• Cod procedura civila. Omisiunea solutionarii exceptiilor de procedura si de fond. Efectul neintocmirii practicalei incheierii de sedinta pentru termenul la care s-a respins exceptia tardivitatii si s-a repus pe rol cauza.

• Cod procedura civila. Omisiunea solutionarii exceptiilor de procedura si de fond. Efectul neintocmirii practicalei incheierii de sedinta pentru termenul la care s-a respins exceptia tardivitatii si s-a repus pe rol cauza. Stabilirea cadrului procesual dedus judecatii.
• Art. 147 Cod procedura civila si art. 84, 104 din Regulamentul de ordine interioara; art. 105 alin. 2 Cod procedura civila si art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
Incheierea de sedinta prin care se solutioneaza exceptiile conform art. 137 Cod procedura civila, acele exceptii care nu vor putea fi unite cu fondul cauzei, nu este o simpla incheiere de amanare a pronuntarii ci o incheiere interlocutorie care nu mai permite instanta sa revina asupra a ceea ce a decis. Lipsa partii introductive face imposibila stabilirea compunerii instantei, modul de indeplinire a procedurii de citare, actele avute in vedere, aspecte retinute in pronuntarea ei, si, in consecinta, echivaleaza cu o lipsa a incheierii, situatie care atrage nulitatea prev. de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr.2679 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Harghita s-a respins exceptia tardivitatii actiunii introduse de S.C. A.S. S.R.L. pentru anularea deciziilor de impunere din 27.09.2007 si 28.12.2008, emise de D.G.F.P. Harghita, respectiv anularea Deciziei nr.6 din 10 martie 2008, iar pe fond s-a admis actiunea, s-au anulat deciziile atacate, parata fiind obligata si la cheltuieli de judecata in suma de 3455,30 lei.
Solutia de anulare s-a motivat cu aceea ca Decizia nr.6/10.03.2008 nu este o decizie de solutionare, intrucat nu cuprinde calea de atac si instanta competenta. Se mai arata ca exceptia autoritatii lucrului judecat este gresita, iar pe fondul cauzei reclamanta si-a indeplinit obligatia conform O.P.T. mr-1 din 18.01.2006, scadenta fiind la 25.01.2006, nejustificandu-se nici majorarile de intarziere si nici alte taxe suplimentare, culpa apartinand in exclusivitate organului fiscal, procedand cu incalcarea art.7 din Codul de procedura fiscala.
Sentinta a fost recurata pentru nelegalitate si netemeinicie de catre D.G.F.P. Harghita invocand in mod expres cazul prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila in a carui dezvoltare arata ca s-au incalcat norme imperative din Legea nr.82/1991 a contabilitatii si Ordinul Ministrului Finantelor nr.1870/2004, potrivit carora reclamanta avea obligatia mentionarii numarului de evidenta a platii pe ordinul de plata catre Trezorerie precum si datele de contact efective ale societatii, care avea contabilitatea organizata in Bucuresti si nu in Odorheiu Secuiesc, decontul TVA care putea ajuta la identificarea platii fiind depus si inregistrat la organul fiscal la data de 01.03.2006, in timp ce operatiunea ramasa in curs de clarificare a avut loc la 18.01.2006.
Se mai arata ca, potrivit Regulamentului nr.2/2005 al B.N.R., in cazul platilor efectuate in relatia cu Trezoreria Statului, ordinul de plata trebuia sa contina numarul de evidenta a platii alocat de A.N.A.F. (art.3 alin.2) si ca parata a procedat corect atunci cand a considerat operatiunea in curs de clarificare.
Recursul este fondat.
Potrivit actiunii introductive din 18 martie 2008, obiectul acesteia viza anularea deciziilor de impunere nr.4090737/27.09.2007 si nr.812078/28.12.2007, emise de A.F.P. Odorheiu Secuiesc, redactorul actiunii scapand din vedere ca, potrivit art.218 alin.2 Cod procedura fiscala, raportat la art.8 din Legea nr.554/2004, poate forma obiectul actiunii in contencios administrativ doar decizia pronuntata in solutionarea contestatiei si nicidecum actul administrativ fiscal cu privire la care este obligatorie parcurgerea procedurii administrative. Nu numai ca in forma introductiva de instanta actiunea era inadmisibila, dar motivarea pretinsei actiuni nu este decat copia contestatiei inregistrata la parata la 11.02.2008 (filele 9-14) si respinsa de parata prin Decizia nr.6/10.03.2008.
Cu privire la aceasta decizie cunoscuta de reclamanta la data introducerii actiunii (18.03.2008) si la care se face referire in actiune (fila 3) reclamanta nu formuleaza nici critica, cu toate ca, potrivit textelor amintite, doar Decizia nr.6/10.03.2008 putea forma obiectul criticii in contencios administrativ.
S-a ajuns ca in timpul procesului, dupa ce parata a ridicat o serie de exceptii de inadmisibilitate, instanta sa-i puna in vedere reprezentantului reclamantei (incheierea de sedinta din 15.05.2008, fila 58) sa-si precizeze actiunea pentru termenul din 29.05.2008 si cu privire la Decizia nr.6/10.03.2008.
La termenul din 29.05.2008 nu s-a prezentat decat parata, cu toate ca termenul fusese acordat la cererea reclamantei pentru intregirea cererii de chemare in judecata. Lipsa reclamantei sau a reprezentantului ca si a precizarii dispuse nu s-a motivat cu nimic, iar instanta a acordat cuvantul partii prezente pe exceptiile ridicate, amanand pronuntarea la data de 5 iunie 2008.
La data de 3 iunie 2008 (in termenul de pronuntare) se inregistreaza o nota de concluzii depusa de reclamanta (filele 60-62), care copiaza intregul raspuns la intampinare de la fila 55, iar in final critica Decizia nr.6/10.03.2008 pentru gresita retinere a autoritatii de lucru judecat.
Nu se stie daca instanta de la termenul din 5 iunie 2008 a avut in vedere concluziile depuse la registratura tribunalului la data de 3 iunie 2008, intrucat la 5 iunie 2008 nu s-a mai intocmit incheierea de sedinta, nestiindu-se daca instanta a fost compusa potrivit legii, daca partile au fost sau nu prezente si nici daca s-au depus acte noi in termenul de pronuntare pe care instanta sa le fi avut in vedere.
Este de observat ca la termenul din 5 iunie 2008 instanta s-a pronuntat asupra exceptiei tardivitatii actiunii, care nu a fost pusa in discutie, intrucat parata invocase prescriptia, raportat la actul nr.3662/2006 si nicidecum la data comunicarii Deciziei nr.6/2008, instanta omitand a se pronunta asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Neintocmirea practicalei incheierii de sedinta din 5 iunie 2008 (fila 63 verso), cand s-a respins exceptia tardivitatii cu repunerea cauzei pe rol pentru solutionarea fondului, atrage nulitatea intregii proceduri, incalcandu-se dispozitiile imperative ale art.147 Cod procedura civila si cele ale art.84, 104 din Regulamentul de ordine interioara, care obliga la intocmirea incheierii de sedinta, inclusiv a practicalei, care trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu compunerea instantei, partile prezente, concluziile puse, legalitatea procedurii din ziua pronuntarii si cererile asupra carora urmeaza a se delibera si pronunta in sedinta publica. Incheierea de sedinta prin care se solutioneaza exceptii conform art.137 Cod procedura civila si care nu vor putea fi unite cu fondul cauzei nu este o simpla incheiere de amanare a pronuntarii, ci o adevarata hotarare premergatoare (interlocutorie) prin care instanta (rezolvand exceptiile) pregateste solutionarea fondului si nu permite instantei sa mai revina asupra a ceea ce a decis. Or, din moment ce partea introductiva (practicaua) n-a fost intocmita este imposibil de stabilit compunerea instantei, prezenta sau lipsa partilor, procedura de citare, actele avute in vedere si aspectele retinute in pronuntare, aceasta echivaland cu lipsa incheierii, ce atrage nulitatea prevazuta de art.105 alin.2 Cod procedura civila.
Precizarea actiunii introductive s-a depus pentru termenul din 26.06.2008 (filele 67-71) invocandu-se neintroducerea in procedura de solutionare a contestatiei a Trezoreriei operative a municipiului Odorheiu Secuiesc precum si lipsa triplei identitati (obiect, cauza si parti) ce ar atrage autoritatea de lucru judecat.
Dezbaterile in fond din 13 noiembrie 2008 si pronuntarea sentintei recurate au ignorat in totalitate nulitatea incheierii de sedinta din 5 iunie 2008, instanta retinand ca parata s-ar fi situat pe o pozitie contradictorie cand a invocat prescriptia dreptului la actiune si autoritatea lucrului judecat, deoarece adresa nr.8283/19.04.2006 nu este decizie atacabila, intrucat nu cuprinde calea de atac, termenul in care poate fi exercitata si instanta competenta.
Avand in vedere ca incheierea din 5 iunie 2008 este afectata de nulitate si ca instanta nu s-a preocupat de solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune in raport de data invocata de parata (aprilie 2006), ci de data comunicarii Deciziei nr.6/2008, se conchide ca exceptia nu a fost judecata din moment ce prin adresa din 4 aprilie 2006 reclamanta solicita paratei sa o scuteasca de plata sumei de 61.837 RON (dobanzi aferente sumei de 1.671.131 RON, TVA achitata cu intarziere) si sa emita o decizie in baza art.85 lit.c din Codul de procedura fiscala pentru anularea dobanzii gresit calculate. (A se vedea si adresa din 20.12.2007, fila 32 si referatele A.F.P. Odorheiu Secuiesc de la filele 33 si 34 dosar)
Fata de dispozitiile art.137 Cod procedura civila vazand ca exceptia prescriptiei de 6 luni prevazuta de art.11 alin.1 si 5 din Legea nr.554/2004 nu a fost solutionata nici prin incheierile interlocutorii si nici prin sentinta, omisiunea echivaland cu necercetarea fondului in raport de refuzul comunicat de parata prin actul nr.8283 din 19 aprilie 2006, realizandu-se motivul de casare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila raportat la art.312 alin.5 din acelasi cod, curtea va admite recursul asa cum a fost formulat, urmand a casa sentinta si a trimite cauza in rejudecare.
Cu ocazia rejudecarii trebuie avut in vedere ca, in functie de solutia pe exceptiile ridicate de parata, instanta nu poate trece la analiza fondului cat timp organul competent prevazut de art.209 Cod procedura fiscala nu a pronuntat o decizie de solutionare pe fondul contestatiei, care sa finalizeze caile administrative de atac (art.210 si 211 Cod procedura fiscala). Or, in cauza, Decizia nr.6/10.03.2008 nu a fost una de fond, ci una luata in baza art.213 alin.5 Cod procedura fiscala prin admiterea exceptiei autoritatii lucrului judecat, instanta neputandu-se substitui organului investit de lege in finalizarea caii administrative de atac pe fondul contestatiei.