Arestare preventiva. Revocare. Recurs.
C. pr. pen., art. 139, art. 160a alin. 2 si 4, art. 160b, art. 3001, art. 141 alin. 3 Recursul declarat de procuror impotriva incheierii instantei prin care s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive este suspensiv de executare, potrivit art. 160b alin. 4 raportat la art. 160a alin. 2 cu referire la art. 141 alin. 3 si art. 3855 C. pr. Pen.
Daca inculpatul a fost pus in libertate anterior judecarii recursului procurorului si chiar inainte ca arestarea preventiva sa fi incetat de drept, o dispozitie de mentinere a masurii privative de libertate nu mai este posibila intrucat nu este indeplinita conditia preexistenta: aceea a incarcerarii inculpatului. In aceste circumstante si pentru aceleasi temeiuri care au justificat initial arestarea preventiva, in faza de judecata nu mai este posibila nici rearestarea inculpatului, deoarece, potrivit art. 160a alin. 4 C. pr. pen., fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat in aceeasi cauza, se poate dispune din nou aceasta masura, daca au intervenit elemente noi care fac necesara privarea sa de libertate. Prin incheierea penala nr. 1/14 ianuarie 2010 pronuntata de Tribunalul Harghita, in baza art. 3001 C. pr. pen. raportat la art. 160b alin. 2 C. pr. pen. a fost revocata masura arestarii preventive a inculpatului A.L., dispusa prin incheierea penala nr. 276/25 noiembrie 2009 si prelungita prin incheierea penala nr. 293/10 decembrie 2009, ambele pronuntate de judecatorul delegat de la Tribunalul Harghita.
S-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului A.L. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 29/25 noiembrie 2009 emis de Tribunalul Harghita, daca nu este arestat in alta cauza.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, Tribunalul Harghita a retinut ca prin rechizitoriul din data de 11 ianuarie 2010 Parchetul de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie -Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial Harghita a dispus trimiterea in judecata in stare de arest preventiv, printre altii, si a inculpatului A.L., acuzat de savarsirea infractiunilor de trafic de droguri de risc, prevazuta de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 si introducerea in tara a drogurilor de risc, prevazuta de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
Potrivit dispozitiilor art. 3001 C. pr. pen., analizand legalitatea si temeinicia arestarii preventive, tribunalul a constatat ca procesul penal are la baza principiul fundamental al libertatii persoanei, inscris in art. 23 alin. 1 din Constitutie si in art. 5 alin. 1 din Codul de procedura penala: "in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei". Exceptiile de la aceasta regula sunt de stricta interpretare. Prin urmare, dispozitiile art. 148 lit. f C. pr. pen. nu sunt susceptibile sa fie interpretate in sens larg, ci in sensul restrans si strict al termenilor.
Considerentele pentru care detentia preventiva a inculpatului a fost, pana in prezent, prelungita, au un grad mare de generalitate. Toate infractiunile deduse judecatii se constituie in violari ale valorilor sociale celor mai importante, protejate de legea penala. Cele mai multe dintre infractiuni insa au o natura profund reprobabila si determina consecinte periculoase. Nu se poate sustine ca traficul de droguri naste un disconfort social mai mare decat infractiunile impotriva vietii, spre exemplu. Totusi, in niciunul dintre cazuri, natura acestor infractiuni nu constituie un temei al arestarii preventive. Mai mult, legiuitorul impune conditia unui anumit grad de pericol social al infractiunilor, reflectat in pedeapsa prevazuta de lege. In cazul acelor infractiuni care nu prezinta respectivul grad de pericol social, arestarea nu poate fi dispusa, in cazul celorlalte infractiuni arestarea este doar posibila si nu automata. Prin urmare, natura infractiunii savarsite nu poate constitui, in sine, un temei al arestarii preventive.
Este posibil ca modalitatea savarsirii unei infractiuni sa puna in lumina imprejurari relevante cu privire la pericolul social al lasarii in libertate a faptuitorilor. Aceasta concluzie nu poate fi sustinuta in prezenta cauza. Inculpatul A.L. nu are antecedente penale si el nu a fost vizat de actiunile informative premergatoare urmaririi penale, nefiind cunoscut ca persoana implicat in activitatile ilicite privind traficul de droguri, acesta dovedind ca isi castiga mijloacele de trai in mod licit, prin intermediul firmei sale.
Inculpatul a avut o atitudine sincera si cooperanta si in cursul procesului penal, recunoscand savarsirea faptei si prezentandu-se la chemarile organelor judiciare. Chiar instanta de control judiciar a retinut ca, anterior faptelor de care este acuzat, inculpatul a avut un "comportament ireprosabil".
Fata de acestea, tribunalul nu a gasit niciun temei al mentinerii detentiei preventive a inculpatului.
In ce priveste masura obligarii inculpatului de a nu parasi tara, Tribunalul a gasit-o neintemeiata, neexistand probe care sa demonstreze ca inculpatul ar incerca sa se sustraga procesului penal, imprejurare care sa permita ingradirea libertatii acestuia prin masura preventiva mentionata. Inculpatul, dupa ce a fost arestat initial in cauza, s-a aflat in libertate de la data de 11 septembrie 2009 pana la data de 25 noiembrie 2009, fara a avea vreo interdictie.
Tribunalul a mai retinut ca, desi avea si cetatenia maghiara, inculpatul nu s-a sustras urmaririi penale ce se desfasura impotriva sa, ci s-a prezentat la toate chemarile organelor judiciare, in aceste conditii, ingradirea libertatii personale a inculpatului pe parcursul procesului penal este lipsita de argumente intemeiate.
Impotriva acestei hotarari in termen legal, prev. de art.160b alin. 4 C. pr. pen., a formulat recurs Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie -Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism -Biroul Teritorial Harghita, care solicita admiterea recursului, casarea incheierii atacate si rejudecand cauza mentinerea inculpatului in stare de arest preventiv.
In motivarea recursului, parchetul arata ca hotararea atacata este netemeinica, intrucat in cauza subzista in continuare prevederile art.148 lit. f C. pr. pen., faptele retinute in sarcina inculpatului fiind pedepsite cu inchisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezinta pericol concret pentru ordinea publica, deoarece a introdus droguri in Romania si a incercat sa le vanda catre potentiali cumparatori.
La termenul de judecata din data de 15 ianuarie 2010, reprezentantul parchetului a solicitat rearestarea inculpatului, avand in vedere ca acesta s-a prezentat in fata instantei de recurs in stare de libertate.
Examinand legalitatea si temeinicia hotararii primei instante sub aspectul motivelor de recurs si in conformitate cu disp.art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea apreciaza ca recursul nu este fondat pentru urmatoarele considerente:
Dupa pronuntarea hotararii atacate, la data de 14 ianaurie 2010, judecatorul de la Tribunalul Harghita a emis o adresa catre Arestul IPJ Harghita, prin care comunicat o copie dupa incheierea nr. 1/14 ianuarie 2010, aratand ca s-a dispus punerea de indata in libertate a inculpatului A.L. de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 29/25 noiembrie 2009 emis de Tribunalul Harghita, daca nu este arestat in alta cauza, solicitand totodata Arestului IPJ Harghita sa procedeze in consecinta.
In aceste conditii, dupa primirea adresei, Arestul IPJ Harghita l-a pus in libertate pe inculpatul A.L., fara a avea in vedere ca fata de acesta exista o hotarare prin care era prelungita arestarea preventiva pana la data de 15 ianuarie 2010 inclusiv si fara sa aiba in vedere ca hotararea Tribunalului din 14 ianaurie 2010 nu era definitiva si nici executorie.
O anumita culpa in punerea in libertate a inculpatului o are si judecatorul care a emis adresa catre Arestul IPJ Harghita, intrucat el trebuia sa arate ca aceasta hotarare nu este definitiva, existand posibilitatea de a fi atacata cu recurs, iar in cazul in care se declara recurs, acesta suspenda executarea.
Potrivit art. 141 alin. 3 C. pr. pen., recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestarii preventive nu este suspensiv de executare. Prin urmare, per a contrario, in situatia in care s-a dispus revocarea masurii arestarii preventive, se aplica regula prevazuta de art. 3855 C. pr. Pen., iar recursul declarat suspenda executarea hotararii si astfel inculpatul nu poate fi pus in libertate.
Este adevarat ca art. 160b alin. 4 C. pr. pen. face trimitere la prevederile art.160a alin. 2 C. pr. pen., potrivit carora recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare, insa in cauza nu sunt aplicabile aceste dispozitii legale, intrucat ele se refera la arestarea inculpatului in cursul judecatii si nu la revocarea masurii arestarii preventive. Trimiterea facuta la dispozitiile art.160a alin. 2 C. pr. pen. se refera la termenul de recurs, la inaintarea dosarului instantei de recurs si la termenul in care trebuie solutionat recursul de catre instanta de control judiciar.
Inculpatul fiind pus in libertate de catre organele de politie nu se mai poate dispune rearestarea acestuia asa cum solicita procurorul, intrucat in cauza nu sunt indeplinite dispozitiile art.160a alin. 4 C. pr. pen., respectiv nu au intervenit elemente noi care sa faca necesara privarea de libertate a acestuia.
Avand in vedere ca inculpatul a fost pus in libertate, nu se mai impune analiza motivelor de recurs ale pachetului, intrucat acestea nu aduc elemente noi care sa duca la rearestarea inculpatului in aceeasi cauza astfel ca in baza art. 38515 pct.1 lit. b C. pr. pen., Curtea a respins recursul ca nefondat.