Instanta de rejudecare. Dezbatere succesiune, anulare certificat de mostenitor.
Prin actiunea civila formulata de reclamanta P.V., in contradictoriu cu paratul N.N. s-a solicitat dezbaterea succesiunii dupa defunctii N.E. si N.N.; stabilirea masei succesorale ; a se constata ca a intervenit partajul voluntar intre mostenitori si respectiv ineficienta declaratiei de renuntare la succesiune din data de 23.04.2004, declaratie data de reclamanta P., ca urmare a acceptarii succesiunii conform CC 95/2001.
Paratul N.N. s-a opus admiterii actiunii aratand ca aceasta este inadmisibila intrucat succesiunea dupa defuncti a fost dezbatuta in anul 2004, data la care reclamanta a renuntat in mod expres la succesiune.
Prin Sentinta civila nr. 884/2007 actiunea reclamantei a fost respinsa.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal partile au declarat apel.
Prin Decizia civila nr. 271 din 14 octombrie 2008 au fost admise ambele apeluri iar cauza a fost trimisa spre rejudecare primei instante.
Instanta de apel a aratat ca prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului si fara a analiza aspectele invocate de reclamanta prin petitele cererii de chemare in judecata.
Recursul declarat de parat impotriva acestei hotarari a fost respins prin Decizia civila 83/R/23 ianuarie 2009 pronuntata de Curtea de Apel.
In rejudecare Judecatoria Tarnaveni, prin Sentinta civila nr. 677/11 iunie 2009 admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si a respins ca prescris petitul actiunii privind anularea certificatului de mostenitor nr. 76/2004, a respins ca inadmisibil petitul privind dezbaterea succesorala si stabilirea masei succesorale precum si petitul privind constatarea partajului voluntar intervenit intre parti dupa decesul parintilor.
Prin aceeasi hotarare a fost respins ca nefondat petitul privind constatarea ineficientei declaratiei de renuntare la succesiune data de reclamanta la data de 23. 04.2004.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat apel.
Prin Decizia civila nr. 15 din 19 ianuarie 2010 Tribunalul Mures a respins ca nefondat apelul declarat si a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare Tribunalul Mures a retinut urmatoarele:
In rejudecarea cauzei, reclamanta a formulat o precizare de actiune prin care a solicitat, pe langa petitele initiale, si anularea certificatului de mostenitor autentificat sub nr. 76/23 aprilie 2004 de BNP L.I.C. (fila 7, dosar fond rejudecare).
Din analiza certificatului de mostenitor nr. 76/23 aprilie 2004 eliberat de BNP L.I.C. reiese ca reclamanta-apelanta a fost considerata straina de succesiunile dupa defunctii N.E. decedata la data de 18 noiembrie 1987 si N.N. sen., decedat la data de 17 martie 1991, avandu-se in vedere declaratiile autentificate sub nr. 859/2004 si 858/2004 ale aceluiasi birou notarial (filele 18-19, dosar fond).
Asadar, avand in vedere aceste aspecte si tinand seama de precizarea si completarea de actiune formulata la instanta de fond in rejudecare, instanta de apel a apreciat ca petitul principal al actiunii este anulare certificat de mostenitor nr. 76/23 aprilie 2004 eliberat de BNP L.I.C., celelalte petite (dezbatere succesiune, stabilire masa succesorala, stabilire calitate de mostenitor, partajare masa succesorala) fiind petite accesorii.
Tribunalul a apreciat ca reclamata a invocat, ca motiv de nulitate a certificatului de mostenitor, dolul ca viciu de consimtamant (a aratat ca a semnat declaratiile prin care a recunoscut ca nu a acceptat in termen mostenirea deoarece intre parti intervenise un partaj voluntar in baza caruia apelanta urma sa primeasca o anumita suma de bani-12.000 lei-cu titlu de sulta).
Or, potrivit art. 9, alin. 2 din Decretul nr. 167/1954, "in caz de viclenie ori eroare sau in celelalte cazuri de anulare, prescriptia incepe sa curga de la data cind cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele, a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu de la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului".
Avand in vedere aceste prevederi legale, coroborat cu art. 1, alin. 1, art. 2 si art. 7, alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 si tinand seama de faptul ca reclamanta-apelanta a aratat atat prin actiunea formulata cat si prin declaratia de apel ca a primit o parte din suma amintita la doua luni dupa semnarea celor doua declaratii iar restul trebuia sa-l primeasca dupa inca un an si avand in vedere data eliberarii certificatului de mostenitor (23 aprilie 2003) si data formularii completarii de actiune (14 aprilie 2009), Tribunalul a conchis ca in mod corect a apreciat prima instanta ca dreptul material la actiune privind anularea certificatului de mostenitor este prescris.
In ceea ce priveste petitul de constatare a ineficientei declaratiilor nr. 858/2004 si nr. 859/2004 autentificate de BNP L.I.C. prin care reclamanta-apelanta a aratat ca nu a facut nici un act de acceptare a succesiunii dupa cei doi defuncti invocand dolul ca viciu de consimtamant, Tribunalul apreciaza ca in mod corect a apreciat judecatoria ca se impune respingerea acestuia in conditiile in care s-a constatat ca dreptul material la actiune privind petitul principal este prescris.
In conditiile in mod corect a respins prima instanta petitul principal al actiunii ca prescris, Tribunalul a apreciat ca sustinerea apelantei in sensul ca din certificatul de calitate de mostenitor reiese ca a acceptat mostenirea dupa cei doi defuncti nu are relevanta in cauza.
Avand in vedere ca in rejudecare reclamanta a precizat actiunea iar petitul principal la actiunii precizate este anulare certificat de mostenitor, petit cu privire la care a operat exceptie prescriptiei extinctive, nu se poate retine ca instanta de fond nu s-a conformat dispozitiilor instantei de apel si de recurs referitoare la analizarea pe fond a cauzei, solutionarea actiunii facandu-se in limitele noului cadru procesual referitoare la obiectul cauzei.
Impotriva acestei hotarari in termen legal a declarat recurs reclamanta.
Recurenta nu a indicat in mod expres vreunul din motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 1-9 insa din dezvoltarea criticilor formulate, instanta de recurs facand aplicarea prevederilor art. 306 alin 3 Cod procedura civila, va examina cauza prin prisma dispozitiilor art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si art. 312 Cod procedura civila.
Prin memoriul de recurs recurenta a aratat ca in mod gresit au aplicat instantele prevederile Decretului nr.167/1958 intrucat actiunea a fost pornita la data de 20.04.2007 deci inaintea expirarii termenului de prescriptie. Astfel fiind atat acest petit cat si petitele accesorii trebuiau sa fie analizate pe fond.
Paratul a formulat intampinare solicitand respingerea ca nefondat a recursului declarat.
In considerentele intampinarii s-a aratat ca reclamantei nu i-a fost incalcat dreptul la aparare intrucat instanta a pus in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune astfel ca solutionarea acestei exceptii in sensul admiterii ei impiedica instanta sa administreze probe sau sa dezbata pe fond pricina.
Invocarea art. 9 alin 2 din Decretul nr. 167/1958 nu prezinta relevanta in cauza intrucat si in cazul in care ar fi incidente aceste dispozitii legale actiunea reclamantei este prescrisa.
Obtinerea unor masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001 de catre reclamanta impreuna cu paratul, in calitate de mostenitori, este, in opinia recurentului, lipsita de relevanta certificatul de mostenitor nefiind atacat in termenul prevazut de lege, continua sa isi produca efectele.
Examinand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate curtea retine urmatoarele:
Asa cum s-a aratat anterior la judecata in prima instanta a prezentei cauze nu au fost analizate pe fond pretentiile reclamantei. Din aceste considerente apelul declarat de reclamanta a fost admis iar cauza trimisa spre rejudecare. Instanta de apel a analizat criticile reclamantei stabilind pentru instanta de rejudecare obligatia de analiza efectele si continutul declaratiilor autentificate date de reclamanta si de asemenea efectele certificatului de calitate de mostenitor si motivele pentru care acestea pot fi inlaturate. Nu in ultimul rand s-a aratat in continutul deciziei ca instanta de fond nu a analizat manoperele dolosive exercitate de parat si invocate de reclamanta, manopere care, s-a sustinut, au fost apte de a-i vicia consimtamantul (fila 3 alin 4,5 Decizia civila nr. 271/2008).
Instanta de fond in rejudecare a incuviintat, la termenul din 21 mai 2009, administrarea probei cu interogatoriului partilor pentru ca la termenul din 11 iunie 2009 (urmatorul termen) sa puna in discutia partilor exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind anularea certificatului de mostenitor nr. 76/2004 emis de BNP L.I.C. si sa retina in pronuntare cauza.
Se poate constata astfel ca instanta de rejudecare a ignorat considerentele deciziei pronuntate de tribunal.
Instanta de apel a ignorat la randul sau considerentele deciziei precedente omitand sa observe ca, in aceeasi maniera sumara, instanta de rejudecare a amintit de existenta certificatului de calitate de mostenitor insa s-a rezumat la a reda continutul acestuia fara a indica motivul pentru care ar fi inlaturate efectele acestuia, efecte care s-au produs in patrimoniul partilor conform actelor existente la dosarul cauzei.
Instantele au pronuntat hotararile cu incalcarea prevederilor art. 129 Cod procedura civila incepand cu primul ciclu procesual. In aceste conditii momentul de referinta apreciat pentru inceperea curgerii termenului de prescriptie a fost gresit considerat ca fiind precizarea de actiune. In mod evident data sesizarii instantei este 20.04.2007 si nu in ultimul rand finalitatea urmarita de reclamanta rezulta implicit din petitele actiunii si din considerentele acesteia chiar daca sunt redactate intr-un mod defectuos
In aceste conditii, Curtea apreciaza ca recursul este fondat iar hotararile pronuntate de instante sunt nelegale fiind incidente prevederile art. 312 alin 3 teza ultima.
Instanta va inlatura apararile formale ale paratului pentru considerentele deja expuse. Inscrisurile depuse de parat la judecata recursului nu prezinta relevanta in cauza intrucat reclamanta nu a negat imprejurarea ca persoana care foloseste bunurile succesiunii este fratele sau, paratul, ci a sustinut ca dreptul de folosinta si mai apoi de proprietate a fost constituit pe seama acestuia in baza unei intelegeri respectiv in temeiul unui partaj voluntar nefinalizat prin plata integrala a sultei.
Instanta de rejudecare va clarifica in primul rand obiectul acestei actiuni si mai exact finalitatea dorita de reclamanta in sensul in care atat prin actiune cat si prin precizarea ulterioara reclamanta a aratat ca doreste in fapt sa-si realizeze sulta rezultata ca urmare a partajului voluntar.
In acest sens trebuie observat ca paratul nu a negat in mod expres existenta acestui partaj formulandu-si apararile doar pe exceptii sau sustinand ca reclamanta nu-si poate dovedi cu act autentic sustinerile.
Instanta de rejudecare va administra probele pe care le considera utile aflarii adevarului si solutionarii pricinii dedusa judecatii.