Stabilire domiciliu minori. Interesul minorilor. Criterii de apreciere Decizie nr. 245/R din data de 13.04.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

In situatia in care intre parinti exista neintelegeri cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Codul familiei se impune ca instanta sa decida la care dintre parinti vor locui in viitor minorii, urmand ca la luarea unei decizii in acest sens sa se aiba in vedere ca principalul criteriu de care trebuie sa se tina seama este interesul acestora.
Notiunea de" interes al copiilor " are un caracter complex , interesul fiind legat de varsta acestora , de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minori, de legaturile afective stabilite intre parinti si copii si de posibilitatile materiale ale parintilor
Prin sentinta civila nr. 1606 din 27 septembrie 2005, pronuntata de Judecatoria Odorheiu-secuiesc in dosarul nr. 2667/2004, s-a respins actiunea reclamantei F.Z.T. , in contradictoriu cu paratul B.Z. , pentru incredintarea minorilor.
S-a admis actiunea reconventionala formulata de parat si in consecinta s-a dispus incredintarea minorilor B.Z.N. nascut la 2 iulie 2000 si B.N.V. , nascuta la 18 decembrie 2001, spre crestere si educare la paratul B.Z. , constatandu-se, totodata, ca paratul nu a solicitat obligarea reclamantei la plata pensiei de intretinere si a cheltuielilor de judecata.
Prin decizia civila nr. 2 din 10 ianuarie 2006, pronuntata de Tribunalul Harghita in dosarul nr. 3606/2005, s-a respins apelul declarat de reclamanta F.Z.T. impotriva sentintei sus mentionate.
Impotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs si a solicitat admiterea lui, modificarea in tot a hotararii atacate in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si respingerii actiunii reconventionale formulata de parat, cu cheltuieli de judecata.
Examinand decizia atacata prin prisma motivelor de recurs si in raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedura civila si avand in vedere actele si lucrarile dosarului, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Reclamanta F.Z.T. si paratul B.Z. sunt parintii minorilor Z.-N., nascut la data de 2 iulie 2000 si N.V. , nascuta la 18 decembrie 2001.
Prin actiunea introductiva si prin actiunea reconventionala atat reclamanta cat si paratul au solicitat ca domiciliul minorilor sa fie stabilit la unul dintre parinti, fiecare invocand faptul ca aceasta masura este in interesul copiilor.
Din probele administrate in cauza rezulta ca minorii s-au nascut in urma relatiilor de concubinaj ale parintilor. In luna ianuarie 2003 reclamanta a plecat in strainatate pentru a-si cauta un loc de munca, in prezent fiind stabilita in Germania, unde s-a casatorit cu un cetatean german si a dat nastere unui al treilea copil.
Dupa plecarea reclamantei cei doi copii au ramas in ingrijirea bunicilor materni. Ulterior minora N.-V. a fost luata de tatal parat si se afla si in prezent in ingrijirea sa si a bunicilor paterni.
Avand in vedere ca intre parti exista neintelegeri cu privire la stabilirea domiciliului copiilor, in conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 din Codul familiei, se impune ca instanta sa decida la care dintre parinti vor locui in viitor cei doi minori, urmand ca la luarea unei decizii in acest sens sa se aiba in vedere ca principalul criteriu de care trebuie sa tina seama, este interesul copiilor. Acelasi criteriu este prevazut si de art. 65 din Codul familiei raportat la art. 42 si urm. din Codul familiei care, de asemenea, sunt incidente in cauza.
Sub acest aspect trebuie sa tina seama de faptul ca notiunea de "interes al copiilor" are un caracter complex, interesul fiind legat de varsta acestora, de ocupatia si comportamentul parintilor, de atasamentul copiilor fata de parinti, de interesul pe care acestia l-au manifestat fata de minori, de legaturile afective stabilite intre parinti si copii si de posibilitatile materiale ale parintilor.
Atat prima instanta, cat si instanta de apel au apreciat ca este in interesul minorilor sa fie incredintati tatalui parat, in conditiile in care reclamanta si-a stabilit domiciliul in Germania si nu a facut dovada conditiilor de crestere si educare pe care aceasta le ofera copiilor.
In speta, dupa plecarea reclamantei in Germania minorii au fost lasati in grija bunicilor materni, insa trebuie avut in vedere faptul ca plecarea reclamantei a fost determinata tocmai de nevoia acesteia de a-si gasi un loc de munca si astfel de a putea oferi copiilor conditii materiale corespunzatoare de crestere si educare.
Minorii nu au fost "abandonati", cum se sustine in cauza, intrucat si dupa plecarea sa, reclamanta a tinut legatura cu acestia, a trimis bani pentru intretinerea lor si a venit in tara de mai multe ori, pentru diferite perioade de timp.
In prezent unul dintre minori, respectiv minorul N.Z. este la bunicii materni, iar minora N.V. locuieste impreuna cu tatal si cu bunicii paterni. Chiar daca cele doua familii tin legatura intre ele, iar minorii se intalnesc periodic, apreciem ca nu este in interesul acestora sa fie crescuti separat, in conditiile in care fiecare dintre parinti are aceleasi drepturi si indatoriri fata de copil.
Tinand seama de varsta minorilor (5 ani, respectiv 4 ani) instanta de recurs apreciaza ca este in interesul acestora de a li se stabili domiciliul la mama, acestia fiind la o varsta la care au nevoie de ingrijirea si afectiunea materna.
Pe de alta parte, paratul a fost cel care i-a separat pe copii, luand-o la domiciliul sau pe minora, astfel ca nu se poate aprecia ca a actionat in interesul copiilor cand i-a separat pe cei doi frati.
In prezent reclamanta si-a intemeiat o familie si mai are un copil si in aceste conditii nu se poate sustine ca nu ar fi in masura sa ofere conditii corespunzatoare de crestere si educare a copiilor si sa le asigure acestora o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, cu atat mai mult cu cat actualul sot si-a exprimat acordul ca minorii sa locuiasca impreuna cu ei in Germania.
Sub aspectul conditiilor oferite copiilor, nu se poate sustine ca paratul ar oferi conditii mai bune de crestere si educare in contextul in care si el locuieste impreuna cu parintii sai in acelasi apartament, nefacand dovada ca este proprietar exclusiv.
In speta nu s-a pus problema ca in situatia in care domiciliul minorilor se va stabili la mama, acestia sa locuiasca in continuare la bunicii materni, reclamanta solicitand stabilirea domiciliului acestora la ea tocmai pentru a putea locui efectiv cu copiii, astfel ca in mod gresit a retinut instanta de apel ca in aceasta situatie minorii nu ar beneficia de ocrotirea efectiva a nici unuia dintre parinti. Pe de alta parte, acest aspect este in contradictie cu cel mentionat anterior referitor la nedovedirea conditiilor pe care reclamanta le ofera copiilor in Germania.
Din probele administrate in cauza nu se poate retine o culpa a reclamantei, respectiv pasivitatea acesteia fata de cei doi copii. Atat din declaratiile martorilor, cat si din inscrisurile depuse rezulta ca reclamanta a contribuit financiar la intretinerea acestora si i-a vizitat pe copii dupa plecarea din tara, petrecand diverse perioade de timp cu acestia.
In conditiile in care fiecare dintre parinti solicita stabilirea la el a domiciliului minorilor, instanta de recurs apreciaza ca este in interesul copiilor ca domiciliul acestora sa fie stabilit la mama, tinand seama de varsta acestora, de interesul lor de a fi crescuti impreuna si de faptul ca mama fiind in prezent casatorita, este in masura sa ofere un climat familial corespunzator unei dezvoltari armonioase a acestora.
Avand in vedere aceste aspecte, se apreciaza ca in mod gresit au retinut atat prim a instanta cat si instanta de apel ca este in interesul copiilor de a li se stabili domiciliul la tata. Motivarea instantei de apel este, de asemenea, contradictorie intrucat, pe de o parte retine ca reclamanta nu a facut dovada conditiilor pe care le ofera in Germania si, pe de alta parte, retine ca nu este in interesul minorilor sa ramana in continuare la bunicii materni.
Fata de cele ce preced, constatand ca in cauza sunt incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 Cod procedura civila (hotararea cuprinde motive contradictorii) si de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila (hotararea a fost data cu aplicarea gresita a legii sub aspectul aprecierii notiunii de "interes" al copiilor in sensul art. 100 Codul familiei), instanta de recurs a admis recursul declarat de reclamanta si a modificat in tot decizia atacata, in sensul admiterii apelului declarat de aceasta impotriva hotararii primei instante. In consecinta, in temeiul art. 296 Cod procedura civila, raportat la art. 100 din Codul familiei si art. 42 si urm. din Codul familiei, instanta de recurs a admis actiunea introductiva si a stabilit domiciliul minorilor la mama reclamanta, iar in temeiul art. 94 Codul familiei, paratul va fi obligat sa contribuie la intretinerea minorilor cu suma de 800.000 lei lunar, pana la majoratul acestora, luandu-se ca baza de calcul veniturile realizate de acesta de la locul de munca. Totodata, actiunea reconventionala formulata de parat va fi respinsa.