Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Conditii pentru angajarea raspunderii.
Codul muncii, art. 270
Potrivit art. 270 din Codul muncii salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Prin prisma acestor prevederi legale, existenta unei pagube in patrimoniul societatii reclamante nu este suficienta pentru a antrena in concret raspunderea unui salariat, in conditiile in care atat sub aspectul vinovatiei, cat si sub aspectul legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, reclamanta nu a dovedit vinovatia angajatului. Prin Sentinta civila nr.53 din 20 ianuarie 2011, Tribunalul Harghita a respins ca nefondata actiunea civila formulata de reclamanta SC C. Harghita SA, in contradictoriu cu paratul V.L.A.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Paratul V.L.A. a fost angajatul reclamantei in perioada ianuarie 2008 - 10 februarie 2009, data la care contractul de munca a incetat prin acordul de vointa al partilor.
Ulterior emiterii deciziei de incetare a contractului de munca reclamanta a intocmit nota de lichidare retinandu-se un debit neachitat de 30,00 lei.
Prin promovarea prezentei actiuni reclamanta a sustinut ca, prin activitatea sa, activitate de gestiune, paratul a creat un prejudiciu societatii in cuantum de 34.035,07 lei reprezentand contravaloarea unor bunuri livrate SC K. S.R.L. Timisoara.
Instanta de fond a apreciat ca in cauza nu poate fi antrenata raspunderea paratului intrucat atributiile stabilite prin fisa postului nu permit efectuarea de verificari si constatari care intra in sfera de competenta a altor organe.
Prin actiune reclamanta a aratat la data de 29.10.2008 paratul a livrat o comanda catre SC K. SRL Constanta in baza comenzii si facturii pro-forma , intocmite cu o zi anterior.
Unitatea bancara a refuzat efectuarea platii pe motivul ca stampila societatii platitoare nu era cea originala.
Instanta de fond a apreciat ca nu poate fi antrenata raspunderea patrimoniala a angajatului intrucat acesta a depus toate diligentele necesare pentru indeplinirea obligatiilor de serviciu inclusiv in ceea ce priveste monitorizarea creantelor, incasarea si colectarea instrumentelor de plata.
Prima instanta a concluzionat ca elementele raspunderii materiale a angajatului nu sunt intrunite in cauza in sensul in care este necesar ca fapta comisiva sau omisiva sa aiba caracter ilicit, sa fie in legatura cu activitatea desfasurata si cu atributii concrete de serviciu.
Instanta de fond a mai retinut ca din actele dosarului nu rezulta vinovatia paratului pe de o parte, si, pe de alta parte prejudiciul nu este real si cert nefiind stabilit pe baza unor date concrete nefiind evaluat precis prin acte de constatare a pagubei sau alte probe din care sa rezulte neindoielnic intinderea sa.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs reclamanta SC C. Harghita SA, solicitand casarea hotararii atacate, rejudecarea cauzei si admiterea actiunii astfel cum a fost precizata.
In esenta recurenta a aratat ca paratul avea obligatii ferme stabilite prin fisa postului in sensul in care acesta nu putea elibera marfa pana la momentul la care banii reprezentand contravaloarea produselor livrate nu intrau in contul societatii. Cu toate acestea paratul a actionat superficial si neprofesional incalcand obligatiile stabilite prin fisa postului respectiv de a monitoriza creantele, de a incasa si colecta instrumentele de plata.
Cu referire la vinovatia paratului recurenta a aratat ca acesta avea atat discernamant manifestandu-si totodata si vointa libera in desfasurarea conduitei sale.
Referitor la cuantumul prejudiciului acesta este cert determinat rezultand din factura fiscala nr.00247/19.10.2008 reprezentand contravaloarea marfii livrate societatii SC K. SRL Constanta.
In opinia recurentei elementele raspunderii materiale sunt indeplinite in sensul in care paratul avea calitatea de angajat al reclamantei; fapta acestuia are caracter ilicit si este in legatura cu munca sa; prejudiciul creat este cert; exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, angajatul parat a actionat cu vinovatie.
Paratul nu a formulat intampinare.
Examinand hotararea atacata, Curtea a retinut urmatoarele:
Paratul a avut calitatea de angajat al reclamantei in perioada 22.01.2008-10.02.2009.
Prin fisa postului paratului i-au fost stabilite atributii de monitorizare a creantelor, incasare si colectare a instrumentelor de plata. Potrivit aceleiasi fise de post paratul era raspunzator pentru incasarea creantelor .
Obligatiile si responsabilitatile astfel stabilite constituie, in opinia reclamantei recurente, temeiuri suficiente pentru angajarea raspunderii disciplinare a paratului.
Potrivit art.270 Codul muncii salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civil contractuale, pentru pagubele produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
Din actele depuse de reclamanta la dosarul de fond al cauzei rezulta ca la primirea comenzii de produse societatii debitoare i s-a solicitat comunicarea, prin fax, a documentului de plata.
Coroborand aceasta solicitare cu raspunsurile angajatului la "ancheta interna" rezulta ca obligatiile cuprinse in fisa postului de: monitorizare a creantelor, incasare si colectare a instrumentelor de plata nu vizau in mod imperativ, asa cum sustine reclamanta, obtinerea documentelor de plata originale incasarea pretului si mai apoi eliberarea marfurilor.
In mod cert "monitorizarea creantelor", ca obligatie de serviciu, decurge din practica societatii comerciale, respectiv de a elibera marfa la primirea instrumentului de plata intrucat numai in astfel de conditii societatea reclamanta dobandeste calitatea de creditor titular al unei creante pe care angajatul sau, in cauza paratul, este obligat sa o monitorizeze.
Obligatiile vizand incasarea si colectarea instrumentelor de plata nu pot fi desprinse din ansamblul obligatiilor de serviciu ale paratului capatand in acest context natura unor obligatii de diligenta. De asemenea, responsabilitatile sale vizand "incasarea creantelor" nu pot fi retinute ca temei direct al raspunderii materiale, asa cum gresit invoca reclamanta.
Asa cum s-a aratat la inceputul acestor considerente raspunderea materiala poate fi antrenata in situatia in care paguba a fost produsa in legatura cu munca angajatului si din vina acestuia.
Din aceasta perspectiva, in opinia Curtii, atat sub aspectul vinovatiei paratului cat si sub aspectul legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, reclamanta nu a dovedit vinovatia angajatului prin raportarea la atributiile si responsabilitatile descrise in fisa postului coroborate cu practicile societatii comerciale.
Existenta unei pagube in patrimoniul societatii reclamante nu este suficienta pentru a antrena in concret raspunderea unui salariat.
Nu in ultimul rand atat la incetarea raporturilor de munca cat si ulterior, la intocmirea notei de lichidare pozitia societatii comerciale nu a avut in vedere pretinsul prejudiciu, obiect al actiunii de fata, desi toate elementele invocate de reclamanta in sustinerea actiunii erau cunoscute acesteia.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea a apreciat ca nefiind indeplinite conditiile raspunderii materiale astfel ca hotararea pronuntata de Tribunal este legala urmand a fi mentinuta prin respingerea ca nefondat a recursului declarat.