Recurs impotriva unei hotarari de declinare a competentei. Prima instanta a fost investita cu solutionarea unei "actiunii in anulare de drept comun", prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a unei decizii pronuntate in recurs si repun... Decizie nr. 800/R din data de 17.08.2010
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Recurs impotriva unei hotarari de declinare a competentei. Prima instanta a fost investita cu solutionarea unei "actiunii in anulare de drept comun", prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a unei decizii pronuntate in recurs si repunerea partilor in situatia anterioara pronuntarii deciziei, si a apreciat in mod gresit ca, se impune declinarea de competenta in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Prima instanta in exercitarea rolului sau activ prevazut de art. 129 alin. 5 si 6 Cod procedura civila fata de obiectul cererii, reprezentat de constatarea nulitatii unei decizii pronuntate in recurs de aceeasi instanta, trebuia sa dea cererii o corecta incadrare juridica.
Obiectul cererii il stabileste titularul acesteia, cu respectarea principiului disponibilitatii, iar incadrararea juridica, in situatia in care este gresit facuta de titularul cererii, chiar daca un aparator ales, o determina instanta de judecata tocmai pentru a pronunta o hotarare temeinica si legala, iar competenta materiala de solutionare este cea care rezulta din aplicarea prevederilor legale incidente, indiferent de vointa titularului cererii. Prin sentinta nr. 4267 din 4 noiembrie 2008, Judecatoria Piatra Neamt a respins ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petenta S.C. T.B. S.R.L Piatra Neamt, in contradictoriu cu intimatul Consiliul Concurentei B.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs, recurs solutionat de Tribunalul Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal prin decizia nr. 413 din 4 noiembrie 2009, urmare a stramutarii dosarului nr. 3771/279/2008 de la Tribunalul Neamt. Recursul formulat de recurenta S.C. T.B. SRL Piatra Neamt a fost respins prin decizia mentionata.
La data de 10 martie 2010, pe rolul Tribunalului Mures, S.C. T.B. Piatra Neamt a inregistrat o "actiune in anulare" prin care a solicitat a se constata nulitatea absoluta a Deciziei nr. 413 din 1 noiembrie 2009 pronuntata de Tribunalul Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, repunerea partilor in situatia anterioara pronuntarii deciziei nr. 413 din 4 noiembrie 2009, cu obligarea paratului la restituirea sumei de 1.494.674,72 lei.
In esenta s-a invocat faptul ca incheierea de sedinta din 28 octombrie 2009 si minuta din dosar, nu erau semnate de unul dintre judecatorii care au facut parte din completul de judecata, "conform cerintelor art. 147 si 261 alin. 1 pct. 8 Cod procedura civila" si conform art. 258 alin. 1 Cod procedura civila nesemnarea dispozitivului unei hotarari judecatoresti de catre un judecator care a facut parte din completul de judecata este supusa nulitatii absolute a hotararii raportat si la art. 105, art. 108 din acelasi cod.
In acelasi dosar, la termenul din 18 iunie 2010 s-a formulat o "cerere subsecventa" prin cabinet individual de avocatura T.I., pentru S.C. T.B. S.R.L. Piatra Neamt, solicitandu-se ca in baza art. 581-582 Cod procedura civila raportat la art. 32 alin. 3 si art. 34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 sa se pronunte o incheiere prin care sa se dispuna suspendarea executarii vremelnice a efectelor cuprinse in procesul verbal de constatare a contraventiei privind suma de 1.494.675 lei pana la solutionarea actiunii in anulare a Deciziei nr. 413/2009 a Tribunalului Mures si judecarea pe fond a recursului formulat de societate impotriva sentintei nr. 4267 din 4 noiembrie 2008 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Tribunalul Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a solicitat lamurii cu privire la obiectul si temeiul in drept al cauzei, reprezentantul S.C. T.B. S.R.L. invederand oral ca este o actiune de drept comun, avand ca obiect constatarea nulitatii ca urmare a nesemnarii sentintei de unul dintre membrii completului de judecata, intemeiata pe prevederile art. 105 si 258 Cod procedura civila, dar ca instanta de recurs care a pronuntat hotararea este competenta. In acest context instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei sale materiale iar, prin decizia nr. 420 din 18 iunie 2010 si-a declinat competenta de solutionare a actiunii in anulare in favoarea Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Impotriva hotararii de declinare a competentei a formulat recurs S.C. T.B. S.R.L. prin care a solicitat casarea si trimiterea intregului dosar la aceeasi instanta pentru judecarea pe fond a actiunii in constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 413 din 4 noiembrie 2009 sau declinarea competentei teritoriale in favoarea Judecatoriei Targu-Mures sau a Judecatoriei Piatra Neamt.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a precizat ca impotriva aceleasi decizii, Decizia nr. 413 din 4 noiembrie 2009 societatea a formulat o cerere de revizuire a carei solutionare s-a stramutat la Tribunalul Buzau, instanta care a suspendat judecarea pana la solutionarea actiunii in constatarea nulitatii deciziei r. 413 din 4 noiembrie 2009, ca s-a formulat si o contestatie in anulare iar dosarul a fost stramutat la Tribunalul Prahova, cu termen de judecata la data de 6 decembrie 2010. S-a mai invederat ca, in baza art. 111 Cod procedura civila raportat la art. 258 alin. 2 si art. 105-108 Cod procedura civila s-a formulat actiunea in constatarea nulitatii absolute a Deciziei nr. 413 din 4 noiembrie 2009, considerandu-se ca numai Tribunalul Mures poate constata nulitatea absoluta a deciziei respective.
Recurenta a subliniat ca solutia de declinare a competentei teritoriale este gresita si incalca dispozitii imperative in materie, deoarece o instanta de grad inferior nu poate cenzura pe fond o decizie pronuntata de o instanta de grad superior iar actiunea in constatarea nulitatii absolute a deciziei se refera la o hotarare judecatoreasca si deriva din competenta teritoriala stabilita prin O.G. nr. 2/2001.
Intimatul C.C. a formulat intampinare solicitand respingerea recursului, deoarece potrivit precizarilor formulate de recurenta, actiunea in anularea Deciziei nr. 413 din 4 noiembrie 2009 este o actiune de drept comun, prin urmare nu reprezinta o cale de atac indreptata impotriva unei hotarari judecatoresti iar faptul ca recurenta invoca prevederile O.G. nr. 2/2001 privind stabilirea competentei materiale si teritoriale, nu are relevanta deoarece respectivul act normativ stabileste competenta in ceea ce priveste solutionarea plangerilor contraventionale, or, in prezenta cauza nu sunt incidente dispozitiile respectivei ordonante.
In ceea ce priveste cuantumul amenzii, aspect invocat de recurenta in sustinerea competentei Tribunalului, intimatul a precizat ca o asemenea sustinere este lipsita de fundament juridic in raport de obiectul actiunii, obiect ce vizeaza o hotarare judecatoreasca, nefiind evaluabil in bani.
Analizand hotararea de declinare a competentei prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 304/1 Cod procedura civila, instanta constata urmatoarele:
Instanta care a solutionat recursul impotriva sentintei nr. 4267 din 4 noiembrie 2008, a fost investita de reclamanta recurenta cu solutionarea unei actiuni intr-o maniera care denota grave erori de interpretare si aplicare a dispozitiilor Codului de procedura civila, rezultand un amalgam ce cu greu poate permite stabilirea unui corespondent intre obiectul cererii si temeiul in drept, in vederea stabilirii competentei, prin lecturarea actiunii. Astfel, se sustine ca este vorba despre o actiune de drept comun, de constatarea a nulitatii absolute, in recurs invocandu-se chiar si textul art. 111 Cod procedura civila dar in acelasi timp vizeaza o hotarare judecatoreasca, o decizie pronuntata de instanta de recurs, sustinandu-se ca instanta care a pronuntat decizia este competenta sa o si anuleze.
Confuzia in ceea ce priveste normele procedurale aplicabile unei actiuni de drept comun, de constatare a nulitatii unui act si cele care reglementeaza posibilitatile legale de anulare a unei hotarari judecatoresti, este evidenta. Instanta investita cu o asemenea actiune este pusa in situatia exercitarii rolului sau activ aplicand prevederile art. 129 alin. 5 si art.6 Cod procedura civila. Potrivit acestui din urma aliniat, instanta hotaraste numai asupra obiectului cererii deduse judecatii, iar in cazul in speta nu se poate omite faptul ca obiectul cererii il reprezinta o hotarare judecatoreasca, o decizie pronuntata de instanta de recurs, ca se cere constatarea nulitatii acesteia si se tinde spre rejudecarea recursului, solicitandu-se in mod expres sa se fixeze un nou termen pentru judecarea pe fond a recursului formulat impotriva sentintei civile nr. 4267 din 4 noiembrie 2008, repunerea partilor in situatia anterioara pronuntarii deciziei 413 din 4 noiembrie 2009.
Fata de obiectul cererii si scopul vizat, instanta care a pronuntat decizia ce se cere a fi anulata, trebuia sa dea corecta incadrare juridica, ceea ce nu inseamna ca se incalca principiul disponibilitatii partilor in procesul civil.
Declinarea competentei materiale de solutionare presupune stabilirea instantei competente material si implicit a cadrului juridic dedus judecatii, in raport de obiectul actiunii, cu respectarea normelor legale imperative de drept material si procedural. Nu se poate califica cererea recurentei reclamante ca fiind o actiune de drept comun si nici stabili ca anularea deciziei pronuntate in recurs poate fi dispusa de instanta de drept comun, alta decat cea care a pronuntat decizia ce se cere a fi anulata, fara incalcarea unor norme elementare de drept procesual. Faptul ca se invoca incalcarea prevederilor art. 258 Cod procedura civila, nu confera, asa cum gresit intelege titulara actiunii, prin reprezentantul sau legal, caracterul de drept comun al unei actiuni in constatarea nulitatii, ci, pornind de la faptul de necontestat ca se cere anularea unei decizii pronuntate de instanta de recurs si apoi judecarea din nou a recursului, instanta trebuia sa stabileasca natura juridica a actiunii care nu poate fi considerat de drept comun din moment ce priveste o hotarare judecatoreasca. Anularea unei hotarari judecatoresti, a unei decizii pronuntate de instanta de recurs se poate judeca numai in cadrul unor cai extraordinare de atac, in limitele impuse de Codul de procedura civila si de instanta care a pronuntat decizia atacata, iar fata de motivul invocat, acela de nesemnare a minutei, instanta trebuia sa analizeze cererea ca o contestatie in anulare a deciziei care formeaza obiectul actiunii in anulare.
Contrar sustinerilor titularei actiunii, lipsita de logica juridica, cererea in anularea unei hotarari judecatoresti irevocabile nu se poate circumscrie unei actiuni de drept comun, iar prevederile O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente, nefiind vorba de solutionarea unei plangeri contraventionale, ci de analizarea motivului de nulitate a deciziei pronuntate de instanta de recurs, aceasta neputandu-se face decat in cadrul unei proceduri speciale reglementate de Codul de procedura civila.
Imprejurarea ca pe rolul altor instante, de acelasi grad se afla dosare avand ca obiect ambele cai extraordinare de atac exercitate impotriva aceleasi decizii, nu este de natura sa justifice calificarea prezentei cereri ca o actiune de drept comun si instanta competenta material sa solutioneze actiunea in anulare care este de fapt o contestatie in anulare, este in masura sa analizeze eventuale elemente de conexitate sau de litispendenta.
Prin urmare, obiectul cererii il stabileste titularul acesteia, cu respectarea principiului disponibilitatii dar incadrarea juridica, in situatia in care este gresit facuta de titularul cererii, chiar daca are aparator ales, o determina instanta de judecata in virtutea rolului sau activ tocmai pentru a pronunta o hotarare temeinica si legala, iar competenta materiala de solutionare este cea care rezulta din aplicarea prevederilor legale incidente, independent de vointa titularului actiunii.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, in stanta va admite recursul formulat de S.C. T.B. S.R.L. Piatra Neamt, va modifica hotararea atacata in sensul ca va respinge exceptia necompetentei materiale invocata din oficiu de instanta si constata ca instanta competenta sa solutioneze cererea de constatare a nulitatii unei hotarari judecatoresti - decizie data in solutionarea recursului, este instanta care a pronuntat respectiva deciziei, va trimite cauza spre competenta solutionare Tribunalului Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal.