Teren afectat de existenta retelelor de electricitate. Concursul intre drepturile de uz si servitute legale si dreptul proprietarului de a se bucura de dreptul de proprietate in deplinatatea lui. Dreptul la despagubiri pentru prejudiciul adus.
In ipoteza in care proprietarii terenului sunt persoane de drept privat, devin incidente dispozitiile art. 16 alin. 5 din lege, care prevad ca dreptul de uz si de servitute nu este unul gratuit. Dimpotriva, exercitarea acestor drepturi se face pe baza unei conventii, incheiata cu titularii dreptului de proprietate asupra terenului, in care se vor stabili conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, precum si cuantumul indemnizatiilor si a despagubirilor si a modul de plata a acestora.
Sectia I civila - Decizia civila nr. 145/15 martie 2012
Prin sentinta civila nr. 5468/2011 pronuntata de Judecatoria Sibiu in dosar nr. 7092/306/2010, a fost admisa in parte actiunea civila formulata de reclamanta GMC in contradictoriu cu parata SC FDFEE - E. Transilvania Sud SA - Sucursala S., si pe cale de consecinta:
A fost obligata parata la efectuarea lucrarilor de eliberare a imobilului situat in intravilanul comunei RS, inscris in Cartea Funciara nr. 100096 RS 8, cu nr. top 7833/1/1/2, 7836/1/1/2, in suprafata de 943 mp, reprezentand constructii si teren de constructii, respectiv mutarea postului de transformare a energiei electrice aerian PT "B" amplasat pe un stalp SE 8 cu nr. de inventar 2350160, echipat cu transformator 20/0.4KV avand seria 36415 si nr. de inventar 2320264 - proprietatea SDEE S., precum si mutarea stalpului de aductiune a curentului electric de la linia de inalta tensiune nr. 2 al derivatiei 20 KV B de tip SE 7, mutare realizabila in afara perimetrului proprietatii reclamantei, de pe terenul acesteia pe terenul pus la dispozitia paratei de Primaria comunei RS pentru amplasarea acestora - pe cheltuiala paratei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca acest obiectiv energetic se afla pe proprietatea reclamantei, la o distanta de 0,30 m, iar raportul de expertiza in constructii releva faptul ca terenul reclamantei este afectat de existenta stalpilor. Expertul a stabilit ca din "suprafata totala de 943 mp a terenului proprietatea reclamantei mai raman libere de sarcini tehnice si restrictii identificate in fapt suprafetele de 202,65 mp si respectiv de 658,16 mp.
Instanta de fond a retinut ca art. 41 al. 4 din Legea nr. 13/2007 dispune ca terenurile pe care se situeaza retele electrice de distributie existente la intrarea in vigoare a legii sunt si raman in proprietatea publica a statului, dar acest text de lege nu poate fi aplicabil reclamantei. Sintagma "sunt si raman" in proprietatea statului se refera exclusiv la terenurile aflate in proprietatea statului la momentul intrarii in vigoare a Legii energiei electrice si care nu pot fi instrainate sau dobandite de catre terti, si nu la terenurile aflate in proprietatea altei persoane fizice sau juridice, deoarece art. 37 alin. 4 nu poate constitui un temei al exproprierii reclamantilor si niciun temei al dobandirii dreptului de proprietate de catre Statul Roman sau de catre parata. Dispozitiile art. 41 alin. 4 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacra trecerea in proprietatea statului a terenului pe care se afla retele electrice de distributie.
Prima instanta a considerat ca se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantei, consfintit de prevederile art. 44 alin. 3 si art. 136 alin. 2 si 4 din Constitutie in acord cu jurisprudenta C.E.D.O., care a statuat ca o expropriere de fapt, fortata este incompatibila cu dreptul la respect pentru bunurile personale si o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata SC FDFEE - ED Transilvania Sud SA - Sucursala S., care a solicitat modificarea in totalitate a acesteia, cu motivarea ca instanta pronuntat o hotarare in totala contradictie cu legislatia in domeniul energetic. Reclamanta nu a avut in vedere prev. art. 44 al.1 din Constitutie, potrivit carora continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Ea a preluat imobilul cu o sarcina legala, pe care este obligata sa o respecte.
Prin decizia civila nr. 530/2011, Tribunalul Sibiu a admis apelul paratei si a schimbat sentinta atacata in sensul ca a respins capetele de cerere formulate de reclamanta GMC, privind efectuarea lucrarilor de eliberare a imobilului in litigiu, respectiv mutarea postului de transformare a energiei electrice aerian si mutarea stalpului de aductiune a curentului electric de pe terenul acesteia.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca echipamentul energetic ce face obiectul litigiului a fost pus in functiune in anul 1952, fiind executata apoi o lucrare de reconstructie in anul 1978. La data dobandirii de catre reclamanta a dreptului de proprietate asupra terenului traversat de liniile electrice, acestea existau cu mult timp in urma.
Tribunalul a retinut in argumentarea solutiei, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Cernea si altii impotriva Romaniei si cauza Dangulea, Diaconescu, Grigoriciuc, Diaconu si Niculae impotriva Romaniei. Prin acestea Curtea Europeana a retinut ca nu s-au incalcat dispozitiilor articolului 1 din Protocol aditional la Conventie, autoritatile nationale respectand justul echilibru intre interesul personal si cei public, care trebuie sa existe in materia reglementarii folosintei bunurilor.
S-a mai retinut ca art. 16 prevede la alin. 10 ca dreptul de uz si de servitute asupra terenurilor proprietate privata, se stabileste si se exercita cu respectarea principiului echitatii, a dreptului de proprietate si a minimei afectari a acestuia.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a solicitat modificarea hotararii in sensul admiterii actiunii.
In expunerea de motive recurenta arata ca instanta de apel face referire la cauze care nu au legatura cu speta de fata, singura similitudine fiind aceea a unui litigiu intre o persoana privata si societatea de electricitate, ajungandu-se in situatia in care se aduc argumente dincolo de cele solicitate de apelant si printr-o interpretare a solutiilor pronuntate in alte cauze, interpretare care nu are legatura cu prezenta speta. Se sustine de asemenea ca mai bine de jumatate din motivarea deciziei cuprinde extrase din alte hotarari.
In drept se invoca art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.
Analizand legalitatea deciziei atacate prin prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul, retinand urmatoarele:
In privinta motivelor vizand referirea instantei de apel la jurisprudenta CEDO si ponderea acestor argumente in considerentele deciziei atacate, Curtea le-a gasit nefondate. Art. 20 din Constitutie consacra prioritatea pactelor si tratatelor internationale la care Romania este parte fata de legislatia interna. In aceste conditii, relevarea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauze similare pronuntate recent chiar impotriva Romaniei era necesara atat pentru respectarea principiului constitutional mentionat, cat si pentru precizarea principiilor aplicabile in cauza de fata, apreciata de instanta de apel ca fiind similara cu cele in care s-a pronuntat instanta europeana.
Curtea a constatat, contrar sustinerilor recurentei, ca tribunalul a retinut in mod corect incidenta in cauza a jurisprudentei CEDO si principiile trasate de aceasta instanta in cauzele Cernea si altii impotriva Romaniei si respectiv Dangulea, Diaconescu, Grigoriciuc, Diaconu si Niculae impotriva Romaniei.
Este de necontestat ca pe terenul reclamantei sunt amplasati un stalp de aductiune a curentului electric si un post de transformare a energiei electrice aerian. Starea de fapt stabilita de instantele de fond pe baza probelor administrate releva ca aceasta amplasare a operat in 1952, cu mult inainte ca imobilul sa fie dobandit de antecesorii reclamantei. Ca urmare, la data cumpararii, acestia cunosteau grevarea terenului cu cele doua obiective energetice si au acceptat aceasta stare a imobilului.
In cauza este evident ca exista o limitare in folosirea bunurilor de catre reclamanta, in sensul celui de-al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, dar, asa cum a stabilit si instanta de apel, aceasta ingerinta respecta raportul de proportionalitate intre interesul general si cel individual al reclamantei. Masurile de limitare a dreptului de proprietate al persoanelor pe ale caror terenuri sunt amplasate obiective energetice au fost dispune de catre stat prin acte normative (O.U.G. nr. 63/1998 privind energia electrica si termica, Legea nr. 318/2003 si Legea nr. 13/2007, care au inlocuit-o ulterior), care permit functionarea optima a retelelor electrice de serviciu public in unitatile administrativ-teritoriale si ele urmaresc, fara indoiala, un scop legitim de interes general. Curtea Europeana a statuat in cauzele amintite mai sus, ca aceste acte normative sunt conforme cu dreptul statelor de a adopta legile pe care le considera necesare reglementarii folosirii bunurilor, enuntat la al doilea paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. Ca urmare, ele se inscriu in marja de apreciere a statelor, iar Curtea Europeana nu poate substitui, cu propria apreciere, pe cea a autoritatilor nationale cu privire la mijloacele cele mai adecvate pentru a atinge, la nivel intern, rezultatele urmarite de o politica publica.
Cu toate acestea, legislatia interna permite proprietarilor sa incheie un acord cu titularul autorizatiei sau, dupa caz, sa obtina o hotarare judecatoreasca privind acordarea de despagubiri pentru efectele prejudiciabile ale lucrarilor realizate de catre titularii autorizatiilor in exercitarea drepturilor lor de uz si de servitute.
In ipoteza in care proprietarii sunt persoane de drept privat, cum este cazul reclamantei, devin incidente dispozitiile art. 16 alin. 5 din lege, care prevad ca dreptul de uz si de servitute nu este unul gratuit. Dimpotriva, exercitarea acestor drepturi se face pe baza unei conventii, incheiata cu titularii dreptului de proprietate asupra terenului, in care se vor stabili conditiile si termenii referitori la durata, continutul si limitele de exercitare a acestor drepturi, precum si cuantumul indemnizatiilor si a despagubirilor si a modul de plata a acestora.
Dreptul de uz si servitutile legale trebuie stabilite si exercitate cu respectarea echitatii si a principiului minimei afectari a dreptului de proprietate. Dreptul de uz si de servitute instituite prin lege asupra proprietatii private a unui tert reprezinta o limitare adusa dreptului de proprietate al acestuia si in lipsa unei despagubiri, restrangerea exercitarii folosintei bunului reprezinta o sarcina excesiva si impovaratoare pentru proprietar, conform jurisprudentei CEDO.
Pentru mentinerea unui just echilibru intre interesul general si cel particular, in virtutea principiului echitatii si al dreptului proprietarului la respectarea bunurilor sale, este obligatorie acordarea unei despagubiri care sa acopere prejudiciul suportat de proprietar prin restrangerea prerogativelor recunoscute de art. 480 C. civ. Conform art. 44 alin. 5 din Constitutie, pentru lucrari de interes general, autoritatea publica este obligata sa il despagubeasca pe proprietar pentru daunele aduse solului, plantatiilor ori constructiilor, precum si pentru orice alta dauna.
Legislatia in materie cuprinde garantiile procedurale pentru acoperirea prejudiciului incercat de proprietarii ale caror terenuri sunt amplasate retele energetice, cum este cel in litigiu, stabilind criteriile de despagubire a proprietarilor, dar si termene precise de incheiere a acordurilor intre proprietari si titularii de licente si de autorizatii.
Ca urmare, in cauza este pastrat justul echilibru care trebuie sa predomine in materie de reglementare a folosirii bunurilor intre interesul public si interesul privat, cu atat mai mult cu cat obiectivele energetice amplasate pe terenul reclamantei fac parte dintr-o retea energetica care alimenteaza cu electricitate mai multi consumatori, inclusiv pe reclamanta.
In ce priveste sustinerile recurentei privind obligatia pe care statul ar fi avut-o de a expropria suprafata afectata de stalp si postul de transformare, Curtea a retinut ca jurisprudenta CEDO a statuat ca intr-un domeniu atat de complex si de delicat ca cel al strategiei nationale in domeniul energetic, statul dispune de o marja larga de apreciere pentru a-si desfasura politicile sale de interes general. Exproprierea terenului ar fi conferit, in mod evident, reclamantilor un drept la masuri compensatorii, insa nimic nu dovedeste ca aceasta ar fi servit mai bine scopurilor de interes general vizate de politica respectiva. Indiferent de situatie, nu a fost vorba in speta de o alegere in mod vadit arbitrara sau nerezonabila
Pentru de toate aceste considerente, Curtea a constatat ca criticile reclamantei nu se circumscriu niciunui motiv din cele prevazute de art. 304 C. pr. civ., astfel ca recursul de fata fiind nefondat, in temeiul art. 312 C. pr. civ. a fost respins.