit, iar aceasta dispozitie este in acord cu probatoriul administrat in acest sens, in conditiile in care doar aceasta persoana a solicitat, in mod expres si in cuantum determinat repararea prejudiciului cauzat.
In lumina celor analizate si constatate, tribunalul a procedat in modul aratat in dispozitivul deciziei penale descris mai sus atat pe latura civila cat si pe latura penala.
Impotriva acestei hotarari in termenul legal prev. de art.3853 alin.1 Cod procedura penala au declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures si inculpata German Ioana si B.St.
In motivarea recursului, parchetul solicita casarea deciziei atacate si a sentintei judecatoriei, iar in rejudecare condamnarea inculpatilor pentru infractiunile deduse judecatii, intrucat inculpatii in cursul anului 2003 au ocupat o suprafata de teren apartinand partii vatamate si cu aceasta ocazie au cosit si si-au insusit pe nedrept fanul rezultat.
Inculpatii nu si-au motivat recursul, astfel ca instanta va avea in vedere doar cazurile de casare care pot fi luate in considerare de catre instanta din oficiu.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate sub aspectul motivelor de recurs si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 3859 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea apreciaza ca recursurile nu sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
In privinta recursului parchetului, referitor la infractiunea de furt calificat, retinuta in sarcina celor doi inculpati, din probele administrate in cauza, rezulta fara echivoc ca lipseste latura obiectiva a infractiunii de furt calificat, respectiv luarea unui bun din posesia altuia, intrucat dupa ce fanul a fost cosit, acesta nu a fost sustras, ci a fost lasat pe teren, care in timp s-a degradat, astfel ca in cauza nu a existat o deposedare, in sensul prevazut de lege, si prin urmare, solutia de achitare pentru aceasta infractiune dispusa de instanta de fond si mentinuta in apel este legala si temeinica.
In privinta infractiunii de tulburare de posesie, Curtea apreciaza ca solutia la care s-a oprit instanta de apel este de asemenea legala si temeinica, fapta inculpatilor nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, intrucat atat inculpatul cat si partile vatamate au avut reprezentarea ca terenul in litigiu le apartine, astfel ca sunt indeplinite conditiile prev. de art.181 Cod penal, iar sanctiunea administrativa aplicata celor doi inculpati corespunde faptei comise.
In privinta recursurilor declarate de inculpati, Curtea constata ca acesta nu au fost motivate in termenul legal asa cum prevad dispozitiile art.38510 alin.2 Cod procedura penala, astfel ca instanta va analiza cauza doar prin prisma dispozitiilor art.3859 alin.3 Cod procedura penala.
Astfel, avand in vedere ca nici unul din cazurile prevazute de art.3859 alin.1 pct. 1-7, 10, 13, 14, 19 si 20 Cod procedura penala, care pot fi luate in considerare de instanta din oficiu, nu sunt incidente in cauza, pentru ca s-au respectat toate dispozitiile legale privind competenta, compunerea si sesizarea instantei, publicitatea sedintei, participarea procurorului, dreptul la aparare, faptele sunt prevazute de legea penala, individualizarea pedepselor s-a facut cu respectarea disp.art.72 Cod penal, Curtea apreciaza ca hotararea atacata este legala si temeinica.