Refuzul de a se supune recoltarii de probe biologice. Elemente constitutive. Regularitatea probelor.
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, art. 87 alin. 5
C. pr. pen., art. 64
Situatia premisa a elementului material al infractiunii incriminate de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, este ca persoana care refuza, se impotriveste ori se sustrage recoltarii probelor biologice ori testarii aerului expirat sa aiba calitatea de conducator auto si sa fie antrenata in trafic in momentul opririi si invitarii ei de catre autoritatile abilitate sa se supuna recoltarii unor asemenea probe ori utilizarii aparatului etilotest. Prin sentinta penala nr. 443/16 iunie 2009, Judecatoria Miercurea Ciuc: -in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C. pr. pen., l-a achitat pe inculpatul H.T. de sub acuza comiterii infractiunii de refuz al unui conducator auto de a se supune recoltarii probelor biologice, prev. de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata;
-a facut aplicarea art. 192 alin. 3 C. pr. pen.
Pentru pronuntarea acestei hotarari, prima instanta a retinut ca, in cauza, nu s-a probat in mod cert faptul ca inculpatul H.T. a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare HR-//-/// anterior opririi lui de catre organele de politie si ca acesta ar fi fost urmarit de catre un echipaj al politiei pe o distanta de un km. Martorii asistenti nu au vazut cine anume a condus autoturismul, acestia ajungand in dreptul portii imobilului inculpatului doar in momentul in care acestuia i s-a solicitat testarea cu aparatul etilotest; in plus ei au dat declaratii contradictorii in cursul procesului penal, fapt care creeaza dubii cu privire la savarsirea infractiunii de catre inculpat.
Pentru a fi considerata infractiune, refuzul unei persoane de a se supune recoltarii de probe biologice presupune ca aceea persoana sa aiba calitatea de conducator auto si sa fi condus autoturismul anterior opririi sale de catre politie. Or, prima instanta a constatat ca din probele administrate nu rezulta cu certitudine faptul ca inculpatul ar fi condus masina inainte sa fie oprit de catre organele de politie. Impotriva acestei sentinte, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Miercurea Ciuc, criticand-o pentru netemeinicie, considerand ca prima instanta a facut o gresita analiza a probelor instrumentate in cauza, probe care duc clar spre existenta faptei, savarsirea ei de catre inculpat si comiterea acesteia cu vinovatia specifica.
Prin decizia penala nr. 9/26 ianuarie 2010, Tribunalul Harghita, in baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen., a respins ca nefondat apelul procurorului, facand aplicarea art. 192 alin. 3 C.pr. pen.
Pentru pronuntarea acestei decizii, tribunalul a constatat ca procurorul nu poate furniza un material probator apt sa stea la baza unei solutii de condamnare. Astfel, intreaga conduita a organelor de politie, altele decat cele facand parte din politia judiciara, in afara cadrului procesului penal, prezinta indiciile unor abuzuri savarsite de catre acestea prin ridicarea inculpatului, prin consemnari nereale in procesul verbal intocmit si in declaratiile martorilor.
Pe de alta parte, declaratiile inculpatului si ale sotiei acestuia sunt in mod evident mincinoase, oscilante si neverosimile. Cu toate acestea, lipsa probelor de nevinovatie nu poate avea drept consecinta rasturnarea prezumtiei de nevinovatie, iar interpretarea per a contrario trebuie facuta cu mare rezerva. Faptul ca imprejurarile aratate de inculpat nu sunt adevarate nu inseamna, in mod necesar, ca acuzele sunt adevarate.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita. In motivarea caii de atac, este contestata temeinicia hotararii tribunalului de respingere a apelului declarat de procuror impotriva sentintei penale nr. 443/16 iunie 2009 a Judecatoriei Miercurea Ciuc, prin care s-a dispus achitarea inculpatului Hella Tibor de sub acuza comiterii infractiunii prevazute de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, pe motivul prevazut de art. 1o lit. d C. pr. pen. Se sustine de catre titularul recursului ca probele instrumentate in cauza demonstreaza intrunirea cumulativa a conditiilor condamnarii inculpatului pentru savarsirea infractiunii deduse judecatii.
Analizand recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 1282/258/2009 al Tribunalului Harghita si al dosarului cu acelasi numar al Judecatoriei Miercurea Ciuc, a motivelor invocate, a celor care trebuie examinate din oficiu, potrivit art. 3859 alin. 3 C. pr. pen., a concluziilor reprezentantului Ministerului Public si ale intimatului, precum si din oficiu, in limitele efectului devolutiv, se retin urmatoarele:
In ceea ce priveste modalitatea de rezolvare a apelului promovat de procuror impotriva sentintei penale nr. 443/16 iunie 2009 a Judecatoriei Miercurea-Ciuc, decizia Tribunalului Harghita este la adapost de critici.
Astfel, argumentele prezentate de instanta de al doilea grad in motivarea rezolvarii la care s-a oprit prin decizia penala nr. 9/26 ianuarie 2010 sunt pertinente si nu suporta nicio corectura ori adaugare din partea instantei de recurs. Prin urmare, in lipsa oricarui motiv, care sa fie retinut din oficiu, de anulare a hotararii atacate, ori a sentintei primei instante, recursul promovat de Parchetul de pe langa Tribunalul Harghita este nefondat, asa incat, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., va dispune respingerea caii ordinare de atac declarate.
Asupra motivelor de recurs ale procurorului, aceste sunt neconvingatoare pentru urmatoarele considerente:
Aminteste pentru inceput situatia premisa a elementului material al infractiunii incriminate de art. 87 alin. 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 195/2002 republicata, este ca persoana care refuza, se impotriveste ori se sustrage recoltarii probelor biologice ori testarii aerului expirat sa aiba calitatea de conducator auto si sa fie antrenat in trafic in momentul opririi si invitarii ei de catre autoritatile abilitate sa se supuna recoltarii unor asemenea probe ori utilizarii aparatului etilotest.
In prezenta cauza, calitatea de conducator auto a inculpatului nu este contestata, aspectul asupra caruia procurorul si acuzatul nu se pun de acord este tocmai cel al conducerii autoturismului de catre cel din urma, in momentele imediat anterioare solicitarii sa se supuna testarii aerului expirat.
Procurorul sustine proba acestui aspect prin procesul verbal de constatare a infractiunii intocmit de organele politiei rutiere, de declaratiile olografe ale celor doi martori asistenti D.L. si A.Z. coroborate cu declaratia olografa a inculpatului, precum si de caracterul nesincer si contradictoriu al depozitiilor martorei H.H. si ale declaratiilor inculpatului.
Cat priveste declaratiile olografe ale martorilor asistenti, acestea au fost luate anterior inceperii urmaririi penale, in etapa actelor premergatoare. In consecinta, privite individual, ele nu pot constitui mijloace materiale de proba, aceasta valoare putand sa o aiba numai procesul verbal de consemnare succinta si selectiva a actelor premergatoare, care insa nu a fost intocmit in cauza. In plus, la data de 18 ianuarie 2008, cand cei doi martori au declarat pentru prima data, nu au fost informati si nici atentionati asupra consecintelor unei marturii mincinoase, asa cum pretind art. 84 si urm. C. pr. Pen., astfel acele depozitii ale lor nu sunt valabil date si nici nu pot fi luate in considerare in procesul penal.
In schimb, declaratiile martorilor mentionati mai sus din cursul urmaririi penale si al judecatii, facute dupa rigorile procesual penale, nu il indica pe inculpat ca ar fi condus masina anterior solicitarii de a se supune testarii aerului expirat. Totodata, aceleasi declaratii demonteaza cele consemnate in procesul verbal de constatare a faptei, intocmit de lucratorul politiei rutiere si arunca suspiciuni asupra veridicitatii acelor consemnari.
In ceea ce priveste declaratia olografa a inculpatului, si aceasta are natura unui act premergator si, prin urmare, consecinte similare cu depozitiile martorilor asistenti din 18 ianuarie 2008. In orice caz, scrierea si continutul primei declaratii a inculpatului confirma starea de ebrietate a acestuia, stare care nici nu a fost contestata in cauza, nu demonstreaza insa ca inculpatul a condus autoturismul in care a fost depistat.
In acord cu tribunalul, recunoaste contradictiile si caracterul neverosimil al declaratiilor inculpatului si ale sotiei sale, insa, in absenta oricarei probe de vinovatie furnizata de acuzare, nimic din aceste declaratii nu sustine teza procurorului dupa care situatia premisa a infractiunii deduse judecatii este indeplinita in cauza.
In contextul prezentat si in lipsa oricarei probe legal administrate care sa sustina acuza, solutia la care judecatoria s-a oprit in cauza si temeiurile achitarii sunt corecte.