Aspecte legate de angajarea raspunderii personale patrimoniale.
Legea nr. 85/2006, republicata, art. 138
Cererea de angajare a raspunderii trebuie analizata tinandu-se cont de perioada in care s-au acumulat datoriile societatii care au generat starea de incetare de plati, persoanele care au administrat societatea in perioada respectiva, efectul pe care il are cesionarea partilor sociale si revocarea din functia de administrator in raport de inscrierile mentionate la O.R.C. Prin Sentinta nr. 1191/26 aprilie 2010, pronuntata in dosarul nr. 100/96/2009 al Tribunalului Harghita, judecatorul sindic a hotarat: admiterea cererii formulate de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L.; obligarea, in solidar, a administratorilor M.G., M.G.D. si C.M.A. sa plateasca in contul de faliment al debitoarei SC D&G D.T. S.R.L. suma de 27.814,68 lei, reprezentand pasivul debitoarei.
In considerentele Sentintei, judecatorul sindic a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
• administratorii debitoarei se afla in culpa pentru ajungerea societatii in stare de insolventa, ca urmare a pasivitatii acestora, precum si a neindeplinirii, de catre ei, a obligatiilor care le reveneau in calitate de administratori - art. 72, 73 din Legea nr. 31/1990, rep.;
• administratorii se afla in culpa si pentru micsorarea patrimoniului debitoarei, cu suma de 5.665 lei (bunuri si lichiditati banesti), ca urmare a administrarii necorespunzatoare a societatii, fiind incidente disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006; ultima situatie financiara a fost intocmita la data de 31 decembrie 2006, evidenta contabila a debitoarei nefiind condusa in concordanta cu cerintele legii, iar nepredarea documentelor contabile catre lichidatorul judiciar duce la prezumtia ca administratorii au tinut o contabilitate fictiva sau ca au facut sa dispare documente, ceea ce, in temeiul disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, atrage raspunderea personala a acestora.
Impotriva Sentintei nr. 1191/26 aprilie 2010 au declarat recurs paratii M.G.D. si M.G., solicitand admiterea caii de atac si modificarea hotararii, in sensul respingerii cererii de angajare a raspunderii lor personale. In esenta, recurentii a sustinut ca: au vandut societatea lui C.M.A., astfel cum rezulta din actele depuse la O.R.C. de pe langa Tribunalul Harghita, respectiv Incheierea de autentificare din 31 iulie 2007, hotararea asociatilor, precum si certificatul de atestare fiscala, emis de A.F.P. Borsec, din care rezulta ca la data vanzarii societatea nu avea datorii; asadar, recurentii arata ca nu pot fi facuti raspunzatori pentru o activitate desfasurata dupa retragerea lor din societatea debitoare, din fisa sintetica totala depusa la dosar rezultand ca obligatiile de plata (amenzi si alte sanctiuni aplicate debitoarei) au luat nastere in perioada in care societatea a fost administrata exclusiv de C.M.A.
Lichidatorul judiciar nu a formulat Intampinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si potrivit regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ. -, a retinut urmatoarele aspecte:
Este adevarat ca raspunderea instituita de art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezinta o forma speciala a raspunderii juridice apreciabila in cadrul general, statornicit prin disp. art. 998 Cod civ. - orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din carui greseala s-a ocazionat a-l repara. Insa, antrenarea unei astfel de raspunderi este de neconceput in lipsa culpei - ca element esential al raspunderii juridice, fie aceasta delictuala ori contractuala. Or, in speta, sustinerile lichidatorului judiciar cu privire la culpa paratilor-recurenti sunt infirmate de probele dosarului.
Prin Hotararea nr. 1/2007, asociatii S.C. D&G D.T. S.R.L. au hotarat ca M.G.D. si M.G. cesioneaza cu titlu gratuit, partile lor sociale, catre asociatul C.M.A., si se retrag din societate, astfel incat acesta din urma a devenit asociat unic. Totodata, au hotarat revocarea din functia de administrator a asociatilor M.G.D. si M.G., fiind numit in functia de administrator C.M.A.
Hotararea nr. 1/2007 a fost inscrisa in Registrul Comertului tinut de ORC de pe langa Tribunalul Harghita, la data de 7 august 2007. Asadar, pentru datoriile societatii care au luat nastere ulterior acestei date, paratii-recurenti nu mai pot raspunde.
Pentru a clarifica istoricul si originea datoriilor S.C. D&G D.T. S.R.L., ajunsa in stare de insolventa, Curtea i-a solicitat lamuriri lichidatorului judiciar - art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., aplicabil prin efectul normelor de trimitere, art. 316, art. 298 Cod proc. civ. -, conform problemelor expuse in adresa din 21 octombrie 2010 (f. 16). In conformitate cu solicitarile instantei, lichidatorul judiciar a facut distinctiile necesare, relevand urmatoarele aspecte cu privire la suma de 27.814,68 lei, ce reprezinta totalul obligatiilor debitoarei (potrivit tabelului definitiv inregistrat la grefa Tribunalului Harghita la data de 5 august 2009), suma pentru care s-a solicitat angajarea raspunderii solidare a celor 3 parati: a) creanta D.G.F.P. Harghita, in valoare de 13.000 lei (contravaloare amenzi pentru nedepunerea in termen a declaratiilor fiscale) rezulta din doua procese verbale - nr. 0278604/2008, prin care s-a aplicat amenda de 1.000 lei pentru nedepunerea declaratiilor fiscale din luna iunie 2008 si nr. 0278627/2008, prin care s-a aplicat amenda de 12.000 lei pentru nedepunerea la termen a formularului cod 394; b) creanta I.T.M. Harghita, in valoare de 84 lei, s-a nascut in doua perioade - suma de 69 lei este anterioara datei de 3 august 2007, iar suma de 15 lei este ulterioara datei de 3 august 2007; c) creanta S.C. C.R. S.A., in valoare de 14.730,68 lei, rezulta din contractul de servicii incheiat la data de 19 octombrie 2007, de catre C.M.A., in perioada de timp in care acesta a fost administrator al debitoarei.
In consecinta, conform actelor aflate la dispozitia lichidatorului judiciar, pentru debitele de 1.000 lei (amenda pentru nedepunerea declaratiilor fiscale aferente lunii iunie 2008, cand asociat unic si administrator era C.M.A.), de 15 lei (parte din creanta I.T.M., nascuta ulterior datei de 3 august 2007, la care a fost inscrisa in Registrul Comertului Hotararea nr. 1/2007) si de 14.730,68 lei (creanta S.C. C.R. S.A., rezultata dintr-un contract de servicii incheiat de administratorul C.M.A., ulterior datei de 3 august 2007) nu pot raspunde paratii-recurenti.
In ce priveste suma de 12.000 lei (amenda pentru nedepunerea in termen a formularului cod 394), lichidatorul judiciar a considerat ca se fac vinovati toti paratii, desi procesul verbal prin care amenda a fost aplicata s-a incheiat la 18 iunie 2008, adica intr-o perioada in care asociat unic si administrator al debitoarei era C.M.A., deja de peste 10 luni. Mai mult, Curtea constata ca procesul verbal de contraventie, prin care s-a aplicat amenda de 12.000 lei, priveste nedepunerea, in anul 2008, a actelor financiar-contabile aferente anului 2007, la data controlului efectuat dupa aproape un an de la retragerea paratilor-recurenti din societate aceste acte (mai exact formularul cod 394) nefiind depuse de catre societatea debitoare. Or, obligatia depunerii formularelor fiscale, dupa data retragerii celor doi asociati (paratii-recurenti), ii revenea in exclusivitate administratorului C.M.A.
Referitor la suma de 69 lei (parte din creanta I.T.M. Harghita) - datorie nascuta in perioada in care societatea a fost administrata de paratii-recurenti, cum, de altfel, acestia au recunoscut in fata instantei -, Curtea a retinut ca, fata de cuantumul acesteia, comparat cu valoarea totala a datoriilor (27.814,68 lei), suma de 69 lei nu putea determina ajungerea debitoarei in stare de insolventa. Asadar, in speta nu sunt indeplinite, relativ la paratii-recurenti, conditiile cerute de disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
In legatura cu nepredarea documentelor contabile - imprejurare care a dus la incidenta, in cauza, a disp. art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea prezumtiei neintocmirii evidentelor contabile -, Curtea a retinut ca, astfel cum se arata chiar in cererea de angajare a raspunderii, contabilitatea debitoarei a fost condusa inclusiv pe anul 2006 (evidenta contabila fiind efectiv intocmita pana la 31 decembrie 2006), acesta fiind ultimul an intreg in care paratii-recurenti au avut calitatea de administratori ai debitoarei. Pe de alta parte, procedura insolventei a fost deschisa numai la data de 4 mai 2009, adica la aproape 2 ani de la retragerea paratilor-recurenti din societate si de la revocarea lor din functia de administrator. In aceste conditii, obligatia predarii documentelor contabile ii incumba exclusiv administratorului C.M.A. (numit prin Hotararea nr. 1/2007, inscrisa in Registrul Comertului la 3 august 2007).
Avand in vedere considerentele expuse, Curtea urmeaza sa admita recursul - disp. art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. si, constatand incidenta in cauza a disp. art. 304 pct. 9 teza a III-a Cod proc. civ., sa modifice in parte hotararea atacata - art. 312 alin. 3 teza I Cod proc. civ. - respingand cererea formulata de lichidatorul judiciar impotriva paratilor M.G.D. si M.G. si obligandu-l pe paratul C.M.A. la plata, in contul de faliment al debitoarei, a sumei de 27.745,68 lei (din suma la care a fost initial obligat, adica 27,814,68 lei, fiind scazuta suma de 69 lei - datorie nascuta in perioada in care administratori ai debitoarei au fost paratii-recurenti).