Vatamare corporala din culpa. Trasaturile infractiunii. Lipsa pericolului social concret al faptei.
Codul penal, art. 184, art. 181
Pornind de la persoana inculpatului, care are o viata de familie organizata, este pensionar, se afla la prima confruntare cu legea penala si a manifestat cainta pe tot parcursul procesului, tinandu-se cont si de particularitatile specifice ale spete, raportat la circumstantele reale ale cauzei precum si la circumstantele personale ale inculpatului, faptei de vatamare corporala din culpa ii lipseste gradul de pericol social concret al unei infractiuni, iar reeducarea inculpatului poate avea loc si prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Prin sentinta penala nr.6 din 15 ianuarie 2010, Judecatoria Ludus a dispus urmatoarele:
In baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b ind. 1 Cod procedura penala, a fost achitat inculpatul A.I., pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazute de art.184, alin. 2, 4 Cod penal, asupra partii vatamate H.L.
In baza art.18 ind. 1 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal, a fost aplicata inculpatului sanctiunea administrativa a amenzii de 1.000 lei.
A fost obligat inculpatul, alaturi de asigurator SC A.R.A. SA, la despagubiri, dupa cum urmeaza :
- 5.000 lei daune morale partii civile H.L.;
- 2.506,62 lei partii civile Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Mures;
- 3.274 lei Spitalului Orasenesc Dr.V.R.
In baza art.192, pct.1 lit.d Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la 280 lei cheltuieli judiciare catre stat.
S-a dispus prelungirea dreptului de circulatie a inculpatului, pe o perioada de 30 zile, incepand cu data ultimei prelungiri.
Pentru a hotari in acest sens instanta de fond a retinut urmatoarele:
La data de 28 februarie 2008, pe timp de zi, inculpatul a fost implicat intr-un eveniment rutier in timp ce conducea autoturismul marca Renault cu nr. -- -- --- pe podul peste raul Mures dinspre centrul orasului spre gara.
Din declaratiile date de inculpat, coroborate cu restul probelor de la dosar, instanta retine ca acesta nu neaga implicarea sa in incidentul din data respectiva insa a sustinut ca vinovatia ar apartine numai partii vatamate.
S-a retinut ca, chiar daca partea vatamata, care tragea un carucior, este asimilata in speta cu un pieton, trebuia sa circule pe partea dreapta a drumului public sau pe trotuar. Partea vatamata in speta de fata este asimilata pietonilor si ar fi trebuit sa traga caruciorul pe trotuar, in conditiile in care acesta exista in zona respectiva. S-a mai apreciat ca partea vatamata mai putea sa circule pe partea opusa (pe partea stanga) a carosabilului si a sensului sau de mers.
Instanta de fond mai arata ca, in ciuda sustinerilor inculpatului, acesta a efectuat totusi manevra de depasire a pietonului si asta datorita gabaritului pe care il avea caruciorul tras de partea vatamata. In acest sens s-a apreciat ca relevanta declaratia martorului S.N.
Instanta totusi a apreciat, in contextul producerii accidentului si cu referire la reglementarile legale indicate mai sus, respectiv art.72 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului 195/2002, ca fapta conducatorului auto nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni astfel ca s-a dispus achitarea inculpatului, in modalitatea aratata atunci cand a fost prezentat dispozitivul sentintei. S-a apreciat ca o amenda administrativa de 1000 de lei este suficienta.
Totodata, au fost acordate si despagubiri civile partii civile in cuantum de 30% din cele solicitate, in acelasi sens fiind obligat inculpatul la despagubiri alaturi de asigurator si catre Spitalul Clinic Judetean Mures si Spitalului Orasenesc Ludus.
Impotriva sentintei instantei de fond au declarat in termen legal apel Parchetul de pe langa Judecatoria Ludus si inculpatul A.I.
Tribunalul Mures prin decizia penala nr.159/A/28 mai 2010 a admis apelurile, a desfiintat partial hotararea atacata si in baza art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit. b1 Cod procedura penala, l-a achitat pe inculpatul A.I. de sub invinuirea comiterii infractiunii prevazute de art.184 alin. 2 si 4 Cod penal si in baza art.181 alin. 3 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal, a aplicat inculpatului sanctiunea amenzii administrative in cuantum de 600 de lei.
A fost admisa in parte actiunea civila formulata in cauza inculpatul fiind obligat sa plateasca partii civile H.L. 1000 de lei despagubiri civile reprezentand daune morale, Spitalului Clinic de Urgenta Mures 501,7 lei precum si dobanzile legale aferente pana la data platii efective, Spitalului Orasenesc din Ludus 654,8 lei, despagubiri civile.
S-a constatat ca Societatea de Asigurare SC A. SA are calitatea de asigurator.
A fost mentinut restul dispozitiilor din sentinta atacata.
Pentru a hotari in acest sens, tribunalul a retinut ca la data de 28 februarie 2008, inculpatul A.I. conducea autoturismul cu nr.de inmatriculare -- -- --- si se deplasa pe B-dul 1918 Ludus, in directia centru-Gara CFR.
Cand a ajuns pe podul de peste raul Mures a observat ca in fata lui circula in aceeasi directie o persoana care tragea un carut incarcat cu fier vechi. In momentul in care a ajuns aproape de carut, la cca. 2-3 metri in spatele acestuia, inculpatul s-a asigurat daca din sens opus circula autoturisme si a semnalizat intentia de depasire. Constatand ca din fata nu circula nicio masina, inculpatul a initial manevra de depasire a carutului dar fara sa pastreze o distanta suficienta fata de acesta astfel incat in momentul cand a ajuns langa acesta l-a lovit cu bara fata dreapta.
In urma impactului H.L. a fost impins de protapul carutului pe trotuar cauzandu-i-se leziuni la nivelul piciorului stang.
Instanta a apreciat ca in sarcina inculpatului in mod corect s-a retinut nerespectarea prevederilor art.118 alin.1 lit.c din HG nr.1391/04.10.2006 care prevede ca, conducatorul auto care efectueaza depasirea este obligat sa pastreze in timpul depasirii o distanta laterala suficienta de vehiculul depasit.
Totodata, s-a apreciat ca partea vatamata se face si ea vinovata de producerea accidentului intrucat nu a respectat prevederile art. 72 alin. 1 si 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 cu modificarile ulterioare in sensul ca nu a circulat tragand carutul pe trotuar ci pe partea dreapta a drumului in conditiile in care pe sectorul de drum unde s-a produs evenimentul rutier exista trotuar amenajat pe ambele sensuri ale benzilor de circulatie.
In aceasta situatie, s-a apreciat ca ambele persoane, atat inculpatul cat si partea vatamata, au concurat la producerea evenimentului rutier fiindu-i atribuita o culpa de 20% inculpatului si 80% partii civile.
S-a apreciat ca faptei savarsite de inculpat, in modalitatea descrisa mai sus, ii lipseste gradul de pericol social al unei infractiuni.
Pentru a face o asemenea apreciere, tribunalul a pornit de la persoana inculpatului, care are o viata de familie organizata, este pensionar, se afla la prima confruntare cu legea penala si a manifestat cainta pe tot parcursul procesului.
Tinandu-se cont de particularitatile specifice ale prezentei spete, raportat la circumstantele reale ale cauzei precum si la circumstantele personale ale inculpatului s-a apreciat ca reeducarea acestuia este posibila prin aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ, motiv pentru care s-a procedat la achitarea inculpatului, in modalitatea aratata atunci cand a fost prezentat dispozitivul deciziei, fiindu-i aplicata o sanctiune administrativa constand in 600 lei amenda.
In ceea ce priveste latura civila a cauzei, in raport de decizia nr.1/28 martie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-a apreciat ca Societatea de Asigurare nu poate sa participe in proces decat in calitate de asigurator.
In privinta cuantumului daunelor morale s-a retinut ca partea civila H.L. a solicitat obligarea inculpatului la 150.000 lei.
Tribunalul a considerat ca suma este exagerata iar suma de 5000 lei este in masura sa asigure o reparatie justa si echitabila a suferintelor provocate.
In conditiile in care s-a retinut culpa comuna in proportie de 80% pentru partea civila si 20% pentru inculpat si despagubirile civile au fost acordate in raport de aceasta culpa, in modalitatea aratata atunci cand a fost prezentat dispozitivul deciziei.
Impotriva deciziei tribunalului a declarat in termen legal recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Mures care a solicitat casarea hotararii, condamnarea inculpatului pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala cu retinerea de circumstante atenuante si eliminarea aprecierii in sensul ca fapta comisa nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. S-a invocat cazul de casare prevazut de art. 385 ind. 9 pct.18 Cod procedura penala.
Impotriva aceleiasi decizii a declarat in termen legal recurs si inculpatul care a solicitat achitarea de sub invinuirea comiterii vreunei infractiuni si eliminarea obligarii la despagubiri civile, invocand acelasi caz de casare prevazut de art.385 ind. 9 pct.18 Cod procedura penala, in cauza fiind pronuntata o hotarare gresita de condamnare.
Analizand decizia atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului si lucrarilor din dosarul cauzei, conform art. 385 ind. 14 Cod procedura penala si prin raportare la art. 385 ind. 9 pct.18 Cod procedura penala se retin urmatoarele:
Decizia Tribunalul Mures este legala si temeinica instanta facand o corecta analiza a spetei de fata.
Din probele administrate rezulta fara nici un dubiu ca in data de 28 februarie 2008, in timp ce inculpatul conducea autoturismul proprietate personala pe podul de peste raul Mures, la o depasire a acrosat un carut care era incarcat cu fier vechi si era condus de catre partea civila, partea civila s-a dezechilibrat, a cazut pe trotuar, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare mai mult de 60 de zile de ingrijiri medicale.
Trebuie remarcat ca in mod corect s-a retinut ca amandoi participantii la trafic se fac vinovati de producerea accidentului de circulatie.
Astfel, in primul rand partea civila nu trebuia sa circule pe partea dreapta a drumului ci pe trotuar deoarece exista un asemenea trotuar pe ambele sensuri ale benzilor de circulatie.
Inculpatul trebuia ca la momentul efectuarii depasirii sa se asigure ca a pastrat o distanta laterala suficienta de vehiculul depasit.
In opinia Curtii au fost incalcate de catre inculpat prevederile art.118 alin.1 lit.c din HG nr.1391/2006, iar de catre partea civila prevederile art.72 alin.1 si 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului 195/2002 cu modificarile ulterioare.
In aprecierea Curtii, tribunalul in mod corect a considerat ca ambele parti se fac vinovate de producerea accidentului de circulatie, culpa stabilita in sarcina fiecaruia fiind corecta, fiind dovedit cu claritate ca vina mai mare in producerea accidentului de circulatie ii apartine partii civile, care nu a circulat pe trotuar sau pe partea stanga a drumului cum era corect.
Ca urmare si proportia culpei stabilita in sarcina celor doi, de 80% in sarcina partii civile si 20% in sarcina inculpatului, este corecta si bine proportionata.
In opinia Curtii, aprecierea tribunalului in sensul ca fapta inculpatului este una lipsita de pericol social este corecta. Este dovedit in cauza, in raport de modalitatea in care s-a comis fapta, de persoana inculpatului, ca oportuna ar fi aplicarea in sarcina acestuia o sanctiune cu caracter administrativ, imprejurarile in care s-a comis fapta descrisa mai sus nefiind de natura a impregna faptei un caracter de pericol, specific unei infractiuni.
Prin urmare, Curtea si cu privire la acest aspect este de acord cu solutia tribunalului.
Inculpatul a solicitat achitarea de sub invinuirea comiterii vreunei infractiuni si exonerarea de plata a despagubirilor civile solicitate. Cu privire la aceasta solicitare instanta de recurs nu este de acord deoarece si inculpatul trebuia sa-si ia masurile legale atunci cand a depasit carutul tras de partea civila si sa pastreze o distanta suficienta astfel incat sa nu acroseze carutul.
Ca urmare a considera ca inculpatul nu are nicio culpa in producerea accidentului de circulatie ar fi in neconcordanta cu prevederile art.118 alin.1 lit.c din HG nr.1391/04.10.2006. Se apreciaza ca proportia culpei inculpatului in producerea accidentului de circulatie a fost stabilita de tribunal astfel ca ea va fi mentinuta si de catre instanta de recurs.
In raport de toate cele de mai sus, recursurile promovate vor fi respinse ca nefondate, in conformitate cu art. 385 ind. 15 pct.1 lit. b Cod procedura penala.