Apel civil. Exercitarea apelului impotriva considerentelor unei hotarari judecatoresti. Decizie nr. 19/A din data de 06.02.2006
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Poate constitui obiect al dispozitivului hotararii, intrucat numai aceasta parte a hotararii constituie “ ordinul “ instantei cu privire la raportul juridic dedus judecatii si este susceptibila de executare silita. Considerentele unei hotarari judecatoresti servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavand putere de lucru judecat decat prin dispozitiv si numai in masura in care ii explica si se refera la el.
Daca partea avut castig de cauza apelul sau exercitat impotriva considerentelor hotararii primei instante este lipsit de interes, deoarece numai dispozitivul trece in puterea lucrului judecat.
Prin sentinta civila nr.1238 din 27.09.2005 a Tribunalului Mures, s-a admis in parte contestatia formulata de reclamanta L. I. domiciliata in Tg-Mures, str.Magurei nr.3/3, in contradictoriu cu primarul municipiului Tg-Mures, dispunandu-se anularea Dispozitiei nr.154/2004 si restituirea in natura in favoarea reclamantei a apartamentelor 2,3,4, situate in Tg-Mures, str.Marton Aron nr.8, inscrise in CF 90723 Tg-Mures si a terenului aferent.
S-a stabilit in favoarea reclamantei acordarea de despagubiri banesti in conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005, pentru apartamentul nr.1 din imobilul in litigiu, evaluat la suma de 3.259.490.839 lei vechi, plus terenul aferent de 109,64 mp evaluat la 1.405.000 lei vechi/mp.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei formulata in contradictoriu cu paratul, pentru restituirea in natura a apartamentului nr.1 si, totodata s-a respins pentru lipsa calitatii procesuale pasive, contestatia formulata de reclamanta impotriva Consiliului local al municipiului Tg-Mures.
De asemenea, s-a respins in principiu si in fond cererea de interventie in interes propriu formulata de intervenientul M. I., precum si cererile de interventie in interesul paratului formulate de intervenientii C. I., C. I. si M. I,, chiriasii apartamentelor 2-4 si respectiv proprietarul apartamentului nr.1, cumparat in baza Legii nr.112/1995.
In fine, paratul a fost obligat sa plateasca reclamantei suma de 8.351.000 lei vechi, cu titlu de cheltuieli de judecata in prima instanta, justificate prin onorar avocatial si costul expertizei tehnice efectuate in cauza.
Impotriva sentintei civile mentionate, reclamanta a inaintat in termen legal apel, conform art.284 C.pr.civ., solicitand schimbarea in parte a acesteia, in sensul modificarii considerentelor de fapt si de drept prin care prima instanta a admis in parte contestatia apelantei, privind restituirea in natura a unor apartamente si plata de despagubiri banesti. De asemenea, prin memoriul de apel se mai solicita admiterea contestatiei si fata de Consiliul local al municipiului Tg-Mures, care are calitate procesuala pasiva in cauza; cu obligarea paratilor la suportarea cheltuielilor de judecata in ambele instante.
Apelul dedus judecatii este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art.282 C.pr.civ. hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. Impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
In practica judiciara, s-a decis ca numai dispozitivul hotararii poate fi atacat cu apel, intrucat numai aceasta parte a hotararii constituie “ordinul" instantei, cu privire la raportul juridic dedus judecatii si este susceptibila de executare silita. Considerentele unei hotarari judecatoresti servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavand putere de lucru judecat decat prin dispozitiv si numai in masura in care il explica si se reflecta in el. In mod exceptional, pentru unele motive de ordine publica, apelul vizeaza nu numai dispozitivul hotararii atacate, ci si considerentele acesteia (cand hotararea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii), nu insa exclusiv considerentele. Daca partea a avut castig de cauza, apelul sau impotriva considerentelor urmeaza a fi respins ca lipsit de interes, intrucat numai dispozitivul hotararii trece in puterea de lucru judecat.
Prin memoriul de apel, reclamanta solicita doar modificarea considerentelor de obligare la restituirea in natura a unor apartamente si la plata de despagubiri, nefiind “atacat" dispozitivul ce se executa si cu privire la care partea nu si-a exprimat nemultumirea. In opinia apelantei, hotararea pronuntata de catre prima instanta este legala si temeinica, in ceea ce priveste partea finala (dispozitivul) insa considerentele hotararii sunt gresite, facandu-se aplicatiunea dispozitiilor art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001, in loc de art.2 alin.1 lit.f din aceiasi lege.
De principiu, masurile reparatorii prevazute de Legea nr.10/2001, constau in principal in restituirea in natura a imobilului preluat abuziv de catre stat, in favoarea fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, iar daca restituirea in natura nu este posibila se acorda masuri reparatorii prin echivalent (art.1,7,9 din lege). Art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, statueaza ca daca restituirea in natura nu este posibila, persoana juridica detinatoare este obligata ca prin decizie motivata, sa acorde persoanei fizice indreptatite, masuri reparatorii prin echivalent, in functie de optiunea acesteia. In cauza, apartamentele 2,3,4 nefiind vandute si fiind ocupate de chiriasii intervenienti, in mod corect prima instanta a dispus restituirea in natura a acestora in favoarea reclamantei, unica mostenitoare a fostului proprietar tabular. De asemenea, in mod legal si temeinic, instanta de fond a stabilit masuri reparatorii prin echivalent, cu raportare la dispozitiile legii speciale, respectiv Legea nr.247/2005, pentru apartamentul nr.1 care a fost instrainat in mod legal in baza Legii rn.112/1995 chiriasului Mezei Iosif, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001.
In considerentele hotararii primei instante, s-a retinut ca imobilul din litigiu a fost preluat in mod abuziv de catre stat, conform Decretului nr.92/1950, fiind incidente disp.a.rt.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001. Apelanta considera ca preluarea abuziva si fara titlu valabil atrage in cauza incidenta disp.art.2 lit.f din legea mentionata, care vizeaza orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art.6 alin.1 din legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acestuia. Legat de modalitatea de preluare a imobilului de catre stat, acest aspect a facut obiectul analizei juridice in cadrul actiunii de revendicare formulata pe calea dreptului comun de catre reclamanta, actiune solutionata prin sentinta civila nr.1578/1999 a Tribunalului Mures, definitiva prin decizia nr.104/2000 a acestei instante. In considerentele deciziei Curtii de Apel Tg-Mures s-a retinut ca la data aplicarii Decretului nr.92/1950 numitul C. C. era decedat iar unica mostenitoare a acestuia C. V. nu apare inscrisa in anexa la decretul de nationalizare; atare situatie nu afecteaza de nelegalitate masura respectiva deoarece datele din anexa au fost inscrise dupa datele din cartea funciara, evidenta in care nu aparea C. C.. In fine, nu trebuie confundata nationalizarea unui imobil ca masura juridica cu preluarea efectiva a imobilului ca masura administrativa si facand abstractie de autoritatea de lucru judecat, este evident ca dezlegarea data unor probleme de drept printr-o hotarare judecatoreasca definitiva este obligatorie, in virtutea efectului substantial al hotararilor judecatoresti.
Ca atare, prima instanta in mod corect a inserat in considerentele hotararii apelate disp.art.2 lit.a din Legea nr.10/2001 si nu cele prev. de art.2 lit.f din aceiasi lege, de care se prevaleaza apelanta si care nu au nici o tangenta cu speta dedusa judecatii. Deci, se poate conchide si retine imprejurarea esentiala ca, in cauza, preluarea imobilului din litigiu de la antecesorul reclamantei s-a facut in mod abuziv dar cu titlu valabil, in contextul sus indicat. Insa, asa cum s-a relevat anterior partea (apelanta) avand castig de cauza, apelul impotriva considerentelor hotararii primei instante apare ca fiind lipsit de interes, intrucat numai dispozitivul hotararii trece in puterea de lucru judecat.
Cu privire la calitatea procesuala pasiva a paratilor in cauza, este de retinut ca reclamanta a contestat dispozitia motivata emisa de primarul municipiului Tg-Mures, dispozitie care a fost anulata integral, astfel ca are calitate procesuala pasiva in cauza emitentul actului administrativ. Prin urmare, Consiliul local al municipiului Tg-Mures in reprezentarea Statului Roman nu are calitate procesuala pasiva in cauza, astfel ca, in conformitate cu disp.art.109 C.pr.civ. prima instanta in mod legal si temeinic a admis aceasta exceptie, prin incheierea de sedinta din 1 septembrie 2004.
Fata de cele ce preced, apelul declarat de reclamanta este nefondat si in consecinta urmeaza a fi respins ca atare, pastrand in tot solutia instantei de fond, in conformitate cu art.296 C.pr.civ.