Contencios administrativ. Suspendarea executarii actului administrativ atacat. Analiza celor doua conditii prevazute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rep. Limite procedurale.
Cu ocazia solutionarii cererii de suspendare, instanta nu va putea proceda la analizarea fondului cauzei si nici nu va putea emite concluzii referitoare la respectarea sau incalcarea formelor legale - odata cu emiterea actului administrativ atacat - ori concluzii referitoare la masurile menite sa asigure repararea prejudiciului produs reclamantului.
Procedura solutionarii cererii de suspendare a executarii actului administrativ este una sumara, limitandu-se la verificarea aparentei dreptului, ceea ce exclude o prejudecare a fondului cauzei.
"Cazul bine justificat" nu poate fi dovedit prin aspecte ce tin, exclusiv, de legalitatea actului administrativ. Prejudiciul trebuie sa fie iminent, iar o astfel de conditie nu este indeplinita atunci cand admiterea cererii (cu privire la fondul cauzei) - cu consecinta anularii actului administrativ atacat - determina plata, catre reclamant, a drepturilor salariale de care a fost lipsit, deci incasarea unor sume de bani de catre acesta. Pe de alta parte, cheltuielile cu intretinerea familiei si ratele scadente la creditele contractate de reclamant nu constituie imprejurari apte sa probeze indeplinirea conditiilor cerute de disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rep.
Prin sentinta nr. 655 din 4 noiembrie 2009, Tribunalul Mures, Sectia contencios administrativ si fiscal, a admis cererea formulata de petenta F. O. C. in contradictoriu cu intimata D.G. F. P. Mures si a dispus suspendarea Deciziei nr. 578 din 5 octombrie 2007 a Directorului executiv a intimatei pana la solutionarea definitiva a dosarului nr. 2431/102/2009.
Instanta a retinut ca petenta, in calitate de sef birou in cadrul AMAVS - Birou Registru Contribuabili si Declaratii Fiscale in D. G. F. P. Mures, a fost sanctionata conform Deciziei nr. 542 din 14 septembrie 2007 cu retrogradare in functia publica de executie pentru intarziere sistematica si efectuarea lucrarilor si neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor, decizia aplicandu-se incepand cu data incetarii perioadei de suspendare a raporturilor de serviciu ale petentei. Ulterior, prin Decizia nr. 508 din 12 octombrie 2009 D. G. F. P., prin Director coordonator a dispus incetarea suspendarii raporturilor de serviciu ale petentei ca urmare a revenirii din concediul pentru cresterea copilului pana la 2 ani.
Instanta a facut o analiza prejudiciala a deciziei atacate, in conformitate cu prevederile art. 35 alin. 2 din HG nr. 1210/2003 combinat cu art. 268 din Legea nr. 53/2003, considerand ca aceste dispozitii legale speciale fata de cele retinute de angajator si anume art. 77 alin. 2 lit. "a" si "b" precum si art. 77 alin. 3 lit. "d" din Legea nr. 1881999, nu au fost respectate. A considerat astfel ca, actul administrativ a fost indeplinit de functionari publici cu neobservarea formelor legale si ca petentei i s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului respectiv.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de catre D. G. F. P. Mures care a solicitat modificarea in sensul respingerii ca nefondata a cererii de suspendare a executarii deciziei nr. 578/2007.
In motivarea recursului s-a invederat ca s-a facut o gresita aplicare a legii, deoarece suspendarea actului administrativ este o situatie de exceptie si poate fi dispusa doar in cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente. Recurenta a precizat ca nu exista caz bine justificat iar retinerea instantei sub acest aspect nu este suficient argumentata intrucat in referatul intocmit de Comisia de disciplina si Raportul intocmit conform prevederilor art. 32 din HG nr. 1210/2003, au fost prezentate in mod detaliat atat faptele de care se face vinovata reclamanta, cat si apararile formulate de aceasta in cadrul procedurii de cercetare administrativa, astfel ca nu pot fi retinute pretinsele vicii de forma ale actului administrativ. S-a mai invederat ca nu este adevarata afirmatia ca din comisia de disciplina nu ar face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale si ca, nu s-a dovedit nici existenta unei pagube iminente a unui prejudiciu greu de inlaturat.
Reclamanta intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si motivand ca recurenta nu incearca altceva decat sa acopere viciile grave ale documentatiei pe care a intocmit-o in cauza, in esenta subliniind ca decizia de sanctionare nu cuprinde in afara termenului legal al sanctiunii disciplinare aplicate, nici una dintre mentiunile prevazute imperativ de legile incidente. S-a precizat ca in cuprinsul deciziei nu este deloc descrisa fapta care i se imputa si nu se face absolut nicio referire la sustinerile si considerentele apararilor sale, nefiind indicat nici termenul in care sanctiunea disciplinara poate fi contestata, astfel ca aceste nereguli sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa si evidenta asupra legalitatii deciziei de sanctionare.
In ceea ce priveste prejudiciul iminent, intimata a invocat faptul ca prin executarea actului atacat, i s-ar crea lunar un prejudiciu material salarial de 276 lei, in conditiile in care are un minor in intretinere, are de rambursat un credit bancar pentru care trebuie sa achite o rata lunara de 1150 lei, cheltuielile cu intretinerea in sezonul rece au crescut si nu realizeaza venituri din alte surse.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul este fondat.
Reclamanta a formulat o cerere de suspendare a executarii deciziei nr. 578 din 5 octombrie 2007 emisa de Directorul executiv al D. G. F. P. Mures, in temeiul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicata coroborat cu textul art. 15 alin. 1 din acelasi act normativ.
In motivarea cazului bine justificat, a invocat aspecte legate de viciile de forma ale actului administrativ atacat si alte neregularitati care ar atrage automat nulitatea absoluta iar in ceea ce priveste paguba iminenta s-a referit la prejudiciul salarial determinat de diminuarea drepturilor sale salariale si pericolul de a nu-si mai putea rambursa rata la banca, de a nu-si mai putea intretine familia.
Instanta investita cu solutionarea cererii de suspendare, a facut mai mult decat o "analiza prejudiciata" a deciziei atacate, analizand practic fondul cauzei pentru a ajunge la concluzia ca actul administrativ a fost indeplinit de functionari publici cu neobservarea formelor legale si ca vatamarea produsa petentei nu poate fi inlaturata decat prin anularea, respectiv suspendarea actului. Este evident ca prima instanta a depasit nepermis cadrul procesual dedus judecatii si nu s-a rezumat doar la a analiza cele doua conditii cumulative si imperativ prevazute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicata. De altfel, facand o cercetare pe fond, nici macar nu a analizat existenta celor doua conditii, dispunand suspendarea pe considerentul ca vatamarea produsa petentei de actul administrativ nul nu poate fi inlaturata decat prin anulare, respectiv suspendare.
Procedura suspendarii executarii unui act administrativ contestat in temeiul Legii nr. 554/2004 republicata este sumara si presupune verificarea doar a aparentei dreptului iar concluziile la care a ajuns instanta de fond sunt consecinta unei analize detaliate a cauzei deduse judecatii, o prejudecare a fondului litigiului.
Din analiza sumara rezulta doar ca decizia de sanctionare contestata in dosarul nr. 2431/102/2009 aflat pe rolul Tribunalului Mures, conform sustinerilor reclamantei, este emisa la data de 5 octombrie 2007, iar executarea ei efectiv s-a dispus prin decizia nr. 508 din 12 octombrie 2009, ca urmare a incetarii suspendarii raporturilor de serviciu ale reclamantei, aceasta revenind din concediul pentru cresterea copilului. Nu poate fi dovada cazului bine justificat rezultatul analizei pe fond a deciziei sub aspectul conditiilor de forma, deoarece acesta este atribuit instantei de fond si rezultatul cercetarii se concretizeaza intr-o sentinta care solutioneaza actiunea in anulare.
Sanctiunea retrogradarii in functia publica de executie pentru intarziere sistematica in efectuarea lucrarilor si neglijenta repetata in rezolvarea acestora, aspecte retinute in dispozitivul deciziei cu consecinta diminuarii salariale corespunzatoare, pe perioada unui an, nu constituie ca o simpla analiza sumara un motiv de indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate. Mai mult decat atat, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin aspecte care tin de legalitatea actului administrativ, asa dupa cum in mod gresit a procedat prima instanta. In ceea ce priveste prejudiciul iminent, argumentele reclamantei nu sunt suficiente pentru a dovedi ca i s-ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de inlaturat in situatia in care s-ar anula actul contestat, deoarece in ipoteza anularii, reclamantei i s-ar plati drepturile salariale de care a fost lipsita pana in momentul anularii actului respectiv.
In alta ordine de idei cheltuielile de intretinere, cheltuieli cu intretinerea familiei, chiar si ratele scadente, nu se incadreaza in situatiile de exceptie care sa dovedeasca indeplinirea cumulativa a celor doua conditii impuse de textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 republicata.
Pentru considerentele aratate,vazand si prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, recursul paratei a fost admis, iar hotararea atacata a fost modificata in sensul respingerii cererii de suspendare a deciziei nr. 578/2007.