Dispozitie emisa de Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului Hunedoara prin care s-a dispus suspendarea acordarii drepturilor banesti. Conditii indeplinite pentru suspendarea executarii actului administrativ.
Din analiza sumara realizata in procedura suspendarii executarii actului administrativ, nu rezulta ca la emiterea actului atacat s-ar fi avut in vedere decizia la care se refera art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.
Valorificarea concluziilor procesului-verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Directiei Generale de Inspectie Sociala din cadrul M.M.F.P.S. trebuie realizata cu respectarea etapelor prevazute de lege si nu omisso medio prin ignorarea dispozitiilor art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.
In masura in care concluziile controlului ar fi relevat neregularitati cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competenta Comisiei Superioare sa analizeze aceasta situatie si tinand cont si de faptul ca gradul de handicap si caracterul sau permanent au fost confirmate prin hotarari judecatoresti irevocabile, sa dispuna sau nu reevaluarea acestuia.
In lipsa acestui act si respectiv a unor dispozitii cu putere de lege (atat ca forta juridica cat si ca accesibilitate), in conditiile in care Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General in mod evident nu au un astfel de caracter si implicit nu pot fi opozabile unui tert asa cum este reclamantul, in mod corect a retinut prima instanta ca exista o puternica indoiala cu privire la legalitatea actului atacat.
Neindeplinirea obligatiei prevazuta de art. 59 lit. c din Legea 448/2006 de catre debitorul ei este, in mod aparent, lipsita de sanctiune, astfel ca optiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sanctionabila, in contextul procedural descris mai sus, cu masura suspendarii dreptului la prestatii sociale, drept care se acorda din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilitatii documentului care atesta incadrarea in grad de handicap, in toate cazurile in care se afla in plata in evidenta directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Sectia de contencios administrativ si fiscal - Decizia nr. 1737/28 martie 2012
Prin actiunea in contencios administrativ inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. 6765/97/2011 reclamantul C.P. a chemat in judecata pe paratii Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H., Serviciul de evaluare complexa D., Consiliul Judetean H., Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitand instantei ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna:
- suspendarea Dispozitiei nr.1106/05.10.2011 emisa de paratele 1 si 2, pana la judecarea fondului, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul arata ca este incadrat in grad de handicap din anul 2005, iar prin Decizia ICCJ nr.847/11.02.2011 paratele au fost obligate sa-i recunoasca statutul de persoana cu handicap permanent, eliberandu-i-se un certificat nerevizuibil, astfel ca suspendarea drepturilor banesti acordate in baza acestui certificat valabil este ilegala.
Decizia nu a fost comunicata, certificatul de incadrare nu a fost modificat sau anulat de instanta, iar sistarea drepturilor este abuziva in raport cu valabilitatea certificatului care arata ca sufera de o boala grava, incurabil si ireversibila.
In drept se invoca art.14 din Legea nr.554/2004, Legea nr.448/2006.
Prin intampinare parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H. solicita respingerea actiunii, intrucat in urma unei sesizari s-a impus efectuarea de verificari si desi reclamantul a fost invitat de doua ori sa se prezinte cu documente medicale pentru reevaluarea dosarului a refuzat, fiind incalcate prev.art.59 lit.a din Legea nr.448/2006 ceea ce a determinat suspendarea drepturilor banesti pana la clarificarea situatiei sale.
Deoarece reclamanta nu si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau ca persoana cu handicap s-a impus adoptarea masurii de suspendare a drepturilor sociale. Mai arata ca suspendarea ar crea un grav si iminent prejudiciu bugetului de stat.
Prin intampinare paratul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale solicita respingerea actiunii in ce-l priveste, pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive, deoarece actul atacat a fost emis de o alta institutie publica, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata intrucat reclamantul nu a respectat obligatiile prev. la art.59 din Legea nr.448/2006.
Prin sentinta nr. 3338/CA/2011 pronuntata la data de 13.12.2011 de Tribunalul Hunedoara - Sectia a II-a Civila si de Contencios Administrativ a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Comisia Superioara de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, respectiv a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Judetean H.
A fost admisa actiunea formulata de reclamant impotriva paratilor Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H., Serviciul de Evaluare Complexa D. si Consiliul Judetean H., Comisia Judeteana de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap si in consecinta a dispus suspendarea Dispozitiei nr. 1106/5.10.2011, emisa de catre parati, pana la solutionarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut in esenta ca paratul Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale nu are atributii in ce priveste stabilirea ori plata drepturilor de prestatii sociale si implicit nici calitate procesuala pasiva.
In ce priveste intrunirea celor doua conditii cumulative s-a retinut ca cerinta cazului bine justificat este indeplinita intrucat, desi prin dispozitiile art.36 al.5 din HG 268/2007 se atribuie directorului executiv al Directiei generale judetene de asistenta sociala si protectia copilului competenta suspendarii acestor drepturi, nici legea si nici actele normative subsecvente acesteia nu reglementeaza cazurile in care dreptul la prestatii sociale poate fi suspendat. Or lipsa reglementarii acestor cazuri face ca orice masura de suspendare sa apara ca fiind lipsita de temei legal. Metodologia interna a Directiei parate nu este in masura sa suplineasca lipsa normelor legale in materia suspendarii drepturilor susmentionate, aceste norme avand doar caracter intern, de indrumare, ele nu reprezinta acte normative cu caracter general.
Neprezentarea reclamantului la reevaluare a fost considerata, in aparenta, a fi o conduita lipsita de sanctiune juridica, cel putin la momentul la care s-a dispus suspendarea drepturilor sociale cuvenite reclamantului, persoana incadrata in grad de handicap permanent in baza unei sentinte judecatoresti irevocabile, ce produce efecte juridice erga omnes, deci inclusiv fata de parate.
Cat priveste conditia pagubei iminente, aceasta a fost considerata indeplinita intrucat indemnizatia de persoana cu handicap este venitul reclamantului, lipsa acesteia punandu-l in situatia de a nu-si putea asigura traiul zilnic.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratele Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. si Consiliul Judetean H. formuland critici de nelegalitate si netemeinicie a hotararii instantei de fond.
In expunerea motivelor parata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului H. a sustinut ca reclamantul nu si-a indeplinit obligatiile ce-i reveneau ca persoana cu handicap s-a impus adoptarea masurii de suspendare a drepturilor sociale.
Se mai arata ca la pronuntarea hotararii s-a omis a se analiza procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Directiei Generale de Inspectie Sociala din cadrul M.M.F.P.S. prin care s-a dispus masura care a fost pusa in aplicare de parata prin dispozitia a carei suspendare se solicita precum si dispozitiile art. 36 alin. 5 din HG 268/2007 care ii confera competenta Directorului General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H. sa ia masura respectiva.
Se concluzioneaza astfel ca nu este indeplinita conditia cazului bine justificat si ca prin mentinerea suspendarii s-ar crea un grav si iminent prejudiciu bugetului de stat.
Se mai sustine ca M.M.F.P.S. are legitimare procesuala pasiva intrucat la baza dispozitiei contestate sta, asa cum s-a aratat, procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Directiei Generale de Inspectie Sociala din cadrul M.M.F.P.S., iar sumele acordate cu titlu de prestatii sociale reclamantei sunt platite de la bugetul acestui minister.
In recursul sau paratul Consiliul Judetean H. solicita respingerea actiunii in ce-l priveste, pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive, deoarece actul atacat a fost emis de o alta institutie publica, iar pe fond respingerea actiunii ca nefondata intrucat reclamanta nu a respectat obligatiile prev. la art. 59 din Legea nr. 448/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei in lipsa conform art. 242 alin. 2 C.p.civ..
Analizand hotararea atacata, sub toate aspectele cauzei cat si prin prisma criticilor formulate, Curtea constata urmatoarele:
Prin Dispozitia nr.1106/05.10.2011 Directorul General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H. a dispus ca incepand cu 01.10.2011 sa se suspende acordarea drepturilor banesti pana la clarificare pentru reclamantul C.P.
La baza emiterii dispozitiei a stat un referat si un proces-verbal de control din care rezulta ca reclamantul a fost solicitat sa se prezinte la reevaluare prin trimiterea a doua adrese cu nr.6437/2011 si 5893/2011, carora nu le-a dat curs precum si procedurile interne nr. 650/24.01.2011, aprobate de Directorul General, potrivit carora, in cazul unor reclamatii se solicita persoanei vizate prezentarea la reevaluare, iar in caz de refuz se emite dispozitie in vederea suspendarii drepturilor banesti.
In acord cu aprecierile judecatorului fondului, Curtea retine ca in cauza este indeplinita conditia cazului bine justificat, atata timp cat, din imprejurarile cauzei ar rezulta o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Instanta are doar posibilitatea efectuarii unei cercetari sumare a aparentei dreptului intrucat in cadrul procedurii prevazute de lege pentru suspendarea executarii actului administrative, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Este adevarat ca, potrivit art. 36 alin. 5 din H.G. nr.268/2007 "Stabilirea, suspendarea sau incetarea dreptului la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale se face conform legii, in baza dispozitiei directorului executiv al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene", insa aceste dispozitii trebuie coroborate cu altele de aceeasi forta juridica cu legea pentru a stabili cazurile de suspendare. Textul suscitat ii confera Directorului General al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H. doar competenta de a lua masura suspendarii fara insa a stabili si conditiile in care aceasta poate fi luata.
Trebuie retinut ca Legea nr.448/2006, in varianta in vigoare la data de 05.10.2011 (momentul emiterii actului administrativ atacat) prevede in art. 902 alin. 5 ca, pe baza deciziei de reevaluare reglementate la alin. (1) lit. b), emisa in 5 zile de la raportare, conducatorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului competente din punct de vedere teritorial suspenda, prin act administrativ, dreptul la asistenta sociala sub forma de prestatii sociale, pana la incheierea procesului de reevaluare.
Actul la care se face trimitere, prevazut de art. 902 alin. (1) lit. b), este decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap prin care se solicita reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, ca urmare a recomandarilor cuprinse in documentele intocmite in urma unor actiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei si protectiei sociale sau in situatia in care se sesizeaza din oficiu in cazul eliberarii unor certificate de incadrare in grad de handicap fara respectarea prevederilor legale.
Or in speta, cel putin din analiza sumara realizata in actuala procedura, nu rezulta ca la emiterea actului atacat s-ar fi avut in vedere o astfel de decizie chiar daca se invoca procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Directiei Generale de Inspectie Sociala din cadrul M.M.F.P.S.. Valorificarea concluziilor acestui act trebuie realizata cu respectarea etapelor prevazute de lege si nu omisso medio prin ignorarea dispozitiilor art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.
In masura in care concluziile controlului ar fi relevat neregularitati cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competenta Comisiei Superioare sa analizeze aceasta situatie si tinand cont si de faptul ca gradul de handicap si caracterul sau permanent au fost confirmate prin hotarari judecatoresti irevocabile, sa dispuna sau nu reevaluarea acestuia.
In lipsa acestui act si respectiv a unor dispozitii cu putere de lege (atat ca forta juridica cat si ca accesibilitate), in conditiile in care Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General in mod evident nu au un astfel de caracter si implicit nu pot fi opozabile unui tert asa cum este reclamantul, in mod corect a retinut prima instanta ca exista o puternica indoiala cu privire la legalitatea actului atacat.
Neindeplinirea obligatiei prevazuta de art. 59 lit. c din Legea nr.448/2006 de catre debitorul ei este, in mod aparent, lipsita de sanctiune, astfel ca optiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sanctionabila, in contextul procedural descris mai sus, cu masura suspendarii dreptului la prestatii sociale, drept care se acorda din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilitatii documentului care atesta incadrarea in grad de handicap, in toate cazurile in care se afla in plata in evidenta directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.
Relativ la cerinta pagubei iminente nu au fost formulate critici prin recurs astfel ca aceasta nu va fi analizata de catre curte.
In ce priveste calitatea procesuala pasiva a Ministerului Muncii Familiei si Protectiei Sociale, critica recurentei se dovedeste neintemeiata. Atat timp cat nu are competenta in emiterea actului atacat, in mod corect a decis instanta de fond ca acest parat nu are calitate in prezenta cauza.
Faptul ca procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Directiei Generale de Inspectie Sociala din cadrul M.M.F.P.S., a stat la baza emiterii dispozitiei atacate este fara relevanta intrucat cenzurarea legalitatii acestuia nu s-a solicitat in prezenta cauza.
Ca atare criticile formulate de paratul Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia a Copilului H. sunt nefondate astfel ca recursul sau a fost respins potrivit art. 312 din Codul de procedura civila.
Insa, fata de paratul Consiliul Judetean H., actiunea ar fi trebuit respinsa pentru considerentul lipsei sale de legitimare procesuala pasiva. Asa cum s-a sustinut in fata instantei de fond, aceasta institutie publica nu are atributii in procedura de adoptare a dispozitiei contestate si nici de plata a drepturilor de prestatii sociale, astfel ca lipsa capacitatii administrative in acest domeniu o lipseste in plan procesual de legitimare pasiva.
In consecinta, Curtea a constat ca, sub acest aspect, hotararea instantei de fond este data cu interpretarea si aplicarea gresita a legii in sensul art. 304 pct. 9 C.p.civ., astfel ca in temeiul art. 312 C.p.civ. a admis recursul paratului Consiliul judetean H. si a modificat in parte hotararea instantei de fond in sensul respingerii actiunii fata de acesta pentru lipsa de legitimare procesuala pasiva.