Masura de protectie speciala a plasamentului copilului. Exercitarea drepturilor si a obligatiilor parintesti.
Legea nr. 272/2004, art. 40 alin. 1, art. 56 lit. b, art. 62 alin. 2
Potrivit dispozitiilor art. 40 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei tutele.
Intrucat situatia minorului din cauza, fata de care s-a instituit masura de protectie speciala a plasamentului in temeiul prevederilor art. 56 lit. b) din Legea nr. 272/2004, care urmaresc protejarea intereselor copilului care nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora, nu se incadreaza in dispozitiile legale care reglementeaza instituirea tutelei, este evidenta si absenta ipotezei ca aceasta sa nu fi putut sa fie instituita. Astfel nu sunt incidente nici prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, in conformitate cu care drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 575/10 martie 2011, Tribunalul Harghita a admis actiunea civila formulata de reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Harghita, in contradictoriu cu paratii A.A., mama minorului in cauza, L.I., tatal minorului in cauza, A.K., asistent maternal profesionist, Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Harghita, Presedintele Consiliului Judetean Harghita si, drept consecinta:
- a dispus inlocuirea masurii plasamentului in regim de urgenta, stabilita prin Dispozitia nr. 1228/25.11.2010 a Directorului General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Harghita, cu privire la minorul L.N.T., nascut la data de 16.02.2009, in municipiul Gheorghieni, fiul lui L.I. si A.A., masura stabilita la asistentul maternal profesionist A.K., cu masura plasamentului la acelasi asistent maternal profesionist;
- a dispus plata alocatiei de plasament acordata de catre Agentia Judeteana pentru Prestatii Sociale Harghita, in temeiul art. 119 din Legea nr. 272/2004, catre asistentul maternal profesionist A.K.;
- a dispus exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti de catre parintii minorului in cauza, numitii L.I. si A.A.
In adoptarea acestei solutii, tribunalul a retinut, in esenta, ca minorul s-a nascut din relatia de concubinaj a parintilor, in prezent acestia fiind despartiti, iar la cererea mamei a fost plasat in regim de urgenta la asistentul maternal profesionist A.K., intrucat nu dispune de locuinta proprie si mijloace materiale de intretinere.
Cum nici bunicii minorului nu au optat pentru preluarea acestuia in familie, datorita varstei inaintate si constatandu-se ca probatoriul administrat in cauza a confirmat existenta unor conditii optime de crestere si educare la asistentul maternal profesionist mentionat, tribunalul s-a pronuntat in sensul celor descrise prin dispozitiv, retinand indeplinirea conditiilor prevazute de Legea nr. 272/2004.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Presedintele Consiliului Judetean Harghita, criticand-o pentru nelegalitate - prin invocarea motivului reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, sub aspectul dispozitiei privind exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti fata de minor, sustinand ca in cazul de fata sunt aplicabile prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, care stabilesc ca in situatia copilului pentru care nu a putu fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului, drepturile si obligatiile parintesti sunt indeplinite de catre presedintele consiliului judetean.
Prin intampinarea depusa la dosar, reclamanta a sustinut legalitatea hotararii primei instante, apreciind ca recurentul se afla in eroare in ceea ce priveste interpretarea textului de lege invocat.
Examinand recursul dedus judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a constat ca acesta este nefondat, astfel ca s-a respins ca atare, pentru urmatoarele considerente:
Masura de protectie speciala a plasamentului, instituita in cauza in favoarea minorului L.N.T., s-a raportat la prevederile art. 56 lit. b) din Legea nr. 272/2004, dispozitii care urmaresc protejarea intereselor copilului care nu poate fi lasat in grija parintilor din motive neimputabile acestora.
Or, potrivit dispozitiilor art. 40 alin. (1) din aceeasi lege, tutela se instituie in situatia in care ambii parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, precum si in cazul in care, la incetarea adoptiei, instanta judecatoreasca hotaraste ca este in interesul copilului instituirea unei tutele.
Cum situatia minorului din cauza nu se incadreaza in dispozitiile legale care reglementeaza instituirea tutelei, este evidenta si absenta ipotezei ca aceasta sa nu fi putut sa fie instituita, astfel ca nu sunt incidente nici prevederile art. 62 alin. (2) din Legea nr. 272/2004, in conformitate cu care drepturile si obligatiile parintesti in situatia copilului pentru care nu a putut fi instituita tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului sunt exercitate si, respectiv, indeplinite de catre presedintele consiliului judetean, respectiv de catre primarul sectorului municipiului Bucuresti.
Concluzia mentionata se desprinde, de altfel, si din cuprinsul prevederilor art. 62 alin. 4 din lege, care dispun ca modalitatea de exercitare a drepturilor si de indeplinire a obligatiilor parintesti cu privire la persoana si la bunurile copilului aflat in situatia prevazuta la art. 56 lit. c) si d) si, respectiv, la art. 56 lit. b) si e) se stabileste de catre instanta judecatoreasca, reiesind astfel, fara echivoc, faptul ca dispozitiile art. 62 alin. (2) sunt aplicabile doar in ipoteza reglementata de art. 56 lit. a) - respectiv, pentru copilul ai carui parinti sunt decedati, necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti sau carora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor parintesti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti sau disparuti, cand nu a putut fi instituita tutela.
Raportat la cele anterior expuse, Curtea constata ca in mod corect a dispus prima instanta exercitarea drepturilor si obligatiilor parintesti fata de minor de catre parintii acestuia, care nu se afla in situatia prevazuta de art. 56 lit. a) din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, neidentificand in cauza motive de nelegalitate, recursul dedus judecatii va fi respins ca nefondat, in baza prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.