Hotarare judecatoreasca. Cale de atac indreptata impotriva considerentelor. Inadmisibilitate
C. pr. civ. art. 261, rap. la art. 299 si urmatorul
Poate fi obiect al apelului/recursului doar dispozitivul sentintei sau al deciziei, dupa caz, intrucat numai aceasta parte a hotararii constituie "ordinul" instantei cu privire la raportul juridic dedus judecatii si este susceptibila de executare silita. Considerentele unei hotarari judecatoresti servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavand putere de lucru judecat decat prin dispozitiv si numai in masura in care il explica si se refera la el.
Daca partea a avut castig de cauza apelul/recursul sau exercitat impotriva considerentelor hotararii primei instante este lipsit de interes, deoarece numai dispozitivul trece in puterea lucrului judecat. Exercitarea unei cai de atac presupune existenta unui interes juridic, care poate fi justificat de solutia data de instanta de judecata in cauza, interes ce poate fi invocat numai de partea nemultumita de rezolvarea respectiva.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 849 din 29 iunie 2010, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 783 din 30 martie 2010 pronuntata in dosarul nr. 6161/108/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis cererea formulata de creditoarea A.J.O.F.M. Arad avand ca obiect aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 impotriva debitoarei S.C. E S.R.L. Pancota, dispunand deschiderea procedurii generale de insolventa fata de societatea debitoare, cu toate consecintele care rezulta din aceasta, desemnand in calitate de administrator judiciar provizoriu pe E S.P.R.L. Arad, care va indeplini atributiile prevazute de art. 20 din lege, cu mentiunea de a conduce "in tot" activitatea debitoarei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea, solicitand modificarea ei in parte, in sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolventei conform creantei solicitate, si anume pentru suma de 139.553,08 lei, la care se adauga penalitatile aferente calculate prin notele depuse la dosar.
Prin decizia civila nr. 849 din 29 iunie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de creditoarea A.J.O.F.M. Arad impotriva sentintei comerciale nr. 783 din 30 martie 2010 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 6161/108/2009.
Pentru a decide astfel Curtea a retinut ca instanta de recurs este tinuta sa analizeze daca tribunalul, prin judecatorul-sindic, a pronuntat o hotarare temeinica si legala, precum si daca in cauza este incident vreunul dintre motivele de modificare ori de casare prevazute de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedura civila.
Prin recursul formulat institutia creditoare a sustinut, in esenta, ca hotararea atacata este partial nelegala, intrucat, pe de o parte, in mod gresit tribunalul a retinut ca una dintre creantele sale ar fi prescrisa, desi, in realitate, pentru aceasta a intervenit intreruperea termenului de prescriptie, iar pe de alta parte, ca fara a-i fi verificate apararile, nu i-a fost analizata situatia penalitatilor solicitate la debitul de 139.553,08 lei, considerand ca aceasta lipsa trebuie sa fie complinita in sens pozitiv sau, dimpotriva, negativ de catre instanta de control judiciar.
Curtea a constatat ca niciuna dintre aceste critici nu este intemeiata si, prin urmare, nu poate determina admiterea recursului sau, cu consecinta modificarii in parte a hotararii judecatorului-sindic, in sensul cerut de recurenta - "admiterea cererii de deschidere a procedurii insolventei conform creantei solicitate, si anume pentru suma de 139.553,08 lei, la care se adauga penalitatile aferente calculate printr-un inscris depus la dosarul cauzei".
In speta nu sunt incidente cazurile de recurs prevazute de art. 304 pct. 7 si 9 din Codul de procedura civila, intrucat nu ne aflam in situatia in care judecatorul-sindic nu si-ar fi motivat sentinta de deschidere a procedurii insolventei. Pe de alta parte, o hotarare este lipsita de temei legal atunci cand, din modul cum este redactata, nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, lipsa de temei legal netrebuind a fi confundata cu violarea legii sau cu nemotivarea. Lipsa de baza legala a hotararii inseamna absenta unei norme juridice care sa poata constitui premisa majora a silogismului judiciar fata de solutia data. Cu alte cuvinte, urmeaza a se constata, pe de o parte, ca hotararea nu este motivata in drept (daca ea este motivata, dar gresit, atunci viciul consta in violarea legii, cu nuantele ei - gresita interpretare sau aplicare a legii), iar pe de alta parte, ca nu exista in legislatia in vigoare o norma juridica aplicabila ca premisa majora pentru concluzia la care s-a ajuns in cauza.
Criticile recurentei privitoare la faptul ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, adica cu nesocotirea, de regula, a unei norme de drept substantial ori cu interpretarea eronata a normei juridice aplicabile sunt nejustificate. Pentru a fi in prezenta primei ipoteze trebuie intrunite urmatoarele conditii: a) legea pretins violata sa existe si sa fie in vigoare la momentul judecatii; b) sa existe o contradictie intre considerente si dispozitivul hotararii; c) viciul sa se afle in dispozitivul hotararii, care contravine exigentelor legii stabilite corect in considerente. In schimb, pentru a fi in prezenta celei de-a doua ipoteze, trebuie ca instanta, recurgand la textele de lege aplicabile litigiului, sa le fi dat o gresita interpretare sau faptele retinute sa fi fost gresit calificate, in raport cu exigentele textelor de lege, ipoteza care, de asemenea, nu se regaseste in speta.
Trebuie avut in vedere ca obiectul cererii de chemare in judecata il constituie solicitarea unui creditor de a se deschide fata de debitorul sau procedura de executare colectiva, cu toate consecintele care rezulta din adoptarea unei asemenea masuri (desemnarea unui administrator judiciar sau, dupa caz, a unui lichidator provizoriu, depunerea la dosar a actelor si informatiilor prevazute de art. 28 alin. (1) din legea-cadru, comunicarea hotararii de deschidere catre instantele judecatoresti in a caror jurisdictie se afla sediul debitorului, precum si tuturor bancilor unde acesta are deschise conturi, punerea in vedere debitorului sa prezinte practicianului toate informatiile cerute de acesta, precum si toate informatiile apreciate ca fiind necesare cu privire la activitatea si averea sa si, nu in ultimul rand, lista cuprinzand platile si transferurile patrimoniale facute in ultimele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, stabilirea termenelor limita pentru inregistrarea cererilor de admitere a creantelor asupra averii debitorului, a termenului de verificare a creantelor si de intocmire, afisare si comunicare a tabelului preliminar, a termenul pentru depunerea eventualelor contestatii cu privire la creantele si drepturile de preferinta trecute in tabelul preliminar, a termenului de definitivare a tabelului creantelor admise asupra averii debitorului, a datei primei sedinte a adunarii generale a creditorilor etc.).
Or, prima instanta s-a pronuntat cu privire la cererea introductiva, deschizand fata de debitoarea intimata procedura reglementata de Legea nr. 85/2006, modificata, in considerente aratand care au fost ratiunile pentru care judecatorul-sindic a apreciat ca cererea creditoarei este intemeiata.
Este adevarat ca, pe de o parte, tribunalul a retinut, doar in considerente, ca dreptul material la actiune pentru suma de 11.875 lei este prescris, intrucat pentru creanta constatata prin procesul-verbal nr. 8650/23.07.2003 termenul de prescriptie extinctiva de 5 ani s-ar fi implinit in anul 2008, aspect contestat de catre recurenta, iar pe de alta parte, prima instanta "nu s-a pronuntat" cu privire la situatia penalitatilor solicitate de creditoare la debitul de 139.553,08 lei, insa, in opinia Curtii, acest lucru nici nu se impunea pentru simplul motiv ca problema penalitatilor, sub aspectul cuantumului acestora, ca de altfel si chestiunea intervenirii sau nu a prescriptiei dreptului de a mai solicita creanta constatata prin procesul-verbal nr. 8650/23.07.2003, raportat la actele de executare silita invocate de institutia creditoare, respectiv somatia nr. 2163/31.03.2006, care ar avea drept consecinta intreruperea termenului de 5 ani, urmeaza sa fie analizate, in prima faza, de catre practician, cu ocazia intocmirii tabelului preliminar, in conditiile art. 64 si urmat. din Legea nr. 85/2006, modificata, iar ulterior, de catre judecatorul-sindic, in conformitate cu art. 73 din acelasi act normativ.
In alte cuvinte, criticile recurentei vizeaza considerentele hotararii si nu dispozitivul acesteia, dispozitiv care, cu referire la prevederile art. 33 din legea mentionata, este unul conform normelor incidente in speta. Or, este stiut faptul ca poate fi obiect al apelului/recursului doar dispozitivul sentintei sau al deciziei, dupa caz, intrucat numai aceasta parte a hotararii constituie "ordinul" instantei cu privire la raportul juridic dedus judecatii si este susceptibila de executare silita. Considerentele unei hotarari judecatoresti servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavand putere de lucru judecat decat prin dispozitiv si numai in masura in care il explica si se refera la el. Pe de alta parte, daca partea a avut castig de cauza apelul/recursul sau exercitat impotriva considerentelor hotararii primei instante este lipsit de interes, deoarece numai dispozitivul trece in puterea lucrului judecat. Intr-adevar, exercitarea unei cai de atac presupune existenta unui interes juridic, care poate fi justificat de solutia data de instanta de judecata in cauza, interes ce poate fi invocat numai de partea nemultumita de rezolvarea respectiva. In cadrul unei cereri de apel/recurs poate fi atacat doar dispozitivul hotararii judecatoresti, deoarece numai aceasta parte a sentintei/deciziei cuprinde ceea ce se dispune de catre instanta cu privire la obiectul dedus judecatii. Insa, in cauza de fata, cererea creditoarei pentru deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea intimata a fost primita de tribunal.
Chiar daca sentinta tribunalului nu poate fi atacata cu apel, ceea ce face ca in speta sa fie incidente si prevederile art. 3041 din Codul de procedura civila, in conformitate cu care recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304, instanta de recurs avand posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele, nu inseamna ca un recurs omisio medio devine in mod automat admisibil. Aceasta, pentru ca instanta de control judiciar, solutionand calea de atac a recursului, nu trebuie sa procedeze la o judecata din nou a procesului, ci numai sa verifice daca hotararea primei instante a fost sau nu pronuntata cu respectarea legii, acest examen urmand sa fie facut numai in raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Dar, din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 306 alin. (2) din acelasi cod, instanta poate ridica numai motive de ordine publica, asemenea motive nefiind identificate in speta.
Fata de cele aratate, vazand si prevederile art. 312 din Codul de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul creditoarei.