Conform art. 20 alin.2 din Legea n.10/2001, daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit dispozitiilor Legii nr.112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare a imobilului.
In conditiile in care, calitatea de persoana indreptatita a reclamantului a fost recunoscuta printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, stabilindu-se ca imobilul in litigiu i-a apartinut mamei reclamantului si, pornindu-se de la aceasta constatare, i-au fost acordate despagubiri banesti in temeiul dispozitiilor Legii nr.112/1995, acesta este indreptatit a beneficia in completare si de masurile reparatorii prin echivalent, prevazute de art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001, neputandu-i-se pretinde sa faca dovada dreptului de proprietate asupra aceluiasi imobil prin alte mijloace.
Prin sentinta civila nr. 1337/9 octombrie 2007, Tribunalul Mures a admis contestatia formulata de reclamantul K. G. impotriva paratului Primarul municipiului Targu Mures si, in consecinta:
- a anulat dispozitia nr. 3348 din 15 martie 2007 emisa de paratul Primarul municipiului T.M;
- a stabilit in favoarea reclamantului, cu privire la imobilul situat in T.M., str. H., nr. 43, inscris in C.F. 800/II, nr. top 708, 709, acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, constand in titluri de despagubire conform titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificata, pentru diferenta dintre valoarea stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare si valoarea incasata, actualizata cu indicele de inflatie;
- a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului local T.M. si, pe cale de consecinta, a respins contestatia formulata de reclamantul K.G. impotriva Consiliului local Targu Mures.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca prin decizia civila nr. 1148/24 septembrie 2001 a Tribunalului Mures i-a fost recunoscuta reclamantului calitatea de persoana indreptatita la despagubiri banesti, in temeiul Legii nr. 112/1995, cu referire la imobilul situat in municipiul T.M., str. H., nr. 43, astfel ca in mod gresit s-a retinut, prin dispozitia emisa de parat, ca reclamantul nu a dovedit calitatea sa de mostenitor al fostului proprietar.
Pentru aceste considerente, retinand si faptul ca prin certificatul de calitate de mostenitor nr. 285/28 septembrie 2000, reclamantul a facut dovada ca este fiul fostei proprietare a imobilului din litigiu - defuncta K.K.G., tribunalul a constatat ca acesta intruneste si calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii conform prevederilor Legii nr. 10/2001, in completarea celor incasate anterior, in temeiul Legii nr. 112/1995.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel paratul Primarul municipiului T.M., solicitand, in principal, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, iar in subsidiar, respingerea actiunii reclamantului ca nefondata.
In motivarea exceptiei invocate, paratul a sustinut ca in actiunile ce decurg din aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001 are calitate procesuala pasiva unitatea administrativ-teritoriala, care este titularul obligatiei de restituire, iar nu primarul, in nume propriu.
Cu referire la fondul cauzei, paratul a sustinut ca hotararea pe baza careia si-a intemeiat solutia prima instanta nu a avut ca obiect stabilirea calitatii de mostenitor a reclamantului dupa defuncta "vaduva lui M.E.", astfel ca aceasta nu poate avea incidenta in prezentul litigiu, sarcina probei cu privire la proprietate si detinerea legala a acesteia la momentul deposedarii abuzive, precum si a calitatii de mostenitor dupa fostul proprietar revenind persoanei care se pretinde a fi indreptatita.
Prin intampinarea formulata, reclamantul a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecata, sustinand legalitatea si temeinicia hotararii primei instante.
Examinand calea de atac dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele caracterului devolutiv consacrat de art.294 - 295 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca aceasta este nefondata, astfel ca a fost respinsa ca atare, in baza urmatoarelor considerente:
Potrivit dispozitiilor art. 26 alin.1 din Legea nr. 10/2001, daca restituirea in natura nu este posibila, detinatorul imobilului sau, dupa caz, entitatea investita cu solutionarea notificarii, este obligata ca, prin decizie sau dispozitie motivata, sa acorde persoanei indreptatite, in compensare, alte bunuri sau servicii,ori sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
De asemenea, textul art. 21 alin. 4 din lege prevede ca, in cazul imobilelor detinute de unitatile administrativ-teritoriale, restituirea in natura sau prin echivalent catre persoana indreptatita se face prin dispozitia motivata a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucuresti ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
Din coroborarea prevederilor legale enuntate, rezulta ca primarul raspunde notificarii persoanei indreptatite, prin emiterea unei dispozitii motivate, nu in nume propriu, ci in calitate de reprezentant al autoritatii administrativ-teritoriale in a carei detinere se afla imobilul revendicat.
Prin urmare, paratul apelant nu a fost chemat in judecata ca persoana fizica, in nume propriu, ci ca reprezentant al municipiului T.M. si, respectiv, emitent al dispozitiei contestate,astfel ca are calitate procesuala pasiva in cauza, exceptia fiind in mod corect respinsa de catre prima instanta prin incheierea de sedinta din 2 octombrie 2007.
In ceea ce priveste fondul cauzei, solutia este, de asemenea, corecta, in sustinerea acesteia venind prevederile art.20 alin. 2 din Legea nr.10/2001, conform carora, daca persoanele indreptatite au primit despagubiri potrivit dispozitiilor Legii nr.112/1995, ele au dreptul la diferenta dintre valoarea incasata, actualizata cu indicele inflatiei, si valoarea corespunzatoare a imobilului.
Or, calitatea de persoana indreptatita a reclamantului a fost in mod irevocabil recunoscuta prin decizia civila nr.1148/24 septembrie 2001 a Tribunalului Mures, confirmata prin decizia civila nr. 530/R/6 iunie 2002 a Curtii de Apel Targu Mures, stabilindu-se ca imobilul situat in municipiul T.M., str. H., nr. 43, a apartinut mamei reclamantului K.G. - defuncta K. K.G.
Cum, pornindu-se tocmai de la aceasta constatare i-au fost acordate reclamantului despagubiri banesti in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995, acesta este indreptatit a beneficia, in completare, si de masurile reparatorii prin echivalent, prevazute de art. 20 alin. 2 din legea nr. 10/2001, neputandu-i-se pretinde sa faca dovada dreptului de proprietate al mamei sale asupra aceluiasi imobil prin alte mijloace, evident avand o forta probanta inferioara unei hotarari judecatoresti irevocabile. De altfel, din cuprinsul extrasului C.F. aflat la fila 179 din dosarul nr. 9981/1998 al Judecatoriei Targu Mures (acvirat) reiese ca proprietara imobilului din litigiu,nationalizat in baza Decretului nr. 92/1950, a fost "sotia lui K. G., nascuta Cs. K." - mama reclamantului.
Pentru considerentele expuse, retinand ca hotararea primei instante a fost data cu aplicarea corecta a prevederilor legale in materie ( Legea nr. 10/2001 ), Curtea in temeiul dispozitiilor art. 296 Cod procedura civila, a respins ca nefondat apelul dedus judecatii, corelativ cu obligarea paratului la cheltuieli de judecata in favoarea reclamantului, conform prevederilor art. 274 Cod procedura civila .