Controlor financiar. Pensie de serviciu. Revizuire.
Legea nr.119/2010: art.1 lit: a)-h);
OUG. nr.59/2011;
Desi au vizat, in esenta, acelasi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivitatii, Hotararea Guvernului nr. 737/2010 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate si succesive.
Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativa pentru lipsirea de efect a unor hotarari judecatoresti, ci a instituit o noua procedura ce a urmarit stabilirea cat mai echitabila si justa a pensiilor persoanelor mentionate in dispozitiile art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 3107/10 septembrie 2012.
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 14566/107/2011 reclamantul S.N. a solicitat in contradictoriu cu parata C. J. P. A., ca prin hotarare judecatoreasca:- sa fie anulata decizia de pensionare nr.179830/15.09.2011 emisa de parata si sa fie mentinuta decizia de pensie nr.179830/16.03.2009;- sa se dispuna suspendarea deciziei de pensionare nr.179830/15.09.2011; - sa fie obligata parata la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii sale reclamantul a aratat ca a lucrat in calitate de controlor financiar al Directiei de control financiar a Jud. A. din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, fiind pensionat pentru limita de varsta, conform Legii nr. 94/1992.
In baza Legii nr.119/2010 si HG nr. 737/2010 s-a emis decizia nr.179830 din data de 15.09.2010, prin care i-a fost diminuata pensia, ulterior in baza OUG. nr. 59/2011 s-a emis o noua decizie, din iulie 2011, prin care i-a fost din nou redusa pensia initiala. Aceasta decizie este contrara intelesului si scopului in care s-a elaborat OUG. nr.59/2011. De asemenea nu putea viza o pensie stabilita prin hotarare judecatoreasca si contravine dispozitiilor constitutionale, respectiv art.15 din Constitutia Romaniei, precum si prevederilor art.1 din protocolul nr.1 CEDO.
Considera ca decizia contestata ii afecteaza drepturile patrimoniale stabilite potrivit legii anterioare adoptarii legii nr. 119/2010, ceea ce contravine principiului constitutional al neretroactivitatii legii. Invoca in acest sens Deciziile Curtii Constitutionale nr.57/2006, 120/2007.
Mai arata reclamantul ca prin dispozitiile legale ce au instituit modalitatea de revizuire a pensiilor speciale au fost incalcate si dispozitiile CEDO care in art.14 interzic discriminarea.
Referitor la art.1 din Protocolul 1, CEDO a retinut ca notiunea de "bun" inglobeaza orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economica astfel incat dreptul la pensiei este asimilat dreptului de proprietate.
Distinct, de exigentele Conventiei, Constitutia Romaniei prevede, in mod expres la art.47 alin.2 dreptul la pensie ca drept fundamental.
Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitatii se constituie intr-un drept castigat, astfel incat diminuarea acesteia nu poate fi acceptata nici macar cu caracter temporar.
Totodata, dificultatile bugetului asigurarilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie in sensul diminuarii, chiar si temporare, a cuantumului pensiei, dreptul constitutional la pensie neputand fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de catre stat.
De asemenea, diminuarea dreptului la pensie a fost retinuta ca fiind inadmisibila si in jurisprudenta altor curti constitutionale.
Apreciaza, reclamantul ca in fapt asa zisa revizuire a pensiei echivaleaza cu o recalculare a pensiei de serviciu deoarece cuantumul acesteia este identic cu suma stabilita urmare a recalcularii pensiei de serviciu.
Prin intampinarea depusa parata a solicitat respingerea cererii ca netemeinica si nelegala, aratand ca prin revizuirea drepturilor la pensie s-au aplicat prevederile Legii nr.119/2010, care a fost supusa si controlului de constitutionalitate, precum si a OUG 59/2011.
Prin sentinta civila nr.158/25.01.2012 pronuntata de Tribunalul Alba in cauza actiunea civila a fost admisa, in parte, in sensul ca: s-a anulat decizia de pensionare nr. 179830/15.09.2011 emisa de catre parata si s-a dispus mentinerea in plata a deciziei de pensie nr. 179830/16.03.2009; s-a respins capatul de cerere privind suspendarea deciziei de pensie nr. 179830/15.09.2011.
Pentru a hotari, astfel, Tribunalul, a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente ca decizia contestata este contrara normelor prioritare si imperative ale Conventiei ; pensiile aflate in plata nu pot fi recalculate in baza unei legi noi care incalca insasi substanta dreptului la pensie (reducerea substantiala a nivelului pensiei poate fi considerata ca afectand substanta dreptului de proprietate - Cauza Muller v. Austria), ceea ce echivaleaza cu aplicarea retroactiva a legii de recalculare. Prin decizia de recalculare s-au incalcat grav dispozitiile art.1 al primului Protocol aditional ale Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, coroborate cu cele ale art.14 din Conventie, dispozitii dreptului international fiind prioritare, iar instanta nationala este obligata sa interpreteze aceste norme in concordanta cu reperele statuate de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta jurisprudenta are o aplicare directa in dreptul intern si, in virtutea principiului subsidiaritatii, interpretarea situatiei europene se impune si instantelor interne.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termenul legal, parata C.J.P.ALBA, solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii civile formulata in cauza.
In expunerea de motive recurenta critica sentinta atacata ca fiind data cu aplicarea si interpretarea gresita a legii, deoarece Legea nr.119/2010 a fost declarata constitutionala de Curtea Constitutionala prin deciziile nr.871/2010 si 873/2010, iar doctrina a mentionat caracterul obligatoriu al deciziilor prin care s-a respins exceptie de neconstitutionalitate. Se arata ca pensiile de serviciu se bucura de un regim juridic diferit in raport cu pensiile acordate in sistemul public de pensii. Astfel, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente: pensia contributiva si un supliment din partea statului care se suporta din bugetul de stat. Acest supliment neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari de sanatate, tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia; ca atare nu intra in sfera de protectie a dispozitiilor art. 1 din protocolul nr.1.
Recurenta invoca decizia nr.29/2011 a I.C.C.J in solutionarea recursului in interesul legii.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 cod procedura civila, in limitele statuate de art. 306 alin.(2) cod procedura civila, a retinut ca recursul este fondat.
Intimatul reclamant a fost angajat in functia de controlor financiar al Directiei de control financiar a jud. A. din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei fiind pensionat pentru limita de varsta, conform Legii nr.94/1992 prin decizia nr. 179830 din 16.03.2009.
Prin decizia nr.179830/15.09.2010 emisa de parata C.J.P. A., in baza Legii nr. 119 din 30 iunie 2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, publicata in MO nr. 441/30.06.2010, pensia de serviciu a contestatorului a fost supusa procedurii de recalculare.
Aceasta decizie a fost supusa controlului judecatoresc, sub toate aspectele invocate de catre reclamant si in cadrul prezentului litigiu, fiind respinsa irevocabil contestatia formulata de contestator impotriva deciziei de recalculare prin decizia civila nr. 538/13.02.2012 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar nr.9149/107/2010.
Ulterior prin Decizia nr. 179830 din 15.09.2011-care face obiectul prezentului litigiu- casa de pensii a procedat la revizuirea drepturilor de pensie cuvenite intimatului reclamant in conformitate cu prevederile OUG. nr.59/2011. Dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 nu fac trimitere si nici nu urmaresc anularea ori lipsirea de efect a hotararilor judecatoresti pronuntate cu prilejul recalcularii pensiilor in temeiul Legii nr. 119/2010, ci instituie o noua procedura administrativa de calcul al pensiei, ce trebuie vazuta ca o etapa distincta, ulterioara recalcularii.
Desi au vizat, in esenta, acelasi obiectiv, respectiv recalcularea pensiilor de serviciu conform principiului contributivitatii, Hotararea Guvernului nr. 737/2010 si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 sunt acte normative distincte, procedurile instituite fiind, de asemenea, separate si succesive.
Prin urmare, Guvernul nu a intervenit pe cale legislativa pentru lipsirea de efect a unor hotarari judecatoresti, ci a instituit o noua procedura ce a urmarit stabilirea cat mai echitabila si justa a pensiilor persoanelor mentionate in dispozitiile art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
Atat actul normativ care a stat la baza recalcularii pensiei de serviciu, cat si ordonanta de urgenta care a stat la baza revizuirii drepturilor la pensie au facut obiectul controlului a priori de constitutionalitate, exercitat in temeiul art. 146 lit. a) din Constitutie, Curtea Constitutionala pronuntand deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 si, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, respectiv Deciziile 704, 601, 533, 486, 214, 215/2012.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale carei considerente de principiu sunt considerate valabile si in analiza de constitutionalitate a OUG. nr.59/2011, Curtea a statuat in esenta, ca "pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit in legea speciala". Acordarea acestui supliment, neavand ca temei contributia la sistemul de asigurari sociale, "tine de politica statului in domeniul asigurarilor sociale si nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia".
Prin urmare, dobandirea dreptului la pensie speciala "nu poate fi considerata ca instituind o obligatie ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept castigat reprezentand doar prestatiile deja realizate pana la intrarea in vigoare a noii reglementari si asupra carora legiuitorul nu ar putea interveni decat prin incalcarea dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie. [... ] Conformandu-se dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, textele de lege criticate afecteaza pensiile speciale doar pe viitor si numai in ceea ce priveste cuantumul acestora. Celelalte conditii privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate in acea profesie si varsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementari.
De asemenea, Legea privind instituirea unor masuri in domeniul pensiilor nu se rasfrange asupra prestatiilor deja obtinute anterior intrarii sale in vigoare, care constituie facta praeterita".
Cu acelasi prilej, Curtea a statuat ca "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de «bun», ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii".
Analizand conformitatea prevederilor de lege criticate cu dispozitiile art. 53 din Constitutie raportate la dreptul la pensie si dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, ca "aceste dispozitii constitutionale sunt lipsite de relevanta, intrucat dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta in sistemul general de pensionare, neexistand un drept constitutional la pensie speciala, deci la suplimentul financiar acordat de stat." Este de asemenea de mentionat, ca in cazul controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi (in baza art.10 alin.15 din Legea nr.94/1992 republicata la data de 29.04.2009 personalul de control financiar incadrat la Curtea de Conturi a dobandit calitatea de auditor public extern), prin Decizia nr.1283 din 29.09.2011 Curtea Constitutionala a retinut ca isi mentin pe deplin valabilitatea considerentele care au stat la baza Deciziei nr.871 din 25.05.2010.
Observam, asadar, ca, pe calea unei jurisprudente constante, instanta de contencios constitutional a efectuat un examen de compatibilitate a dispozitiilor Legii nr.119/2010, respectiv OUG. nr.59/2011 cu normele constitutionale si, implicit, un examen de proportionalitate a masurii instituite cu scopul urmarit, concluzionand in sensul existentei unui asemenea raport si a conformitatii sale cu garantiile art. 6, art. 14 din Conventie si art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
Or, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii de la data publicarii lor si nu pot fi ignorate, instanta fiind tinuta de cele stabilite de instanta de contencios constitutional, potrivit dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie. Asa cum a retinut constat in jurisprudenta sa Inalta Curte de Casatie si Justitie, se are in vedere faptul ca atat dispozitivul, cat si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept, deopotriva, in cazul deciziilor prin care se constata neconstitutionalitatea unor norme, dar si in ipoteza celor prin care se resping obiectii sau exceptii de neconstitutionalitate (dec. 3/2011, 12/2011).
Toate aceste aspecte sunt retinute de Inalta Curte de Casatie si Justitie si in DECIZIA nr.29/12.12.2011 publicata in Monitorul Oficial nr. 925 din 27 decembrie 2011 prin care s-a respins recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind aplicarea dispozitiilor Legii nr. 119/2010, raportat la art. 20 alin. (2) din Constitutie, art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia europeana a drepturilor omului si art. 14 din Conventie, referitoare la recalcularea pensiilor prevazute de art. 1 din lege, decizie de asemenea obligatorie pentru instantele inferioare potrivit art.330 indice 7 alin. (4) cod procedura civila.
Posibilitatea instantelor judecatoresti de drept comun de a efectua o analiza nemijlocita, directa, de conventionalitate raportata la situatia particulara din fiecare speta in temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, ca obiect al incalcarii reclamate in fiecare litigiu, la care face referire instanta de fond, nu poate conduce la o alta concluzie in cauza, deoarece in jurisprudenta CEDO s-a retinut constant ca "intrucat drepturile pecuniare ale reclamantilor ce decurgeau din contributiile platite la sistemul de asigurari sociale (partea contributiva a pensiei) au ramas neatinse, nu a existat o incalcare a art.1 din Primul Protocol aditional la conventie (cauza Rasmunssen vr. Polonia).
De altfel, un argument suplimentar in sensul conventionalitatii masurii de diminuare a pensiilor de serviciu il constituie si Decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronuntata in cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, 45.587/11 si nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar si Lucia Ghetu impotriva Romaniei, prin care s-a constatat ca masura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti in pensii contributive, in temeiul Legii nr. 119/2010, este conforma prevederilor art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeasi conventie, chiar daca acest lucru a insemnat o scadere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia mentionata, Curtea de la Strasbourg a statuat ca masura de reducere a pensiilor de serviciu este prevazuta de lege (paragrafele 18 si 42) si constituie o modalitate de a echilibra bugetul si de a corecta diferentele existente intre sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproportionate (paragraful 44).
Fata de cele ce preced, Curtea, in temeiul art.312 alin.(1) Cod procedura civila coroborat cu art.304 punct 9 cod procedura civila a admis, ca fondat, recursul promovat de parata, a modifica sentinta atacata in sensul respingerii actiunii formulata in cauza.