Litigiu de munca. Acordarea tichetelor de masa. Angajati ai Directiei Judetene de Statistica. Decizie nr. 306/R din data de 25.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Litigiu de munca. Acordarea tichetelor de masa. Angajati ai Directiei Judetene de Statistica. Prin sentinta civila nr.177 din 5 februarie 2008, Tribunalul Mures a admis exceptia prescriptie dreptului material la actiune pentru pretentiile aferentei perioadei 01.03.2004 - 31.10.2004; a admis in parte actiunea formulata de reclamantii FKE si VF, in contradictoriu cu paratii Institutul National de Statistica si Directia Judeteana de Statistica Mures; a obligat paratii sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentand contravaloarea tichetelor de masa, de care trebuiau sa beneficieze cu data de 01.11.2004 si in continuare pe toata durata in care reclamantii sunt incadrati in munca la parata DJS Mures, pana la schimbarea conditiilor legale de acordare a acestor tichete. Sumele astfel acordate vor fi actualizate cu rata inflatiei calculata de la data scadentei si pana la executarea efectiva. Restul pretentiilor formulate au fost respinse.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut urmatoarele:
Reclamantii au calitatea de angajati functionand in cadrul Directiei Judetene de Statistica Mures. Legea 142/1998 prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara sa stabileasca in sarcina angajatorului obligativitatea acordarii acestora. Acest lucru nu inseamna automat, ca reclamantii nu au dreptul la asemenea tichete ci dimpotriva trebuie sa se tina seama de caracterul si natura lor, acestea reprezentand masuri de protectie si securitate in munca precum si de asigurare a unor conditii optime la locul de munca potrivit art.41 alin.2 din Constitutia Romaniei.
Instanta de fond a mai retinut ca atat timp cat reclamantii se inscriu in categoria de salariati in sectorul bugetar iar in acest sector sunt categorii de salariati care beneficiaza de tichete de masa, neacordarea lor reprezinta in realitate o discriminare in ceea ce priveste dreptul la protectie sociala intre salariatii din sectorul bugetar.
Acordarea acestor tichete in functie de vointa angajatorului constituie o restrangere a dreptului la protectie sociala, restrangere care nu este justificata si nu are un caracter necesar intr-o societate democratica.
Apreciind asupra celor de mai sus, si vazand si dispozitiile art.283 lit.c Codul muncii, instanta s-a pronuntat in sensul aratat.
In fine, instanta de fond a facut aplicarea disp.art.1084 Cod civil, obligand paratii la actualizarea sumelor astfel acordate.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal au declarat recurs paratii Institutul National de Statistica si Directia Judeteana de Statistica Mures.
Recurentii au invocat, in esenta, aceleasi motive de recurs, respectiv exceptia prescriptiei dreptului material la actiune iar pe fondul cauzei gresita aplicare a prevederilor art.1 din Legea 142/1998.
Recurentii au mai aratat ca obligatia acordarii tichetelor de masa revine angajatorului, iar in acest context, potrivit dispozitiilor cuprinse in legile bugetare, aceste categorii de cheltuieli nu se pot aproba intrucat in buget nu sunt prevazute sume cu aceasta destinatie.
Dispozitiile legale aplicate de instanta de fond au, in opinia recurentilor, caracter supletiv intrucat daca legiuitorul ar fi considerat ca acordarea tichetelor de masa este o masura de protectie sociala intrucat acest lucru nu este prevazut de lege iar instanta de fond nu a facut altceva decat sa se substituie legiuitorului incalcand astfel principiul constitutional al separatiei puterilor in stat.
Nu in ultimul rand se arata ca obligarea paratilor la plata sumelor actualizate asigura reclamantilor o dubla reactualizare intrucat valoarea tichetelor de masa a fost actualizata succesiv, in functie de rata inflatiei, prin grija legiuitorului.
Recursurile sunt intemeiate pentru urmatoarele considerente:
Pe fondul cauzei:
Actiunea reclamantilor astfel cum a fost formulata s-a intemeiat pe disp.art.1 din Legea 142/1998.
Conform prevederilor art.1, alin.1 din Legea nr.142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiilor autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice sau fizice care incadreaza personal prin incheierea unui contract individual de munca pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajator. Potrivit alin. 2 al aceluiasi articol pentru sectorul bugetar, tichetele de masa se acorda in limita prevederilor bugetului de stat.
Fata de aceste prevederi legale se constata ca Legea nr. 142/1998 nu stabileste in mod imperativ in sarcina paratilor obligatia de a acorda tichetele de masa, ci prevede doar posibilitatea acordarii acestora. Se instituie astfel un drept optional al angajatorilor din sectorul bugetar de a acorda tichete de masa, drept care este conditionat, in ceea ce priveste aplicarea lui, de prevederea unor sume cu aceasta destinatie in buget.
In conditiile in care pentru perioada cuprinsa in actiune, prin legile bugetului de stat nu au fost aprobate pentru institutiile publice sumele necesare acordarii tichetelor de masa, in mod gresit instanta de fond a ignorat dispozitiile cuprinse in legile bugetare.
Nu in ultimul rand legile bugetare nu suspenda aplicarea prevederilor art.1 din Legea 142/1998 ci stabilesc cu caracter imperativ imposibilitatea prevederii sumelor pentru acordarea tichetelor de masa in bugetele institutiilor publice indiferent de sistemul de finantare cu exceptia institutiilor finantate integral din venituri proprii. Cu alte cuvinte in mod expres legea bugetara interzice alocarea unor sume cu astfel de destinatii si goleste de continut pe perioada in litigiu beneficiul acordat cu caracter facultativ prin art.1 din Legea 142/1998.
Curtea retine argumentatia ICCJ in interpretarea prevederilor art.1 alin.1 si 2 din Legea 142/1998 in sensul in care beneficiul instituit prin art.1 din Legea 142/1998 nu reprezinta un drept ci o vocatie ce se poate realiza doar in conditiile in care angajatorul are prevazute in buget sume cu aceasta destinatie, are posibilitatea legala sa le prevada si, nu in ultimul rand, acordarea acestor tichete a fost negociata prin contractele colective de munca.
Cu referire la critica vizand exceptia prescriptiei dreptului material la actiune Curtea constata ca instanta de fond a solutionat aceasta exceptie in sensul in care, din eroare, recurentii au formulat critici.
Avand in vedere argumentele de mai sus, curtea va admite recursurile declarate gasind intemeiate criticile formulate pe fondul cauzei si ca atare curtea va modifica in parte sentinta criticata si va respinge integral actiunea reclamantilor, mentinand restul dispozitiilor din hotararea atacata.