Mandat de arestare emis de catre Curtea de Apel Brasov, in baza unui mandat european de arestare, a carui executare a fost amanata, deoarece persoana solicitata se afla in executarea unor pedepse pe teritoriul Romaniei si avea cauze pe rolul instantelor r

La data de 6 august 2013, persoana solicitata S.M.C. a solicitat revocarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara luata prin incheierea din data de 22 august 2011, in dosarul nr. 220/64/2011.
In motivarea cererii de revocare a masurii preventive, persoana solicitata a adus urmatoarele argumente: de la data luarii acestei masuri au trecut 2 ani de zile, iar motivele avute in vedere, la luarea acestei masuri nu mai subzista.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma cererii formulate de catre persoana solicitata, Curtea constata urmatoarele.
Prin sentinta penala nr. 25/F/MEA din data de 8 martie 2013, Curtea de Apel Brasov a hotarat urmatoarele :
In baza art. 90 alin. 5 si 6 raportat la art. 94 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 222/2008 a dispus in baza mandatului european de arestare din data de 18.07.2009 emis de catre Tribunalul Campobasso, Italia, arestarea persoanei solicitate pe o durata de 30 de zile, incepand cu data de 8 martie 2011 pana la data de 6 aprilie 2011 inclusiv si predarea amanata acestei persoane autoritatii judiciare emitente, respectiv, Tribunalul Campobasso Italia.
A constatat ca persoana solicitata S.M.C. nu a renuntat la regula specialitatii si a consimtit la predare.
A dispus ca predarea persoanei solicitate sa se efectueze cu respectarea art. 96 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 222/2008.
In baza art. 97 alin 1 din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 222/2008 a dispus amanarea predarii persoanei solicitate pana la terminarea judecatii urmatoarelor cauze aflate pe rolul instantelor din Romania: dosarele nr. 12020/118/2010; nr. 1526/256/2010; nr. 6924/256/2009; nr. 5010/256/2009; nr. 7736/256/2010; nr. 5443/256/2010; nr. 2648/256/2010 aflate pe rolul Judecatoriei Medgidia; dosarul nr. 1972/118/2010 al Curtii de Apel Constanta; dosarul nr. 87/62/2010 al Curtii de Apel Brasov.
Dupa ce a fost dispusa aceasta masura preventiva, a fost mentinuta pana la data de 22 august 2011, cand s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasi tara.
Aceasta din urma masura preventiva s-a dispus, deoarece potrivit prevederilor art. 103 alin. 10 din Legea nr. 302/2004, durata initiala a arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile, iar durata totala, pana la predarea efectiva catre statul emitent, nu poate depasi in niciun caz 180 de zile.
Asadar, inlocuirea masurii arestarii preventive s-a produs cu 12 zile inainte de expirarea termenului maxim prevazut de lege, persoana solicitata aflandu-se la acea vreme in executarea unei pedepse privative de libertate, pronuntata de catre instantele din Romania si avand, in continuare pe rolul instantelor din Romania mai multe afaceri judiciare.
Curtea constata ca, potrivit verificarilor efectuate de catre instanta de judecata, persoana solicitata si-a terminat toate afacerile judiciare care au determinat amanarea predarii acesteia catre autoritatile judiciare din Italia, afaceri enumerate, in sentinta prin care s-a dispus initial arestarea (filele 2- 80, 82, volumul II, dosar nr. 220/64/2011 ).
Mai mult, potrivit inscrisului de la fila 82 vol. II dosar instanta, persoana solicitata a fost eliberata din executarea pedepselor privative de libertate si care au atras amanarea predarii, la data de 16 iulie 2013.
Avand in vedere cererea formulata, in cauza, instanta de judecata, in conformitate cu prevederile art. 103 alin. 12 din Legea nr. 302/2004 republicata a cerut informatii suplimentare de la autoritatile judiciare din Italia, respectiv Tribunalul Campobasso, care au emis mandatul european de arestare, in baza caruia s-a dispus initial arestarea preventiva a persoanei solicitate.
Potrivit informatiilor comunicate de catre autoritatile italiene, fila 93 vol. II dosar instanta si urmatoarele rezulta urmatoarele:
Persoana solicitata S.M.C., a fost condamnat definitiv prin sentinta nr. 294/2012 ( fila 96 vol. II dosar instanta ) la o pedeapsa de 3 ani inchisoare, aceasta sentinta ramanand definitiva la data de 22 februarie 2013.
Prin ordinul nr. 27/2013, Parchetul de pe langa Tribunalul Campobasso a dispus suspendarea ordinului de executare, urmand ca persoana solicitata, in calitate de condamnat in acea cauza sa opteze intr-o perioada de 30 de zile, pentru o modalitate alternativa de detentie: incredintare in proba la serviciul social, detentie la domiciliu, libertate partiala, suspendarea executarii pedepsei de detentie, incredintarea in proba, toate aceste masuri alternative, fiind prevazute de legislatia italiana.
In fata instantei de judecata, persoana solicitata a aratat, fiindu-i adus la cunostinta acest ordin, ca va lua legatura cu autoritatile italiene.
Se constata ca motivele care au stat la baza arestarii preventive a persoanei solicitate, iar ulterior la inlocuirea masurii arestarii preventive, nu mai subzista la acest moment, impunandu-se revocarea masurii preventive, a obligarii de a nu parasi tara, pentru urmatoarele considerente:
Asa cum rezulta din datele mandatului european de arestare, atasat la dosarul cauzei si in baza caruia s-a dispus arestarea preventiva, acesta a fost emis in faza de urmarire penala, in vederea finalizarii acesteia si a judecatii. In cauza, in care s-a emis respectivul mandat european de arestare, s-a pronuntat deja o hotarare definitiva de condamnare.
Curtea constata ca in cauza ne aflam intr-o alta faza a procedurii judiciare, respectiv cea a executarii unei pedepse.
Mai mult, asa cum am aratat anterior, la acest moment executarea pedepsei a fost suspendata, persoana solicitata avand posibilitatea de a-si manifesta optiunea pentru una din variantele alternative expuse in ordinul de mai sus.
Un alt argument, pentru care se impune revocarea masurii preventive, este si cel al duratei de timp ce s-a scurs de la data luarii masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, respectiv 2 ani de zile.
Cu privire la solicitarea subsidiara formulata de catre Parchet, in sensul incetarii masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, invocand in acest sens prevederile art. 145 alin. 2 Cod procedura penala, Curtea constata, pe de o parte faptul ca aceste dispozitii se refera la durata masurii preventive in faza de urmarire penala, iar pe de alta parte faptul ca dispozitiile procedurale penale romane si italiene, nu sunt identice, in ceea ce priveste fazele procesului penal si procedura de judecare a unei persoane, in legislatia italiana existand faza de camera preliminara, iar mandatul european de arestare emis de catre autoritatile italiene se refera la faza de urmarire penala si judecata (asa cum sunt prevazute de legislatia romaneasca). Potrivit dispozitiilor procedurale nationale, in cursul judecatii nu este prevazut un termen pana la care se poate lua masura arestarii preventive.
Avand in vedere toate aceste aspecte, termenul ce a trecut de la luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, nu va fi privit ca un element ce conduce la incetarea masurii arestarii preventive, ci ca un aspect care alaturi de cele expuse a condus la disparitia temeiurilor care au stat la baza luarii masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
Revocarea masurii arestarii preventive se impune pentru a da posibilitatea persoanei solicitate de a se prezenta sau de a lua legatura cu autoritatile judiciare din Italia, pentru a alege una dintre modalitatile alternative de executare a pedepsei, astfel cum au fost stabilite prin ordinul procurorului de la Parchetul Campobasso.
Cu privire la obligatia de predare stabilita initial prin sentinta penala nr. 25/2011 a Curtii de Apel Brasov, se constata ca nu se mai impune o astfel de predare avand in vedere ca ordinul prin care s-a dispus suspendarea executarii pedepsei de catre procuratura din Campobasso este din data de 3 iulie 2013, anterior punerii in libertate a persoanei solicitate S.M.C. (16 iulie 2013) din executarea pedepselor care au generat, printre altele, amanarea predarii.
Avand in vedere faptul ca, predarea persoanei solicitate catre autoritatile din Italia ar presupune o privare de libertate a persoanei solicitate, Curtea constata ca nu se mai impune executarea obligatiei de predare stabilita prin sentinta penala nr. 25/2011 a Curtii de Apel Brasov, atata vreme cat executarea pedepsei de 3 ani aplicata de Tribunalul din Campobasso a fost suspendata.
Autoritatile din Italia, in cazul in care vor dispune in cele din urma executarea pedepsei de 3 ani inchisoare, in regim de detentie au posibilitatea de a emite un nou mandat european de arestare, de data aceasta in baza hotararii de condamnare definitiva, in ipoteza in care se dispune executarea in regim de detentie a pedepsei.
Avand in vedere pe de o parte ca ratiunea pentru care a fost emis mandatul european de arestare a fost aceea de a se finaliza urmarirea penala si judecata, iar aceste doua etape au fost finalizate, prin pronuntarea unei hotarari definitive, iar pe de alta parte, faptul ca, executarea pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata de catre autoritatile italiene a fost suspendata, Curtea constata ca nu mai se impune predarea persoanei solicitate.
Drepturile si garantiile reglementate de catre Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost republicata, sunt diferite, in functie de etapa in care s-a emis mandatul european de arestare de catre autoritatile judiciare emitente.
La momentul dispunerii masurii arestarii preventive a persoanei solicitate S.M.C., i s-a adus acestuia la cunostinta scopul pentru care se solicita predarea sa catre autoritatile judiciare din Italia, respectiv acela de a se finaliza urmarirea penala si judecata in respectiva cauza in care a fost cercetat. Persoana solicitata a fost de acord cu predarea sa doar in aceste din urma scopuri.
Legea nr. 302/2004, republicata, prevede garantii suplimentare pentru persoanele fata de care s-a emis un mandat european de arestare, in baza unei hotarari judecatoresti definitive, de condamnare.
Potrivit dispozitiilor art. 98 alin. 3 din acest din urma act normativ, in cazul unui mandat european de arestare emis in baza unei hotarari de condamnare, persoana solicitata are dreptul de a solicita pe cale incidentala recunoasterea hotararii de condamnare si poate solicita ca executarea pedepsei sa se execute pe teritoriul Romaniei.
La momentul dispunerii initiale a predarii in aceasta cauza, persoanei solicitate nu i s-au adus la cunostinta aceste drepturi, deoarece nu ne aflam in aceasta din urma ipoteza, ci in situatia unui mandat european emis in scopul finalizarii urmaririi penale respectiv al judecatii.
In consecinta, finalizandu-se urmarirea penala, judecarea cauzei prin pronuntarea unei hotarari de condamnare definitive, instanta constata ca au disparut temeiurile care au justificat initial emiterea mandatului de arestare preventiva, iar ulterior luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 100 si urmatoarele din Legea nr. 302/2004, punerea in executare a mandatului european de arestare, in sensul predarii persoanei solicitate presupune retinerea acesteia, iar ulterior arestarea preventiva, deci privarea de libertate (in acest sens sunt dispozitiile art. 111 alin. 1 din Legea nr. 302/2004).
La acest moment nu este oportuna privarea de libertate a persoanei solicitate, avand in vedere ca autoritatile din Italia au suspendat executarea pedepsei de 3 ani inchisoare.
Persoana solicitata are posibilitatea de a lua legatura cu autoritatile judiciare din Italia sau chiar de a se prezenta in fata acestora, fiindu-i aduse la cunostinta de catre instanta de judecata, atat la termenul din 12 august 2013, dar si la data de 22 august 2013, atat ordinul de suspendare a executarii, dar si consecintele neexprimarii in termen de 30 de zile a manifestarii de vointa, in sensul alegerii unei variante alternative la executare, variante enumerate in ordin.
Fata de toate aceste considerente, in temeiul art. 139 alin. 2 Cod procedura penala, va revoca masura preventiva a obligarii de a nu parasi tara dispusa de Curtea de Apel Brasov, prin incheierea din data de 22 august 2011, in acest dosar.
In temeiul art. 145 ind. 1 alin. 2 Cod procedura penala raportat la art. 145 alin. 2 ind. 1 Cod procedura penala va dispune comunicarea prezentei incheieri catre organele de politie in a carei raza teritoriala locuieste persoana solicitata, jandarmeriei, politiei comunitare, organelor competente sa elibereze pasaportul, organelor de frontiera, Tribunalului Campobasso (dupa traducere in limba italiana), Centrului de Cooperare Politieneasca Internationala.
Va constata ca nu se mai impune predarea persoanei solicitate S.M.C., catre autoritatile judiciare din Italia, respectiv, Tribunalul Campobasso, astfel cum s-a dispus prin sentinta penala nr. 25/F/MEA, din data de 8 martie 2011, a Curtii de Apel Brasov.
In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia, respectiv onorariul avocatului din oficiu si contravaloarea serviciilor de traducere.