Uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate presupune, prin raportare la dispozitiile art. 1895 Cod civil intrunirea a doua conditii speciale: posesia sa se intemeieze pe un just titlu si sa fie de buna credinta.
Prin just titlu, conform prevederilor art. 1895 Cod civil se intelege orice act juridic translativ de proprietate , care provine de la altcineva decat adevaratul proprietar , pentru ca in caz contrar actul ar fi suficient prin el insusi pentru a opera transferul de proprietate.
Decizia nr.572/R din 12 mai 2006, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures - Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie.
Prin sentinta civila nr. 1592/25 noiembrie 2004, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc in urma declinarii competentei de catre Tribunalul Harghita( prin sentinta civila nr. 889/7 septembrie 2004), a fost respinsa actiunea formulata de reclamanti prin mandatar R. M., in contradictoriu cu parata Primaria municipiului Miercurea Ciuc, pentru atribuirea in proprietate a terenului in suprafata de 11.289 mp., situat in intravilanul municipiului Miercurea Ciuc, intocmirea documentatiei pentru eliberarea titlului de proprietate de catre Prefectura Harghita si intabularea in C.F. asupra cotelor-parti, indicate in tabelul anexat cererii de chemare in judecata.
Apelul declarat de reclamanti impotriva hotararii primei instante a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 173/30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, retinandu-se ca terenul din litigiu face parte din proprietatea publica a statului, neputand fi uzucapatin conditiile art. 1897 si 1890 din Codul civil, iar reclamantii nu au facut dovada ca sunt in posesia unor acte care le atesta dreptul de proprietate asupra terenului.
Aceasta ultima hotarare a fost atacata cu recurs de catre reclamanti, sustinandu-se ca atat instanta de fond, cat si cea de apel si-au bazat solutia pe sustinerile paratei, conform carora terenul in litigiu este proprietate publica de interes local, insa fara nici o dovada in acest sens.
In drept au fost invocate, ca si motive de recurs, prevederile art. 304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin intampinarea formulata, parata Primaria municipiului Miercurea Ciuc a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinand legalitatea hotararilor pronuntate in cauza.
Examinand calea de atac dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 306 alin.2 Cod procedura civila, curtea de apel a retinut urmatoarele:
Terenul asupra caruia reclamantii pretind a fi dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune Ie-a fost atribuit in folosinta, prin Decizia nr. 111/21 martie 1980, emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judetului Harghita, in considerarea calitatii lor de membri ai Asociatiei nr. 1 a cultivatorilor de legume din municipiul Miercurea Ciuc.
Ca mod de dobandire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, uzucapiunea sau prescriptia achizitiva presupune, prin raportare la dispozitiile art. 1895 Cod civil, invocate de reclamanti, in sustinerea actiunii, intrunirea cumulativa a doua conditii speciale, si anume: 1.- posesia sa se intemeieze pe un just titlu sau, dupa exprimarea textului de lege mentionat, pe o "justa cauza" si 2.- posesia sa fie de buna-credinta.
In ceea ce priveste prima conditie, art. 1897 Cod civil prevede ca prin just titlu se intelege orice act juridic translativ de proprietate, precum vanzarea-cumpararea, donatia, schimbul etc, dar, ceea ce este esential este faptul ca acest titlu provine de la altcineva decat adevaratul proprietar, pentru ca in caz contrar, actul ar fi suficient prin el insusi pentru a opera transferul proprietatii.
Cat despre cea de-a doua conditie pretinsa de art. 1895 Cod civil, respectiv buna-credinta, aceasta presupune convingerea gresita a posesorului ca a dobandit bunul de la adevaratul proprietar, fiind suficient ca aceasta, sa fi existat la momentul dobandirii, chiar daca ulterior posesorul si-a dat seama de greseala sa.
in speta, astfel cum s-a relevat in precedente, reclamantii se prevaleaza de Decizia nr. 111/1980, insa prin acest act nu s-a pus problema realizarii unui transfer al proprietatii de la fosta intreprindere Agricola de Stat (mentionata ca proprietara a terenului) catre reclamanti, precizandu-se in mod neechivoc faptul ca terenul a fost dat "in folosinta" membrilor Asociatiei nr. 1 a cultivatorilor de legume.
Prin urmare, in cauza nu este intrunita conditia "justei cauze" pretinsa de art. 1895 Cod civil, iar aceasta imprejurare este suficienta pentru a conduce la respingerea actiunii reclamantilor, dupa cum in mod corect au si hotarat primele doua instante. in atare situatie, examinarea celei de-a doua cerinte, respectiv buna-credinta, este lipsita de relevanta, intrucat cele doua cerinte impuse de art. 1895 Cod civil trebuie sa fie intrunite cumulativ.
Pentru aceleasi considerente, nu prezinta importanta nici imprejurarea ca terenul in litigiu ar face parte din domeniul privat al statului, iar nu din cel public si nici faptul neincheierii unui contract de inchiriere cu privire la acesta. in aceeasi ordine de idei, nici, cheltuielile efectuate de reclamanti pentru transformarea terenului intr-unui arabil, de categoria I, nu pot constitui un argument in sprijinul solutiei de admitere a actiunii acestora, ci, eventual, o cauza pentru promovarea unei viitoare actiuni in pretentii, pentru recuperarea pretinselor cheltuieli.
Cat despre trimiterea facuta de primele doua instante la prevederile Legii nr. 18/1991, nici aceasta nu este de natura a atrage nelegalitatea solutiei date fondului litigiului, intrucat prin chiar actiunea formulata reclamantii au solicitat si intocmirea documentatiei necesare pentru eliberarea titlului de proprietate de catre Prefectura Harghita.
De asemenea, in contextul celor anterior relevate, nu prezinta importanta, sub aspectul problematicii juridice incidente spetei nici o alta imprejurare invocata de reclamanti, respectiv aceea ca terenul in litigiu nu ar fi fost expropriat si ca fisa de punere in posesie depusa de parata la dosar nu este datata si semnata de actualul proprietar.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca in cauza nu se regasesc motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7,8 si 9 Cod procedura civila, invocate de reclamanti in sustinerea caii de atac promovate, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin.l Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.