Deducere T.V.A. Dovada faptului ca lucrurile sau achizitiile au fost efectuate in scopul realizarii obiectului de activitate, in scopul afacerii.
Cod fiscal, art. 145 alin. 2
Achizitionarea unui imobil cu intentia reala, dovedita, de schimbare a sediului social si mutarea acestuia in imobilul achizitionat, se circumscrie sferei notiunii de operatiune taxabila, prevazuta de art. 145 alin. 2 lit. "a" din Codul fiscal.
Organele de control fiscal au obligatia de a avea in vedere circumstantele edificatoare ale fiecarei caz si de a aprecia in mod obiectiv intentia persoanei de a incheia operatiunea taxabila.
Achizitia de bunuri electronice si echipamente de navigatie destinate a fi utile mediului social, respectiv desfasurarii obiectului principal de activitate, este o operatiune pentru care se confera dreptul de deducere T.V.A.
Prin Sentinta nr. 1214/28.04.2010 a Tribunalului Harghita, s-a respins actiunea reclamantei S.C. I.W. S.R.L., formulata in contradictoriu cu parata D.G.F.P. Harghita, ca neintemeiata, retinandu-se in considerentele hotararii atacate urmatoarele:
Prin actiunea introductiva, reclamanta a solicitat anularea in tot a Deciziei nr. 24/23.04.2009 - act administrativ individual, privind solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr.77 din 09.03.2009 emisa de A.F.P. Miercurea Ciuc, privind suma de 53.764,00 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata respinsa la rambursare si anularea in parte a Deciziei nr. 33 din 26 iunie 2009 - act administrativ individual, privind solutionarea contestatiei formulata de reclamanta impotriva Deciziei de impunere nr. 481 din 03.06.2009 emisa de A.F.P. Miercurea Ciuc, privind suma de 5.318,00 lei reprezentand taxa pe valoarea adaugata respinsa la rambursare.
In legatura cu achizitionarea unui imobil, a aratat in primul rand ca TVA-ul aferent autentificarii contractului de vanzare cumparare prin care a dobandit imobilul respectiv, in baza Incheierii de autentificare nr. 1781 din 13 noiembrie 2008, a fost admisa la drept de deducere, a fost admisa si la cheltuieli, in schimb nu s-a admis rambursarea TVA-ului din factura de valorificare a constructiei emisa de S.C. H. SRL, in valoare de 47.722,89 lei.
In decizia atacata nr. 24/2009 s-a aratat ca "organele de inspectie fiscala nu au acceptat la deducere taxa pe valoarea adaugata aferente acelui imobil pe motiv ca aceasta achizitie de casa de locuit nefiind in folosul realizarii operatiunilor sale taxabile" si, de asemenea, s-a mai mentionat ca la data controlului, societatea nu si-a schimbat sediul si nu a efectuat operatiuni economice taxabile la imobilul achizitionat si nu a declarat la Primaria municipiului Miercurea Ciuc imobilul pentru impozitare asa cum prevede legea".
In ceea ce priveste suma de 563,13 lei reprezentand TVA deductibil din achizitia de aparatura electronica, s-a mentionat ca echiparea sediului cu aparatura electronica in limite rezonabile, nu constituie o ilegalitate pentru care sa nu se aplice dreptul de deducere, in conditiile in care inclusiv institutiilor de stat finantate de bugetul de stat le este permis achizitionarea de astfel de aparatura si nu platesc taxa pe valoarea adaugata.
In legatura cu achizitionarea de GPS - sisteme de navigatie in suma de 281,41 lei s-a aratat ca acesta este necesar exercitarii obiectului de activitate al societatii, in conditiile in care, soferii care sunt plecati pentru firme din Germania numai cu astfel de sisteme isi stabilesc rutele de transport cele mai scurte si cele mai economicoase.
Referitor la deducerea TVA.-ului aferent materialelor de constructie in cuantum de 5.197,28 lei, a aratat ca organele de control fiscal nu a luat in considerare ca anterior incheierii contractului de vanzare - cumparare autentic a fost incheiat un antecontract de vanzare-cumparare pentru care s-a acordat data certa de catre Cabinetul de avocatura S.I. si ca aceste materiale fusesera achizitionate dupa data acordarii de data certa si anume dupa data de 10.01.2008.
Prima instanta a retinut ca, la momentul efectuarii inspectiei fiscale, reclamanta inca nu utiliza imobilul pentru achizitionarea caruia a solicitat deducerea taxei pe valoarea adaugata. Imprejurarea nu este contestata de reclamanta, care a aratat ca nu s-a putut muta in noul sediu deoarece lucrarile de modificare au fost finalizate in luna martie 2009. Imobilul a fost cumparat in luna noiembrie 2008, iar inspectia a fost finalizata la inceputul lunii martie 2009.
Pe de alta parte, reclamanta nu a dovedit ca a achizitionat casa de locuit de 172 mp in folosul operatiunilor legate de activitatea pe care o desfasoara efectiv, si care consta in plasarea de forta de munca, in speta, soferi de autocamion, pe teritoriul Uniunii Europene, asa cum impune art. 145 alin. 2 C. fiscal.
Niciunul din argumentele reclamantei nu este de natura sa infirme constatarile organului de control, faptul ca imobilul este inscris in cartea funciara si este descris ca "sediu de firma" nu presupune neaparat ca este folosit potrivit destinatiei, si cu atat mai putin ca este folosit in intregime pentru realizarea operatiunilor legate de activitatea desfasurata efectiv, iar descrierea este cea furnizata de reclamanta. Nici faptul ca in luna iunie 2009 reclamanta si-a stabilit sediul in imobilul in discutie nu este relevant, avand in vedere activitatea pe care o desfasoara reclamanta in mod efectiv (pct. IV alin. 2) si structura imobilului, care, potrivit antecontractului de vanzare-cumparare incheiat la 10.01.2008, este compus din sufragerie, bucatarie, doua toalete si patru dormitoare. Descrierea din antecontract reprezinta practic comanda pe care reclamanta a adresat-o antreprenorului si se refera la o casa de locuit. Faptul ca reclamanta plateste impozit pentru imobil nu are nicio legatura cu conditia care se cere a fi indeplinita pentru a beneficia de deducerea taxei pe valoarea adaugata (pct. IV alin. 2). Imprejurarea ca reclamanta realizeaza operatiuni taxabile nu este concludenta, atata timp cat nu s-a dovedit ca imobilul este folosit pentru aceste operatiuni. Chiar daca reclamantei i s-a acceptat deducerea taxei pe valoarea adaugata platita pentru autentificarea contractului de vanzare-cumparare, acest lucru nu inseamna ca are dreptul la deducere pentru imobilul cumparat, in situatia in care nu sunt indeplinite conditiile legale.
Reclamanta a dotat imobilul cu un cuptor incorporabil, cu o masina de spalat vase Bosch si cu o plita incorporabila, pentru a caror achizitionare a solicitat deducerea taxei pe valoarea adaugata. Pe langa argumentele expuse, cu referire la imobil (pct. IV si V), valabile pentru ca bunurile urmeaza soarta imobilului de care apartin, Tribunalul a constatat ca in niciun caz nu se poate retine ca au fost achizitionate in folosul operatiunilor legate de activitatea pe care reclamanta o desfasoara efectiv, din moment ce aceasta nu a dovedit in niciun fel ca ar servi masa angajatilor sai. Dimpotriva, achizitia acestor bunuri si starea de fapt legata de imobil in general, precum si activitatea pe care o desfasoara reclamanta conduc la concluzia ca imobilul a fost construit si dotat si este folosit in scopuri personale si nu societare.
De asemenea, solicitarea de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta sistemelor de navigatie GPS achizitionate este neintemeiata, intrucat reclamanta nu a dovedit ca este obligata sa furnizeze astfel de echipamente angajatilor sai. In consecinta, nici pentru aceste bunuri nu sunt indeplinite conditiile art. 145 alin. 2 C.fiscal.
In ceea ce priveste materialele de constructie si lucrarile efectuate la imobil dupa cumpararea acestuia, situatia, din punctul de vedere al deducerii taxei pe valoarea adaugata, este identica cu a imobilului (pct. IV-VI), intrucat cel putin lucrarile efectuate sunt incorporate in acesta. In privinta materialelor de constructie, Tribunalul a constatat ca reprezentantul antreprenorului S.C. H. S.R.L. a declarat in fata organelor fiscale ca reclamanta nu a contribuit cu materiale la edificarea constructiei. Declaratia nu a fost combatuta in nici un fel de reclamanta, astfel ca prima instanta a retinut ca este veridica si deci cu atat mai putin se impune deducerea taxei pe valoarea adaugata.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, in termenul legal reclamanta, criticand hotararea atacata ca nelegala, sustinand, in esenta ca, in scopul dezvoltarii activitatii, in luna noiembrie 2008, s-a achizitionat de la S.C. H. S.R.L. un imobil avand destinatia de sediu social si spatiu de desfasurare a activitatii societatii si chiar daca societatea care a vandut acest imobil, l-a edificat si valorificat ca si casa de locuit, pentru reclamanta, in calitate de cumparator al imobilului acest lucru nu este relevant, avand in vedere destinatia pentru care el a fost achizitionat, respectiv sediu social si loc de desfasurare al activitatii.
Potrivit O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conform cu directivele europene, un activ reprezinta o resursa controlata de catre entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru entitate (pct. 20 alin.3).
De asemenea, la pct. 20.4 din ordin se precizeaza ca beneficiile economice reprezinta potentialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar catre entitate. Aceasta contributie se reflecta fie sub forma cresterii intrarilor de numerar, fie sub forma reducerii iesirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor.
Organele de control au interpretat aceasta operatiune-achizitia imobilului/activului ca o cheltuiala si au solicitat dovada participarii acestui activ/imobil la activitatea de exploatare a societatii.
Aceasta interpretare a organelor de control fiscal, preluata de instanta de fond, este eronata, deoarece, imobilul /activ reprezinta, in mod evident, o investitie care urmeaza sa produca efecte in urmatorii ani si nici o dispozitie legala nu prevede un anumit termen in care activele fixe sa fie puse in functiune sau dat in exploatare, pentru simplu motiv ca acest lucru nu este posibil, entitatea economica ( proprietarul ) fiind singura care poate asigura bugetul in vederea achizitionarii si punerii in functiune a unui activ potrivit politicilor proprii, necesitatii si surselor de finantare aferente.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, cu modificarile si completarile ulterioare, imobilul in care societatea a investit urmeaza a se amortiza in 50 de ani, ceea ce inseamna ca va inregistra pe cheltuieli lunar o cota de amortizare pentru aceasta perioada. Astfel, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca la momentul achizitionarii activului/imobilului acesta nu avea numar, era situat pe str. Sumuleu, strada si numarul actual al activului/imobilului au fost stabilite doar dupa cumpararea, schimbari obtinute la O.R.C. Harghita, activitatea se desfasoara la noul sediul social, de asemenea, s-au facut o serie de lucrari suplimentare necesare pentru functionarea acestuia conform noii sale destinatii, impozitele aferente imobilului/activului fiind platite si demersurile aratate erau in curs de derulare la data efectuarii controlului fiscal.
Cu referire la materialele de constructie si lucrarile efectuate la imobil dupa cumpararea lui, precum si la aparatura electronica destinata dotarii activului/imobilului, instanta de fond a retinut ca nu s-a combatut in nici un fel declaratia reprezentantului S.C. H. S.R.L. data in fata organelor de control fiscal, desi din inscrisuri reiese in mod cert ca societatea a achizitionat materialele de constructie si s-a achitat contravaloarea lucrarilor suplimentare. De asemenea, s-a solicitat un deviz detaliat cu lucrarile efectuate, dar a refuzat sa ridice corespondenta.
Totodata, recurenta arata ca, inainte de autentificarea contractului de vanzare-cumparare, a fost un antecontract de vanzare-cumparare cu privire la activul/imobilul care a stat la baza lucrarilor suplimentare.
De asemenea, este eronata sustinerea instantei de fond, in sensul ca era necesar dovedirea dotarii angajatilor cu sisteme de navigatie GPS, deoarece intr-un contract de munca nu se cuprind asemenea clauze, iar instanta de fond trebuia sa analizeze daca muncitorii aveau nevoie de aceste sisteme pentru desfasurarea activitatii sau daca folosind un asemenea sistem de navigatie, costurile societatii aferente deplasarii muncitorilor in strainatate sunt mai scazute sau nu prin folosirea acestor sisteme.
Prin intampinare, parata D.G.F.P. Harghita, a solicitat respingerea recursului, sustinand in esenta ca, referitor la Decizia nr. 24/23 aprilie 2009, A.F.P. Miercurea Ciuc, prin Raportul de inspectie fiscala nr. 6092/09.03.2009, care a stat la baza Deciziei de impunere nr. 77/09.03.3009, a constatat ca, inspectia fiscala s-a efectuat in vederea verificarii sumei negative a TVA, solicitata la rambursare cu control anticipat, in valoare de 57.934 lei, aferenta perioadei fiscale de la 01.09.2008 -31.12.2008, contribuabilul fiind in situatia de rambursare a soldului sumei negative a TVA. Decontul de TVA a fost inregistrat la organul fiscal teritorial A.F.P. Miercurea Ciuc sub nr. 16011/21.01.2009, care a fost solutionat astfel: TVA solicitat la rambursare 57.934 lei, TVA aprobat la rambursare 4.170 lei si TVA respinsa la rambursare 53.764 lei.
Cu referire la taxa pe valoarea adaugata deductibila, se arata ca, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1781/13.11.2008, incheiat intre S.C. H. S.R.L. ca vanzator si S.C. I.W. S.R.L., prin asociatul unic G.W., a dobandit un imobil din Miercurea Ciuc, str. Sumuleu, format din teren intravilan in suprafata de 474 m.p. cu o casa de locuit cu suprafata desfasurata de 172 m.p., pretul vanzarii fiind de 79.000 euro, echivalentul sumei de 298.896 lei.
Organul de inspectie fiscala nu a acceptat la deducere taxa pe valoarea adaugata aferenta acestui imobil pe motiv ca aceasta achizitie de "casa de locuit", nefiind in folosul realizarii operatiunilor sale taxabile, iar pentru justificarea acestui argument organul de inspectie fiscala a mentionat, ca la data controlului S.C. I.W. SRL, nu si-a schimbat sediul si nu a efectuat operatiuni economice taxabile la imobilul achizitionat, societatea are ca obiect de activitate plasarea fortei de munca (soferi de autocamion), angajatii societatii sunt permanent in delegatie pe teritoriul Uniunii Europene, fiind plasati in Germania la F.W.G. si P.T.G. pentru care primesc si diurna conform legii.
Referitor la taxa pe valoarea adaugata colectata, s-a constatat ca societatea a dedus TVA in suma de 563,13 lei, aferent facturii emise de F. sub nr. 2049272/13.09.2008 reprezentand cuptor incorporabil, masina de spalat vase Bosch, plita incorporabila, precum si TVA in suma de 281,41 lei, aferenta facturilor emise de D.R. si M.G. sub nr. 1183382/24.09.2008 si 0461662/13.09.2008 reprezentand GPS - sisteme de navigatie.
Organul de inspectie fiscala a constatat ca societatea avand ca obiect de activitate plasarea fortei de munca ( soferi de autocamion) in Germania, aceste cheltuieli nu sunt justificate neavand legatura cu activitatea declarata a societatii.
Cu privire la Decizia nr. 33/26 iunie 2009, activitatea de inspectie fiscala, prin Raportul de inspectie fiscala nr. 4658/02.06.2009, care a stata la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 77/09.03.2009, a constatat ca, in perioada verificata, respectiv 01.01.2009 - 31.03.2009, inspectia fiscala s-a efectuat in vederea verificarii sumei negative a TVA, solicitata la rambursarea cu control anticipat, in valoare de 6.360 lei, aferenta perioadei indicate, iar decontul de TVA a fost inregistrat la organul fiscal teritorial A.F.P. Miercurea Ciuc sub nr. 3177/24.04.2009, care a hotarat astfel: TVA solicitat la rambursare 6.360 lei; TVA aprobat la rambursare 1.042 lei si TVA respins la rambursare 5.318 lei. De asemenea, S.C. I.W. SRL a mai comandat modificari fata de oferta standard a vanzatorului, pentru care S.C. H. S.R.L., a emis factura nr. 157/03.03.2009 reprezentand "Lucrari efectuate optional in afara contractului de vanzare-cumparare", in valoare totala de 32.520 lei, din care taxa pe valoarea adaugata in suma de 5.192,26 lei.
Organul de inspectie fiscala nu a acceptat la deducere taxa pe valoarea adaugata aferenta lucrarilor efectuate la imobilul achizitionat de la aceeasi firma, imobil folosit ca si casa de locuit si nefiind in folosul realizarii operatiunilor sale taxabile, S.C. I.W. S.R.L. nu si-a schimbat sediul, nu a declarat ca punct de lucru imobilul respectiv si nu a efectuat operatiuni economice taxabile la imobilul achizitionat.
Examinand hotararea atacata, prin prisma acestor considerente, precum si din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a constata urmatoarele:
In ceea ce priveste Decizia nr. 24/23.04.2009, emisa de parata D.G.F.P. Harghita, prin care s-a respins de la rambursare suma de 53.764 lei, reprezentand TVA, Curtea apreciaza ca aceasta este nelegala, pentru cele ce urmeaza:
Astfel, TVA-ul in valoare de 47.722,89 lei, aferent facturii nr.120/14.11.2008, prin care reclamanta a achitat catre S.C. H. S.R.L. contravaloarea imobilului din Miercurea Ciuc, str. Sumuleu, f.n., format din teren intravilan in suprafata de 474 m.p., si casa de locuit, cu suprafata desfasurata de 172 m.p., este deductibila intrucat vointa reala a reclamantei a fost aceea a achizitionarii unui sediu pentru desfasurarea activitatii acesteia si nicidecum unei case de locuit.
In considerarea dispozitiilor art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal, avand in vedere si inscrisurile depuse in probatiune de reclamanta, este cert ca reclamanta a consimtit la achizitionarea unui imobil- denumit casa de locuit - si ca potrivit antecontractului a stabilit de comun acord cu vanzatoarea, finisajele ce trebuiau efectuate la acest imobil.
Relevanta este in acest sens, data perfectarii acestei tranzactii, respectiv 10.01.2008, data mult anterioara contractului, precum si cea a incheierii in forma autentica a contractului - 13.11.2008.
In acelasi sens este si manifestarea de vointa asociatului unic, cuprinsa in Decizia nr. 1/09.2009, care dispune schimbarea sediului social al societatii la adresa imobilului achizitionat, precum si certificatul de inregistrare emis de ORC de pe langa Tribunalul Harghita, care indica drept sediu social adresa imobilului in cauza.
In aceeasi ordine de idei, ca urmare a cererii reprezentantului societatii reclamante, prin Incheierea nr. 3011/10.06.2009 a judecatorului delegat la ORC de pe langa Tribunalul Harghita, s-a dispus schimbarea sediului social al societatii, din Aleea Pictor Nagy Istvan, in strada Tas-Vezer (a carui identitate cu str. Sumuleu f.n., nu este contestata de parti).
Mai mult, potrivit declaratiei fiscale, reprezentantul societatii a cuprins in declaratia de impunere imobilul achizitionat, indicand drept data de referinta 14.11.2008, pentru ca in Decizia de impunere aferenta anului 2009, sa fie indicat acelasi imobil achizitionat de reclamanta.
In consecinta, Curtea a apreciat ca achizitionarea imobilului in cauza de catre reclamanta este circumscrisa sferei notiunii de operatiune taxabila, prevazuta de art. 145 alin.2 lit. a din Codul fiscal. Acestea intrucat, este cert ca intentia reala a reclamantei era achizitionarea unui sediul in vederea desfasurarii si pentru o mai buna coordonare a activitatii relevante a acesteia -plasarea fortei de munca in strainatate - cu atat mai mult cu cat personalul recrutat provenea din zonele limitrofe.
De altfel, in sarcina organelor de control, ca urmare a exercitarii rolului activ, instituit in sarcina acestora prin dispozitiile art. 7 din Codul de procedura fiscala, revine si obligatia de a avea in vedere circumstantele edificatoare ale fiecarui caz, urmand a aprecia in mod obiectiv intentia persoanei ce a incheiat operatiunea taxabila. Astfel, dupa cum este cazul si in prezenta speta, reclamanta a angajat costuri (prin achizitionarea imobilului), efectuand investitii (regasite in materialele de constructie si lucrarile suplimentare), necesare initierii acestei activitati economice.
Si nu in ultimul rand, imprejurarea ca imobilul in cauza are in compunerea acestuia si dormitoare, este relevanta, acestea fiind necesare pentru asigurarea capacitatii fizice normale pentru soferii ce urmeaza sa plece in deplasarile internationale.
Pe cale de consecinta, dat fiind caracterul principal al imobilului achizitionat, este cert ca si accesoriile acestuia (materialele de constructii si lucrarile suplimentare care le incorporeaza in bunul principal ) vor urma aceeasi soarta.
In acest sens este si procesul verbal de receptie partiala din 18.11.2008, prin care partile, de comun acord, convin la efectuarea unor lucrari suplimentare, facturate catre reclamanta prin factura nr. 157/03.03.2009 de catre prestatorul acestora, in valoare de 32.520 lei, pentru care s-a dedus TVA in valoare de 5192,26 lei, dupa cum rezulta din RIF nr. 4658/2.06.2009 si decizia nr. 33/26.06.2009.
Potrivit acestui proces verbal, care de altfel constituie si comanda ferma a cumparatorului pentru executarea unor lucrari de finisaj, cu materiale apartinand acestuia, la imobilul deja achizitionat urmau sa fie efectuate noi lucrari, care, in mod firesc dadeau nastere la deducerea TVA-ului aferent acestora.
In consecinta, reclamanta era indreptatita sa procedeze la deducerea TVA-ului aferent atat materialelor de constructie achizitionate, cat si punerii in opera a acestor materiale, prin lucrarile efectuate de S.C. H. S.R.L., ceea ce atrage implicit constatarea, de catre instanta de control judiciar, a nelegalitatii Deciziei nr. 24/2009 - cu privire la TVA-ul aferent materialelor de constructie achizitionate, cat si a Deciziei nr. 33/2009 - cu privire la TVA-ul aferent lucrarilor suplimentare de constructie.
Acestea intrucat, nu exista nici un temei rezonabil pentru care sa fie inlaturata sustinerea reclamantei precum ca materialele de constructie achizitionate au fost folosite pentru a spori valoarea imobilului, chiar daca vanzatorul - constructor a declarat ca reclamanta nu ar fi suportat contravaloarea materialelor de constructii.
Un prim argument este acela ca sustinerii reclamantei, probata, de altfel, parata i-a exhibat un inscris cuprinzand declaratia vanzatorului cu un continut opus reclamantei, ceea ce reprezinta o indoiala ce profita, in mod cert, reclamantei.
Un al doilea argument este reprezentat de continutul facturii emise de vanzatoare, care a mentionat ca serviciile prestate constau in lucrari efectuate optional in afara contractului de vanzare-cumparare.
Referitor la celelalte doua operatiuni, care in opinia organelor de control si a organului de solutionare a contestatiei, nu dau drept de deducere de TVA, respectiv achizitionarea de electronice ( TVA aferent de 563,13 lei ) si de sisteme de navigatie GPS (cu TVA aferent de 281,41 lei ), Curtea a constat urmatoarele:
In ceea ce priveste achizitia de bunuri electrocasnice, destinate a utila bucataria sediului social al reclamantei, este de observat ca raportat la prevederile art. 48 alin. 5 lit. b din Codul fiscal, respectiv pct. 39 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 44/2006, cheltuielile de protocol sunt cheltuielile ocazionate de acordarea unor cadouri, tratatii si mese partenerilor de afaceri, efectuate in scopul afacerii.
Or, in aceste conditii, este cert ca achizitionarea acestor bunuri a fost facuta in scopul existentei unei logistici necesare asigurarii unei tratatii adecvate potentialilor parteneri comerciali, demersuri circumscrise notiunii de "mese de protocol", care ar putea consta in gustari si bauturi preparate prin intermediul electrocasnicelor achizitionate.
Referitor la achizitia echipamentelor de navigatie este cert ca acestea sunt destinate desfasurarii tocmai a activitatii ce formeaza obiectul principal de activitate al reclamantei si ca prin intermediul acestora se realizeaza timpi de deplasare redusi, ceea ce conduce la cresterea eficacitatii transporturilor si implicit la un randament ridicat al activitatii reclamantei, astfel ca instanta de control judiciar apreciaza ca cerintele prevazute de art. 145 alin. 2 lit. a Cod fiscal sunt indeplinite cu privire la aceasta achizitie.
In concluzie, pentru cele ce preced, Curtea a constat ca toate operatiunile pentru care reclamanta a solicitat deducerea TVA-ului aferent, confera acest drept, si pe cale de consecinta, intrucat Deciziile nr. 24/2009 si 33/2009 ( in parte, cu privire la lucrarile de constructie ) si sentinta atacata au negat acordarea acestui drept, acestea sunt nelegale, ceea ce atrage, potrivit art. 312 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, admiterea recursului declarat in prezenta cauza, si ca urmare a modificarii in tot a hotararii atacate, admiterea actiunii introductive si anularea actelor atacate - Decizia nr. 24/2009, in tot si Decizia nr. 33/2009, in parte.